Am vorbit în ultima vreme cu multe persoane care nu s-au vaccinat. Care nu sunt nici analfabete, nici (aparent) spălate pe creier, și care declară în modul cel mai răspicat că nu se vor vaccina.
Ascultându-le, mi-am dat seama că între noi s-au instalat niște ecrane uriașe și transparente, prin care ne vedem, ne auzim, dar prin care nu mai putem ajunge unii la alții.
Am înțeles, auzindu-le, că decizia lor fermă de a nu se vaccina nu provine doar din manipularea televiziunilor (unii chiar se simt ofensați dacă le spui că se uită la Antena 3 sau România TV), deși modul iresponsabil de comunicare a tuturor televiziunilor generaliste și de știri a avut o contribuție decisivă la campaniile anti-vaccin.
Decizia celor care nu se vaccinează vine însă de mult mai departe.
Distorsiunea cunoaşterii
Vine, cred eu, din două distorsiuni. Prima este o distorsiune a învățării și a cunoașterii.
Altfel spus, oamenii aceștia, trecuți prin școală, care își trimit copiii la școală, cred că sunt suficient de informați ca să emită niște judecăți categorice în privința științei, a medicinei sau, de ce nu, a oricărui subiect despre lume și viață.
Dacă le oferi argumentul că cele mai mari figuri ale științei contemporane au lucrat ani de zile la crearea acestor vaccinuri, ți se răspunde că alte figuri ale științei contemporane, despre care au aflat pe Facebook (și doar pe Facebook, pentru că nu citesc articole științifice în original, ci doar rezumate colorate în limba română), au tras semnale de alarmă împotriva vaccinurilor și că deci se cuvinte să fim sceptici.
Dacă le spui că riscul de îmbolnăvire e mult mai redus după vaccinare, ți se spune că au murit atâția oameni de tromboză (de fapt, nici măcar unul singur în România, după 9 milioane de doze administrate) și că ei nu vor să moară din cauza vaccinului.
Distorsiunea libertăţii
A doua distorsiune este una a valorilor democratice. Libertatea (mai ales aceea de a decide ce e bine pentru tine însuți) e înțeleasă mai degrabă ca nepăsare, nu neapărat ca indiferență față de ce se întâmplă cu ceilalți, ci ca un soi de fatalism: „lasă-mă să fac ce vreau, oricum ce mi-e scris în frunte mi-e pus”.
Dacă am fi mai cruzi, am spune că seamănă cu libertatea condamnatului la moarte de a-și alege marca ultimei țigări înainte de execuție.
E „libertatea” separată de responsabilitate și de grija pentru celălalt, pentru că oricum nu mai știm în cine să avem încredere, așa că mai bine facem cum credem noi de cuviință.
Iar de ceilalți (părinți în vârsta sau copii) avem noi grijă așa cum am avut grijă dintotdeauna, doar nu degeaba locuim laolaltă.
Cu egalitatea lucrurile stau la fel: tu ești liber să te vaccinezi, eu sunt liber să nu mă vaccinez, suntem deci egali în opțiunile noastre.
Numai că din această „egalitate” lipsește tocmai înțelegerea consecințelor pe care le au deciziile luate liber, lipsește înțelegerea responsabilității și a solidarității, care, iată, nu sunt nici învățate în școală și nici nu sunt în vreun fel prezente în emisiunile TV sau pe Facebook, devenite noile spații educaționale după ce școala și-a abandonat misiunea.
Mesajele care nu au şansa de a trece de ecran
Pe un asemenea fond, citind mesajele scrise cu multă preocupare de niște oameni care și-au dedicat toată cariera înțelegerii funcționării virusurilor, infecțiilor și bolilor (precum Octavian Jurma sau Răzvan Cherecheș), îmi dau seama că ele nu mai au nicio șansă să treacă de ecranul transparent, dar foarte solid care desparte lumea științei, a cunoașterii raționale și argumentate, de lumea pseudo-științei, a părerilor și a falselor judecăți.
Același ecran care desparte înțelegerea civică a dreptății, a libertății, a egalității, de manifestările egoiste, indiferente sau resemnate, ale celor pentru care cetățenia se reduce la dreptul de a face orice vrei, la fel de important ca dreptul de a nu face nimic.
Aceste mesaje pur și simplu nu se mai aud, așa cum nu se mai aud nici îndemnurile la vaccinare, mobilizările politice sau mediatice.
Mi se pare grav faptul că nu mai știm la ce e permeabilă această uriașă masă de oameni și la ce nu: ce mesaje trec de filtrele lor și ce mesaje nu mai trec.
Nu știm de ce uneori reacționează și de ce alteori, de cele mai multe ori, e muțenie, zero reacție, zero răspuns.
Manipulările și dezinformările imposibil de combătut?
Poate pentru că manipulările și dezinformările practicate masiv și interesat de grupuri media ori de grupuri facebook nu doar că au deformat orice fel de justețe a ideilor, orice respect pentru logică și pentru autoritatea științei, dar au și învelit mințile celor manipulați într-o folie impermeabilă și toxică, astfel încât aceste idei strâmbe odată înșurubate în mințile oamenilor să nu poată fi îndreptate din afară în vreun fel.
Nu e deci doar manipulare, e și izolare, distanțare și inadecvare.
După cum la fel de grav mi se pare că oamenii politici (nu vorbesc de fanatici și extremiști) și oamenii de știință nu reușesc să spargă aceste ecrane și să formuleze argumentele corecte și convingătoare cu care să-i scoată pe oameni din deruta de cunoaștere și de valori în care se află.
Medicii din Iaşi se luptă să salveze un pacient transplantat, care nu crede în existenţa Covid
Citeşte şi:
