Două elemente de context care agravează plecăciunea de la Cotroceni

Două elemente de context care agravează plecăciunea de la Cotroceni

Plecăciunea pe care a făcut-o noul ministru al Educației, Ligia Deca, în fața președintelui Klaus Iohannis nu este un gest unic, l-au făcut și alți miniștri atunci când au fost învestiți, dintr-o interpretare personală a ritualului de învestire și nu pentru că ar exista această cutumă.

Dincolo de elementele comune însă, contextul arată gravitatea stării politice în care a ajuns România, o țară care nu pune, aparent, atât de multe probleme Uniunii Europene, dar ai cărei lideri au reușit să neutralizeze participarea cetățenilor la decizia politică.

În sine, gestul de plecăciune care a atras atenția la ceremonia de la Cotroceni poate fi interpretat ca unul de ritual, de intrare în spațiul puterii sau ca un simplu gest de curtoazie de tip formă fără fond.

Foto: captură video Administrația Prezidențială

Totuși, noul ministru al Educației vine în această funcție direct din biroul de la Cotroceni, un context care dă o cu totul altă semnificație gestului: continuitatea subordonării.

Or, președintele nu are atributul constituțional de a coordona Guvernul, nici măcar pe unii dintre miniștri, pentru că asta ar însemna un conflict constituțional în cadrul executivului (bicefal).

Iarăși, Ligia Deca nu este primul ministru care pleacă de la Cotroceni în fotoliul din guvern, dar este prima care pleacă pentru a pune în practică programul prezidențial România Educată, despre care, atunci când a fost lansat, nu am reușit să aflăm prea multe în ceea ce privește paternitatea directă.

Știm că este rezultatul mai multor sesiuni de consultări cu actori din sistemul de învățământ, dar nu știm cine și-a asumat ce păstrează și ce dă la o parte. Din reacțiile publice critice ale mai multor organizații neguvernamentale, profesorilor și specialiștilor în educație putem înțelege însă că artizanul reformei propuse este de-al casei prezidențiale, mai degrabă.

Așadar, avem aceste elemente de context:

  • Noul ministru al Educației pleacă direct de la Administrația Prezidențială la Guvern;
  • Angajamentul luat este acela de a pune în aplicare România Educată, adică proiectul președintelui Klaus Iohannis, devenit pachet de legi asumate de ministrul Sorin Cîmpeanu și denunțate ca fiind nocive pentru accesul oricărui copil la educație de calitate, de către profesori, părinți, elevi și mult huliții în mandatul Cîmpeanu intelectuali.

Or, în aceste circumstanțe, învestirea consilierului prezidențial în funcția de ministru al Educației face parte din vestitele transferuri între instituții publice, în care un funcționar pleacă de aici dincolo, dacă e mai convenabil sau el mai folositor, eventual înghețându-și funcția inițială.

Mai mult decât atât, însă, portofoliul Educației intră sub autoritatea directă, nu doar morală, a președintelui Klaus Iohannis, pe modelul trecerii ICR-ului de la Președinție la Senat.

Dincolo de aceste chestiuni constituționale, rămân cele legate de conținutul Legilor Educației, construite netransparent, puse în dezbaterea publică doar de fațadă și care au potențialul de a denatura complet sensul educației, ca proces de formare intelectuală.

Sunt deja cunoscute obiecțiile formulate de cei etichetați de fostul ministru al Educației ca fiind habarniști din grupuri de interese: printre aceștia se află, reiau, Gabriel Liiceanu, scriitor, profesor de filosofie, directorul Editurii Humanitas, ale cărei cărți a format intelectual și moral câteva generații, Andrei Cornea, scriitor, filosof, profesor, traducătorul lui Platon și Plotin, din greacă veche, profesorul Mircea Miclea,  scriitorul Radu Vancu, profesorul Cristian Preda, decanul Facultății de Științe Politice, și alții.

Anunțând iarăși o cinică toleranță zero față de plagiat, în prezența prim-ministrului care a plagiat (așadar, legea se aplică doar celor care nu sunt în cercul de putere), așa cum arată una dintre investigațiile Emiliei Șercan, Klaus Iohannis nu a mers mai departe.

Nu a cerut reanalizarea pachetului de legi ale educației, nu și-a prezentat scuze instituționale profesorilor, scriitorilor, traducătorilor denigrați de fostul ministru al Educației, în numele României Educate, și nu a deschis transparent o dezbatere reală asupra drumului de urmat în Educație.

Gesturi care au lipsit și din declarațiile noului ministru al Educației, Ligia Deca, al cărei doctorat în sistemul universitar vestic stă dovadă că înțelege degringolada în care Legile Educației aruncă școala românească.  


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇