Prima victimă a celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump ca președinte al SUA va fi, foarte probabil, Ucraina. Singurii care pot evita acest dezastru suntem noi, europenii, dar și continentul nostru e într-o dezordine care nu-i dă speranțe Kievului.
În Ucraina, oamenii au încercat să găsească o undă de speranță în acel nor portocaliu care se apropie rapid de Washington. Tot mai dezamăgiți de autodescurajarea administrației Biden, ucrainenii caută să se agațe acum și de un pai, iar această nouă nădejde plăpândă a fost redată perfect într-un mesaj pe care un comandant ucrainean i l-a trimis de pe front lui Timothy Garton Ash, istoric, scriitor și publicist britanic. „Trump e un om-surpriză, poate că lucrurile se vor îmbunătăți”, i-a scris ofițerul.
Există o șansă de 5 până la 10% ca cel de-al 47-lea președinte american, „omul-surpriză”, să crească sprijinul pentru Ucraina pentru a-l obliga pe Vladimir Putin să încheie un acord de pace, așa cum au cerut unii dintre susținătorii săi pro-ucraineni importanți, precum fostul secretar de Stat Mike Pompeo.
După cum a subliniat cu pricepere președintele ucrainean Volodimir Zelenski, Trump urăște mai mult decât orice să arate ca un învins, scrie Ash într-un articol publicat de The Guardian.
Cu toate acestea, există o șansă de 90% până la 95% ca Trump chiar să facă exact ceea ce a spus în mod repetat că va face și să încerce să pună capăt războiului prin impunerea unei înțelegeri Ucrainei, subliniază autorul.
"I-aș spune lui Zelenski: Ajunge. Trebuie să faci o înțelegere", a declarat Trump, în iulie, pentru Fox News:. El a adăugat, însă, că dacă Kremlinul nu va fi de acord să ia parte la negocieri de pace, va acorda Kievului "mult mai mult" ajutor pentru a-l aduce pe Putin la masa tratativelor.
Să fie pace, dar cu ce preț?
Marea problemă este că termenii preconizați de vicepreședintele lui Trump, JD Vance - și anume acceptarea pierderilor teritoriale actuale ale Ucrainei și obligarea Ucrainei să adopte neutralitatea - ar fi o mare victorie pentru Putin.
În realitate, probabil că nu există niciun acord pe care Putin și Zelenski l-ar accepta în prezent. Într-o declarație adevărată rară, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a observat: "Nu poți pune capăt conflictului din Ucraina peste noapte".
Totuși, ceea ce poate face președintele ales al SUA este să reducă atât de drastic sprijinul economic și militar al SUA, încât Kievul să fie obligat să ceară încetarea focului dintr-o poziție slabă.
Mai rău, acest lucru ar putea crea ceea ce expertul militar Jack Watling a numit un scenariu Brest-Litovsk. Potrivit acestuia, Ucraina ar ajunge să ceară un acord dintr-o poziție atât de slabă, încât amenințarea unei noi ofensive inamice ar putea s-o oblige să accepte mai multe concesii. Asta i s-a întâmplat chiar Rusiei când a negociat Tratatul Brest-Litovsk din 1918 cu Germania imperială și aliații săi.
Cu toate acestea, chiar și în scenariile "pace prin forță" preconizate de puținii suporteri ucraineni ai lui Trump, Europa ar trebui să facă mult mai mult.
Franța și Germania sunt slăbite, iar Londra îl curtează pe Trump
La începutul acestui an, într-un articol publicat de Wall Street Journal, intitulat "Un plan de al lui Trump pentru Ucraina", Mike Pompeo a propus ca aliații europeni NATO să-și majoreze cheltuielile de apărare la 3% din PIB și să contribuie cu 80% dintr-un fond de 100 de miliarde de dolari pentru înarmarea Ucrainei. Și, desigur, să cumpere arme și muniție din SUA.
Robert O’Brien, un fost consilier pentru securitate națională, a scris în Foreign Affairs că "abordarea lui Trump ar fi să continue să ofere ajutor letal Ucrainei, finanțat de țările europene, păstrând în același timp ușa deschisă către diplomația cu Rusia".
La nivel înalt, mulți europeni recunosc că, prinsă între înaintarea agresivă a Rusiei și retragerea brutală a Americii, Europa trebuie să facă mai mult pentru apărarea sa.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a reacționat la victoria lui Trump anunțând pe X că a vorbit cu cancelarul german Olaf Scholz și că vor lucra împreună pentru "o Europă mai unită, mai puternică, mai suverană în acest nou context".
Dar, din cauza orgoliului lui Macron, Franța are acum un guvern slab, instabil, care depinde efectiv pentru supraviețuirea politică de amica populistă a lui Putin, Marine Le Pen.
Iar guvernul lui Scholz s-a prăbușit câteva ore mai târziu, lăsând puterea centrală a Europei într-un impas pre și post-electoral care ar putea dura câteva luni, în această perioadă crucială de tranziție geopolitică.
Una din cauzele aparente ale prăbușirii coaliției de guvernare din Germania a fost refuzul ministrului de Finanțe, Christian Lindner, de a accepta un sprijin suplimentar de 3 miliarde de euro pentru Ucraina, ca parte a unui pachet de cheltuieli de urgență de nouă miliarde de euro.
Apoi, mai este Marea Britanie. În trecut, membrii înalți ai cabinetului premierului Keir Starmer l-au etichetat pe Trump cu cele mai suculente insulte ("sociopat simpatizant neo-nazist"), dar acum stenograma apelului telefonic al lui Starmer către președintele ales arată că liderul din Downing Street 10 i-a oferit "felicitări generoase" și că amândoi și-au amintit "cu drag" de cina lor din septembrie la care s-au cunoscut.
Sigur că asta face parte din ipocrizia obișnuită a relațiilor internaționale, dar există o posibilitate reală ca, având în vedere starea economică neplăcută a Marii Britanii după Brexit și 14 ani de austeritate conservatoare, guvernul de la Londra să fie tentat să încerce să capete o scutire pe motiv de "relație specială" de la tarifele vamale cu care Trump amenință că va izbi Europa, subliniază Ash.
Două luni pentru ca Europa să se adune
Europa este, de asemenea, profund divizată în privința răspunsului său față de Trump.
În multe din cele peste 40 de țări europene participante la summit-ul Comunității Politice Europene de la Budapesta există forțe politice semnificative care îl susțin cu entuziasm, iar unele dintre ele sunt la putere. În fruntea listei este gazda acelui eveniment, liderul ungar Viktor Orban, iar lui i se alătură personalități precum Robert Fico în Slovacia, Aleksandar Vučić în Serbia și Geert Wilders, al cărui partid face parte din coaliția de guvernământ din Olanda. Premierul italian Giorgia Meloni ar putea înclina în această direcție.
Fără a ocupa funcții oficiale, dar încă cu influență politică, sunt oameni precum Le Pen în Franța, Nigel Farage în Marea Britanie, și formațiuni politice precum AfD în Germania, Lege și Justiție din Polonia și Vox în Spania.
Potrivit unui studiu realizat de Europe Elects, în șapte țări europene – Slovenia, Slovacia, Moldova, Bulgaria, Ungaria, Georgia și Serbia – majoritatea celor întrebați ar fi votat pentru Trump dacă ar fi avut cum. Ei se alătură celor 78% dintre ruși care ar fi făcut același lucru. Da, Trump ar fi fost alegerea rușilor dacă l-ar fi putut vota.
Așa cum probabilul viitor cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, a comentat recent, pentru ca Europa să salveze Ucraina și să se apere într-o lume periculoasă, va fi necesară cea mai strânsă cooperare între Germania, Franța, Polonia și Marea Britanie, cel puțin.
Întrebarea este: pot fi cu adevărat realizate apărarea și unitatea diplomatică cu o asemenea dezbinare politică și economică?
Avem două luni până la inaugurarea lui Trump din 20 ianuarie pentru a veni cu un răspuns mai bun. Trebuie să avem unul. Dacă Europa nu va fi în stare să facă față acestei provocări, nu doar Ucraina, ci tot continentul va fi slăbit, divizat și plin de furie pe măsură ce intrăm într-o perioadă nouă și periculoasă a istoriei europene, subliniază autorul.
T.D.