În cadrul unei festivități di granda, s-a inaugurat joi dimineață, la Brăila, încă un pod peste Dunăre, a treia legătură rutieră a Dobrogei cu restul țării, după cele de la Cernavoda și, respectiv, Giurgeni.
Importanța investiției justifică din plin prezența la festivitate unor oficialități de prim rang: președintele Iohannis, premierul Ciolacu, fostul premier Ciucă (în prezent președintele Senatului), comisarul European Adina Vălean, europarlamentarul Mihai Tudose (fost premier), oficialități locale, reprezentanți ai constructorilor, invitați.
Super!
Ar fi fost chiar mai mult decât super, dacă nu-ți lăsa impresia mai mult de pretext pentru oficiali de a se felicita între ei, decât un prilej de a puncta efortul și meritele celor care au pus umărul la înfăptuirea investiției.
De exemplu, în septembrie 2016, s-a obținut importantul acord de mediu, unul din principalele documente de la care pornesc toate celelalte. Atunci, prim ministru al României era Dacian Cioloș. Sub mandatul domniei sale și, după câte știu, chiar cu aportul său personal au fost pregătite multe din lucrările necesare viitoarei investiții.
Ar fi fost un gest de normalitate, de fair play, de comportare colegială să participe la recepție și cineva care fusese, la timpul său, omologul domnului Ciolacu cel de astăzi sau al domnului Ciucă cel de mai ieri.
Mai mult decât atâta, mi se pare firesc să fi fost invitat și omologul de atunci al domnului Grindeanu de astăzi, ministrul Petru Sorin Bușe. Domnul Bușe era în temă și avea o lungă carieră în domeniul transporturilor. A fost mulți ani director de filială la Toyota, apoi la grupul Renault unde a condus centrul de cercetare și dezvoltare Renault Technology România.
Era specialist în transporturi. În orice caz, mai specialist decât domnul Grindeanu. Poate ar fi avut un cuvânt de spus, la recepție.
După acordul de mediu, au urmat celelalte avize, apoi licitația pentru construcția podului, desfășurată în perioada când Executivul era girat de foștii premieri Grindeanu, Tudose și Dăncilă. Indiferent de imaginea pe care i-o atribuim ca premier doamnei Dăncilă, neincluderea ei în lista celor invitați, alături de foștii premieri Grindeanu și Tudose, sună a discriminare.
Adică, îi invităm numai pe cei care sunt băieți buni și ne plac, iar pe cei care nu ne plac nici nu-i băgăm în seamă. Nu-s de-ai noștri.
Ne place sau nu, ne convine sau nu, ne avantajează sau nu, doamna Viorica a fost prim ministru al României. A propus-o PSD, a nominalizat-o președintele Iohannis și a votat-o Parlamentul cu majoritate zdrobitoare. Cu ce era dânsa mai puțin legitimă decât este astăzi domnul Ciolacu sau decât era domnul Ciucă?
Am numărat: din 2016 și până azi, s-au perindat 10 (zece) miniștri ai Transporturilor în Guvernul României. Poate unii doar „s-au perindat”, dar măcar o parte din aceștia sigur aveau pe agenda lor pregătirea investiției, s-au ocupat de ea și au adus-o în anumită fază. Altfel, oficialii de astăzi cu siguranță n-ar fi avut ce inaugura.
Nu s-ar fi cuvenit, oare, ca acei de azi să-i fi invitat la ceremonie și pe cei de ieri? Nu știu ce simt alții, dar mie situația îmi creează un disconfort, acea senzație ca atunci când participanții la un party sunt selecționați numai dintre prieteni și, în rest, neglijați cu dispreț. Auzi, colo, Viorica omoloaga lui Ciolacu! Zât, de-aici!
Tot a discriminare seamănă faptul că pe fostul ministru de Interne Lucian Bode, organizatorii l-au invitat, în timp ce pe fostul ministru al Transporturilor Cătălin Drulă, mult mai implicat în construcția podului decât alți colegi ai săi, nici nu l-au băgat în seamă.
Dar domnul Drulă a monitorizat personal lucrările, într-o transparență foarte rară în România: difuza aproape zilnic imagini video cu ritmul lucrărilor, cu stadiile la zi, cu toate datele tehnice din care telespectatorul să deducă singur dacă lucrările sunt în grafic, dacă au întârziat sau, eventual, devansat.
Nu sunt fan al domnului Drulă, poate chiar dimpotrivă, dar în ce privește monitorizarea investiției de la Brăila, aceasta l-a făcut popular. Din simplu anonim, ajunsese deodată vedeta zilei, artizanul unuia din cele mai mari poduri din Europa.
Și iată că a venit domnul Grindeanu să inaugureze el ceea ce, în mare parte, fusese aportul altcuiva. Asta-i mai mult mârlănie dâmbovițeană, decât fair play englezesc. Greșesc cumva?
N-ar fi de mirare, dacă am ști că festivitatea de joi a organizat-o, cumva, domnul Grindeanu, dacă a pus umărul domnul Ciolacu sau dacă a fost treaba altor organizatori. Dar rămâi blocat, când afli că însuși președintele României a consimțit să asiste la o ceremonie de populism pesedist, parcă anume ca să atragă atenția că, după o întârziere de doi ani, când alții dormiseră în papuci, iată, a venit domnul Ciolacu cu Grindeanul său și nici n-au trecut câteva zile, când gata, podul s-a inaugurat.
Problema nu este însă strict a podului și a ceremoniei festiviste de joi, organizată doar pentru plăcerea celor aflați astăzi la putere. Problema este una de comportare și manieră. Mi-e jenă să enunț ce întrebare îmi trece prin minte: cum să ajungă România Educată, cu o elită fără prea multă educație?
Iar cazul nu pare să fie un accident. Dimpotrivă, pare să fi devenit déjà o cutumă.
Aș merge cu memoria spre anul 2012, când s-a dat în exploatare o altă investiție, ultimul segment din Autostrada Soarelui. Construcția fusese oblăduită de mai multe guverne – în mare parte guvernul Boc - dar ultima panglică a tăiat-o Ponta. Ca și joi, niciunul dintre predecesorii care trudiseră pe parcurs n-a fost invitat. Comenta cineva că singurul aport al lui Ponta la acea investiție era tăiatul panglicii.
Tot Ponta s-a făcut de râs cu o altă investiție – autostrada de la Sibiu spre Timișoara – pe care a recepționat-o personal (tot parțial), în preajma prezidențialelor la care candida. După alegeri, autostrada s-a prăbușit și au trebuit ani ca s-o repare alții.
Ferească Domnul să fi grăbit cineva recepția de la Brăila, cu lucrări neterminate, îndemnat de scrutinele din anul viitor!
Judecând la rece, nu pare că excluderea unor factori importanți de la efectuarea recepțiilor și a punerilor în funcțiune ar fi întâmplătoare. Dimpotrivă, prezența lor ar putea fi incomodă pentru cei care își doresc să bifeze o mare realizare în agendă.
Și aș lua tot cazul podului de la Brăila. Întâmplător, am aflat pe internet ce cuprinde proiectul și, implicit, caietul de sarcini:
- Construirea unui pod peste Dunăre cu o lungime de 1.974,30 m;
- 16.940 km drum nou între Brăila și Jijila;
- 4,366 km drum de legătură spre Măcin;
- 2 viaducte de acces;
- 12 poduri noi;
- 23 structuri;
- 1 nod rutier;
- 7 intersecții;
- 1 centrul de întreținere și coordonare;
- 1 stație de montare;
- 1 pasaj nou.
Deci. Așa ceva prevedea caietul de sarcini, așa ceva trebuia să fie supus recepției și punerii în funcțiune. Să fim serioși, joi s-a dat în funcțiune numai podul. Cel de la punctul 1 și nimic mai mult. Deci, s-a făcut recepție fără caiet de sarcini, la alți parametri decât cei proiectați și cu alte rezultate decât cele scontate.
Îmi permit o analogie. Îți faci o casă nouă, iar când să fie gata, constructorul ți-o pune la dispoziție cu o întârziere de șase luni și fără poartă, fără gard, fără fântână și fără clanțele de la uși, cu explicația că, totuși, dormitorul este gata și poți dormi acolo. Accepți? Ei bine, autoritățile noastre au acceptat „numai podul”.
Autoritățile sunt mulțumite să folosească numai podul, fără investițiile colaterale, în condiții în care nu există caiet de sarcini pentru această variantă. Au o singură explicație: asta este, totuși, mai mult decât nimic. Cel mai mult deranjează însă faptul că totul se petrece sub înaltul patronaj al președintelui României, care îi laudă pe cei implicați în investiție, zicându-și în sinea lui – nu vă va veni să credeți – că „merge și așa”.