Cu siguranță Europa va plăti propria factură pentru sancțiunile impuse Rusiei. De la prețul petrolului și al gazelor, la pierderi pentru firmele care au contracte cu parteneri ruși, inflație.
Și va fi cu siguranță o încercare să păstrezi unitatea frontului democratic când aceste efecte vor ajunge la osul populației. În România vedem prime efecte la benzinarii și în cursul leului.
Acum e multă emoție care generează solidaritate, Volodimir Zelenski este noua vedetă a Europei, iar facturile sancțiunilor încă nu au început să curgă în Occident.
Ceea ce ar trebui înțeles de pe acum și ținut minte mai târziu este că acest cost nu este pentru Ucraina.
Este complet falsa întrebarea pe care o aud deja pe alocuri: de ce să plătesc eu mai mult? De ce să fac eu sacrificii pentru niște străini de care ori sunt foarte departe, ori cu care, dacă sunt aproape, poate nu am avut întotdeauna relații strălucite?
Sacrificiile sunt necesare nu pentru Ucraina, ci pentru apărarea valorilor democratice, pentru păstrarea modului nostru de viață, imperfect desigur, dar oricând preferabil unuia dintr-un lagăr comunist.
Volodimir Zelenski are dreptate când spune că Ucraina luptă acum pentru Europa. Pentru că ceea ce Putin țintește nu este doar o țară, ci un mod de viață, democrația însăși.
Am citit cu stupoare interviul acordat de Seghei Lavrov postului Al Jazeera. Plecând de la premisa ridicolă că un evreu, Zelenski, cu rude ucise în Holocaust, ar putea fi nazist, Rusia, prin vocea lui Lavrov, care face pemanente trimiteri aproape mistice la Putin, neagă practic dreptul națiunilor de a decide pentru ele.
Ucraina nu are dreptul de a decide unde vrea să fie, ci trebuie să fie unde Rusiei îi convine să fie. La fel R. Moldova, Georgia, România, Balticele, tot ce era în sfera fostei URSS. Putin, Lavrov au rămas acolo, detestă o lume liberă, democratică, care se dezvoltă, pentru că Rusia lor nu are ce oferi într-o astfel de lume.
Cu resursele ei, cu populația ei, Rusia putea deveni o uriașă putere economică, la fel de atractivă ca UE pentru țările din est. Le putea aduce în sfera ei prin oportunități și atractivitate, dar Rusia nu cunoaște astfel de argumente. A progresat puțin, și-a terorizat și alungat elitele, trăiește majoritar din exportul de materie primă, ca orice țară slab dezvoltată.
Singurele ei argumente pentru influență au rămas frica și forța. Cu ele vrea să își creeze zona de influență, exact ca URSS. Vocea lui Lavrov este ca un vuiet sinstru din grota totalitară care a creat o sferă de influență ca o pușcărie în care singura opțiune e supunerea.
Lavrov invocă înțelegeri de acum 30 de ani, pe care așteaptă să le respecte ţări care nu au fost semnatare și pe care Rusia continua să le considere vasale de drept, precum Romania, care a reușit desprinderea, sau Ucraina.
Dar ucrainenii nu vor cu Rusia. E cât se poate de evident acum când rezistă, inclusiv etnicii ruși, trupelor de invazie. Mor acum sub bombe, au murit pe EuroMaidan.
Ucrainenii vor în UE, vor în NATO, e dreptul lor la decizie, nu poți să le opui eventuale înțelegeri la care nu au fost parte. Lupta lor nu e cu o anume armată, este împotriva unei mentalități, unui zombie geopolitic.
Și ca un bărbat scelerat care nu poate admite că femeia aleasă nu îl vrea, o răpește și o ucide, Rusia se răzbună pe Ucraina încercând să o radă, la propriu, de pe suprafață pământului.
Și dacă îi va merge, daca va obține cea mai mica victorie, dacă Occidentul va face cea mai mică concesie, Putin o va lua de la capăt cu altă țară și altă țară despre care va considera că îi aparține de drept.
Nu există preț prea mare pentru ca această mentalitate să fie pe deplin înfrântă. Pentru că despre asta este vorba. Despre a nu permite ideea ca prin forță, masacre, violență extremă poate fi înfrântă voința democratică și pentru democrație a unui popor. Dacă Putin va avea cea mai mică victorie în această direcție, viitorul nostru, al tuturor, va fi compromis.
Dacă Rusia obținea neutralitatea Ucrainei la masa negocierilor era una. Să o obțină ucigând, jefuind și distrugând este inacceptabil. Și orice concesie nu ar fi decât validarea unei noi invazii.
Pentru a trimite definitiv la tomberon ideea că popoarele nu au dreptul să-și aleagă propria soartă, că vasalitățile sunt sacrosante, că dorința de democrație și libertate poate fi oprită cu tancul și racheta, nu cred că exista un preț economic prea mare. Prețul victoriei Rusiei va fi oricum mai mare.