Propaganda ”neo-marxistă” tot repetă ca o moară stricată, ca să înțelegem și noi, fraierii, că la o para cheltuită de țărișoara noastră, Europa ne dă trei parale înapoi. Iar acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi pogorât lumina divină păzită de apostolii dreptății și ar fi călăuzit fluxurile de galbeni zornăitori în așa fel încât noi, ignoranții, să cădem pe spate și să murmurăm: în sfârșit, s-a făcut lumină!
Hai să fim serioși, statisticile astea triumfaliste le-am tot auzit la fiecare schimbare de guvern, fiecare trăgând spuza pe turta lui. Socoteala asta pripită de leu pe leu sau euro pe euro este extrem de rudimentară și inoportună.
Am tot auzit, în ultima vreme, că personaje providențiale au aprins lumina în tot felul de unghere și au descoperit... apa caldă. Asta au descoperit! Modul ăsta de a pune carul înaintea patrupedelor cu coarne e o poveste de adormit nuferii pe lac, bondăreii pe păpădie și toți cei care au nevoie de un ”somn bun” în palatele lor.
Oameni buni, gestionarea fondurilor europene e o mașinărie complexă în care se prind zeci de instituții și o mulțime de truditori care își sparg capul zi de zi că să ungă instalația și să o țină în stare de funcționare.
În spatele lucrurilor sunt oameni, specialiști bine pregătiți și rodați în bătălii surde pe care nu le știe nimeni, oameni care se bucură să vadă că au înlesnit construirea unei noi școli, ridicarea unui pod, dotarea unei fabrici sau instruirea unor cursanți.
Ați auzit vreodată de acești oameni, îi cunoașteți, ați auzit vreodată de nopțile lor nedormite pentru a finaliza heirup-uri cauzate de poticnelile iluminaților care vin și pleacă, de s-ar duce și nu s-ar mai întoarce, că tot vin alții cu lumina lor, de parcă ar fi cavalerii Jedi din Războiul Stelelor?
Dacă e să apucăm bățul de celălalt capăt, de ce nu se duce socoteala până la sfarșit? Cu ajutorul celor care citesc aceste rânduri, haideți să calculăm împreună și cheltuielile alea ascunse, la care cavalerii luminii se fac că plouă și nu le văd: cheltuieli cu funcționarea a cel puțin 30 de instituții care gestionează aceste fonduri, cheltuieli cu salariul a cel puțin 10.000 de oameni angrenați, pierderi înregistrate (cheltuieli neconforme trecute pe bugetul statului), proiecte eșuate (care nu au reușit să continue fără sprijin nerambursabil), comenzile politice, deturnările, ținte de indicatori nerelevanți etc. Măcar o para, din cele trei întoarse de Europa, tot se mai pierde în vâltoarea asta.
Peste toate astea, dacă e să calculăm eficiența investițiilor făcute – câte parcuri industriale funcționează, câte stadioane sunt pe profit, câte locuri de joacă sunt funcționale etc – s-ar putea ca nici paraua aia care a mai rămas câștig să nu mai fie întreagă.
Ca să nu mai punem la socoteală dilema momentului: cu cât a contribuit industria autohtonă la realizarea acestor obiective investiționale?
Un singur exemplu aici, concret, dar care poate fi multiplicat în diverse alte domenii de activitate: am investit ca disperații în panouri fotovoltaice prin cel puțin cinci programe de finanțare; acum, ne-am dat seama că nu s-a investit și în capacitate de stocare, dar nu asta e punctul nevralgic în argumentul dat – câte din aceste panouri sunt produse în țărișoara noastră? Cum, mai niciunul și cam toate sunt produse mai la răsărit? Of, și când mă gândesc la faptul că acum a început frenezia investițiilor în baterii de stocare, mă tot întreb oare cine e numărul unu în lume la acest capitol?
Morala este: de ce aruncăm noi în astfel de calcule triumfaliste, dacă nu ne împinge nimeni de la spate?
Cu toate acestea, câștigul este și chiar unul consistent: ne integrăm într-un mecanism european, ne dezvoltăm, standardizăm moduri de lucru compatibile cu celelalte țări, ne perfecționăm, aducem tehnologie în țară etc. Aceste lucruri trebuie aduse în lumină, nu mărgele mutate pe abac.
Hai să revenim cu picioarele pe pământ și să spunem lucrurilor pe nume, să fim corecți cu noi înșine, cu cei care trudesc la gestionarea acestor fonduri, cu toți românii care fac eforturi pentru a sprijini acest demers, prin impozitele pe care le plătesc, prin constrângerile la care sunt supuși și multe alte sacrificii pentru a scoate țara asta din marasm și a o pune pe o cale europeană, pardon, occidentală, că văd că asta e nuanța care face diferența acum între direcțiile pe care trebuie să le urmăm.
În încheiere, constat cu tristețe că de ziua Europei, vocea cea mai înaltă a țării afirmă că Europa a făcut greșeli... vaaai, cred că s-au cutremurat cancelariile europene când au aflat această veste!
Sunt curios dacă la aniversările propriilor copii, aceeași voce, în loc de ”La mulți ani!”, le spune că au greșit, iar sărbătoarea este anulată?
Europa Rediviva!
AUR sesizează Avocatul Poporului după ce Guvernul Bolojan a repus pe ordinea de zi o ordonanță de urgență
Cât din succesul nostru este moștenit? Contează mai mult ADN-ul sau mediul în care am trăit?
Superliga: Remiză între CFR Cluj și Universitatea Craiova
„Operațiune fără precedent” pentru evacuarea navei care a devenit focar de hantavirus. Pasagerii sunt „contacte cu risc ridicat” și trebuie monitorizați 42 de zile
