Nicușor Dan a fost lăsat să rezolve singur problema termoficării în București, mai precis a datoriei istorice a Elcen față de Termoenergetica. Nu a primit bani de la guvern, ci dreptul de a se împrumuta, prin creșterea gradului de îndatorare.
„Să-și rezolve problema la nivelul autorității locale. A avut sprijin politic de la PNL, nu de la mine”, i-a transmis premierul Ciucă. Asta după ce și Marcel Ciolacu i-a refuzat apelul de a interveni la ministrul de Finanțe.
Evident că primarul Capitalei este o țintă politică pentru PSD și PNL, dar nici USR nu moare de dragul lui. Grupul care domină acum conducerea partidului nu este alcătuit, în frunte cu Cristian Ghinea, din exact fanii dlui Dan.
Nu am nicio îndoială că dacă primarul era liberal sau social democrat, răspunsul dlor Ciucă și Ciolacu ar fi fost altul. După cum, ar fi bine să ne reamintim, și Gabriela Firea a rămas în deșert financiar după ce a intrat în conflict cu Liviu Dragnea.
Politic, dl Dan este al nimănui și este chiar comod să ai pe cine arunca decontul problemelor. Nici PNL, nici USR nu-și mai amintesc că a fost candidatul lor și nu simt nicio răspundere față de votul cerut pentru el bucureștenilor.
Nu am să analizez eu mandatul lui Nicușor Dan, cu reușite și eșecuri, o face temeinic Gabriel Kolbay. Ceea ce constat ca bucureștean (ce-i drept, refugiat în cea mai mare a timpului) este că orașul sufocant este tot mai greu de suportat.
Și mai constat că Nicușor Dan este unul dintre cei mai slabi comunicatori din politica românească, exact într-un mandat și un oraș în care ar fi nevoie de comunicare consistentă și ritmică.
Cum PSD are deja candidat pentru București la viitoarele alegeri, în PNL e o bătălie surdă pentru candidatură și nu mă îndoiesc că ea va fi adjudecată, iar USR nu-și poate permite să nu aibă candidat, dl Dan va avea de ales între modelul Emil Constantinescu sau o candidatură care să o ajute pe Gabriela Firea prin fărâmițarea suplimentară a voturilor antiPSD (că a spune de dreapta ar fi o ironie).
Dar nimic din ce i se întâmplă dlui Dan nu este surprinzător, pentru că viciul de fond al mandatului său este evident și ar trebui să fie o lecție bine învățată, cu două componente.
1.Funcția de primar este una eminamente politică. Iar în cazul primarului general al Capitalei, învestit cu cel mai mare număr de voturi după președintele României, încărcătura politică este covârșitoare.
În plus, primarul conduce niște mecanisme politice, nu un consiliu de administrație, negociază și obține voturi politice, interacționează cu alte instituții și actori politici.
Ca să îi iasă, trebuie să fie el însuși un politician cu anvergură și cu o certă susținere din partea partidului său, cel puțin.
Da, în România, noțiunea de om politic este compromisă. Noțiunea de politică, în general. Independenții, tehnocrații au fost un miraj tocmai pentru aparenta, cel puțin, lor distanțare de politic.
Este o iluzie. Democrație fără politică nu se poate. Iar politică fără partide nu se poate. Ideea este un altfel de politică, nu fără politică. Altfel de oameni politici, nu fără oameni politici.
Ca independent, dl Nicușor Dan nu avea de la început nicio șansă. Nici măcar una. E drept că a jucat și prost. La parlamentare a ținut explicit cu liberalii, întorcând spatele USR, și, mai mult, și-a pus toată ouăle într-un singur coș – Ludovic Orban, care acum nu îl mai poate ajuta cu nimic. De unde și replica aspra a lui Nicolae Ciucă privind susținerea politică.
A vrut cu orice chip să candideze, a vrut cu orice chip să câștige mandatul fără să-și pună nicio clipă întrebarea cum îl va putea duce fără o susținere politică certă, fără un partid în jurul căruia să coaguleze o majoritate.
N-a înțeles că Ludovic Orban l-a folosit ca să-și aranjeze o problemă internă de partid, adică evitarea riscului de a-și crea un rival validat la vot sau de a deconta un eșec electoral.
2.Managementul așteptărilor. Țineți minte afișul cu dușul?
Orice om realist putea înțelege, iar Nicușor Dan știa sigur că este o minciună. Rezolvarea problemei termoficării avea să dureze cel puțin luni, în anumite zone, și ani, pentru tot Bucureștiul. Și totuși așteptarea a fost ridicată.
Așa cum legenda matematicianului, care de ani de zile mănâncă București pe pâine și pentru care Capitala e o ecuație demult rezolvată, a creat așteptarea ca rezultatele să vină multe și repede. A fost creată și întreținută confuzia între preocupările de urbanism ale dlui Dan și competența sa generală pentru problemele Capitalei.
Cu cât ștacheta a fost mai sus, cu atât dezamăgirea a fost mai mare și se răzbună.
După toate probabilitățile, soarta politică a dlui Dan va fi tragică. Are șanse minime să răzbească onorabil. Și eșecul său este un cadou pentru Gabriela Firea.
Măcar de n-ar fi un eșec degeaba și lecțiile de fond ale acestui eșec să fi înțelese de electorat spre nerepetare.