Învârtoșarea liberalilor este pe atât de disperată pe cât e de ridicolă. E disperată pentru că sunt complet încălecați de PSD și ridicolă pentru că, în afară de ședințe de terapie în grup și descărcarea frustrărilor în cerc restrâns, nu sunt în stare de nimic.
S-au adunat în BPN ca să discute problema angajării răspunderii Guvernului pe ceea ce nimeni încă nu știe. Ocazie pentru mulți lideri de filiale, mai toți cei care au vorbit, după cum spun surse interne, să se plângă cu mare obidă de relația cu PSD în teritoriu.
La nivel central, Marcel Ciolacu a luat guvernarea pe cont propriu, măsurile nu sunt discutate în PNL, cel mult le sunt aduse la cunoștință, nu există o dezbatere reală, le votează ca oile de frica președintelui Iohannis și le decontează electoral masiv.
Chiar dacă nu mai dau ei numele Guvernului, liberalii nu au reușit să treacă în linia a doua a erodării, inclusiv pentru că au Finanțele. Dar și pentru că au comunicatori foarte slabi.
Din timp în timp se tot vorbește despre o revoltă împotriva lui Nicolae Ciucă, cum îl vor mazili și își vor recupera identitatea. Știu însă cu toții că nu N. Ciucă e problema, ea este la cel care l-a impus pe N. Ciucă. Problema este președintele Iohannis, căruia PNL i s-a predat total, până la ultima fărâmă de demnitate, cu speranța că îi va tracta spre glorie, după modelul Băsescu.
Doar că dl Iohannis, interesat exclusiv de propria persoană și de beneficiile funcției, de care se bucură din plin, i-a tractat spre dezastru. Și nici măcar acum, când sunt în picaj, iar președintele este la apus, nu au puterea desprinderii.
Așadar, luni, liberalii au intrat nervoși în BPN și au ieșit cu un vot covârșitor pentru angajarea răspunderii pe ceva care nici măcar nu are o formă. Au votat în alb, dar cu niște condiții minimale. Nu e clar dacă vor fi respectate.
Măsurile reale de reformă, pe care le evită Marcel Ciolacu ca să nu destabilizeze sistemul politic, sunt la fel de indezirabile și pentru PNL. Orice reformă a aparatului de stat imens înseamnă ca și clienții lor să plece acasă. Sunt un partid la fel de clientelar și gonflat ca PSD, care trăiește din aceleași mufări la banul public.
A ieșit Rareș Bogdan să anunțe că “vom fi extrem de duri începând de acum și trebuie să fim tratați pe picior de egalitate, pentru că nu mai acceptăm niciun atac și nicio încercare de a pune la colț primarii noștri, șefii de consilii județene, reprezentanții din teritoriu”.
Și dacă nu vor fi tratați pe picior de egalitate? Dacă vor fi atacați, dacă primarii vor fi puși la colț? Dacă liniile roșii ale liberalilor nu vor fi cuprinse în pachetul de reformă, ce? Vor ieși liberalii de la guvernare? Însuși Rareș Bogdan s-a grăbit să infirme această variantă. Vor rămâne să lupte până la ultimul ban public. Să pună mâna pe el.
Cum să plece? Votând alături de AUR moțiunea de cenzură? Demisionând și abandonând toate țuțuroaiele de bani, unele de-abia smulse de la UDMR? Să-și ia acasă toți plantații în poziții cheie?
Și apoi ce? Să se ducă la anticipate, pentru care nu sunt pregătiți, sau să formeze o nouă coaliție din bucățele mici în care cearta să înceapă din prima zi?
Nu numai că nu vor asta, dar în spatele crizelor de nervi sunt destui cei care vor să condiționeze cumva PSD să facă liste comune, inclusiv la euroalegeri, și să aibă candidat comun la prezidențiale. Se pare însă că PSD este cel care nu dorește liste comune cu PNL. Despre candidat comun se discută încă, fără mare aplomb.
Și cel mai rău este că nici măcar nu vedem înfruntarea a două viziuni contrare. Este înfruntarea a două tipuri de haos și a două panici electorale.