Un fost șef antidrog și directorul unei organizații care lucrează cu persoane dependente au opinii complet diferite despre dezincriminarea deținerii drogurilor pentru consum propriu. Dar sunt de acord asupra unui lucru: statul român a eșuat în prevenirea consumului și în asigurarea ajutorului pentru cei care au nevoie de el.
„Cel mai mare eșec este cel al politicilor naționale și al strategiilor care s-au făcut de-a lungul timpului”, spune Cătălin Țone, fost șef în structurile antidrog ale Poliției. De cealaltă parte, Marian Ursan, directorul executiv al Asociației Carusel, povestește că primește zilnic mesaje de la familii care nu mai știu unde să caute ajutor, în timp ce unele persoane dependente așteaptă să intre în tratament.
Cei doi au vorbit pentru SpotMedia.ro despre proiectul care propune înlocuirea dosarului penal cu amenzi pentru deținerea drogurilor destinate consumului propriu. Ursan susține schimbarea și avertizează că un dosar penal poate afecta viitorul unui tânăr. Țone se opune și consideră că eliminarea sancțiunii penale ar putea încuraja consumul și ar îngreuna identificarea traficanților.
Dincolo de această dispută rămân familiile care caută sprijin, tinerii care ajung în atenția poliției și persoanele dependente care nu reușesc să primească tratament la timp.
Ce ar schimba noua lege
Proiectul legislativ B544/2026, înregistrat la Senat pe 5 octombrie, a fost inițiat de senatoarea independentă Victoria Stoiciu și de Cristian Ghinea (USR). Senatorul Daniel Fenechiu (PNL) s-a numărat inițial printre inițiatori, dar și-a retras semnătura pe 12 octombrie.
În prezent, potrivit Legii 143/2000, cumpărarea sau deținerea drogurilor pentru consum propriu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă penală, în cazul drogurilor de risc, și cu închisoare de la 6 luni la 3 ani pentru drogurile de mare risc.
Proiectul propune înlocuirea răspunderii penale cu amenzi contravenționale de 1.000-1.500 de lei pentru drogurile de risc și de 1.500-3.000 de lei pentru cele de mare risc.
Deținerea pentru consum propriu ar rămâne interzisă, iar traficul ar continua să fie infracțiune. Proiectul mai prevede evaluarea persoanelor depistate cu droguri pentru consum propriu, măsură care ar fi obligatorie în cazul minorilor, precum și posibilitatea amenajării unor spații de consum supravegheat medical pentru adulții cu dependență diagnosticată.
Sumele încasate din amenzi ar urma să fie folosite pentru prevenție și asistență.
Argumentele pro și contra dezincriminării
Susțin proiectul sau principiul dezincriminării
- Inițiatorii Victoria Stoiciu și Cristian Ghinea – susțin că dosarele penale pentru deținerea de droguri în vederea consumului propriu sunt disproporționate, pot afecta viitorul tinerilor și nu rezolvă problema dependenței. Propun înlocuirea sancțiunilor penale cu amenzi și folosirea resurselor pentru combaterea traficului, prevenție și tratament.
- Organizații care lucrează cu persoane afectate de consumul de droguri – Susțin reducerea sancțiunilor asupra consumatorilor și dezvoltarea serviciilor de prevenție, tratament și sprijin. Aceste organizații susțin o abordare medicală și socială a consumului de droguri.
Se opun sau au rezerve
- Parchetul General și DIICOT – avertizează că dezincriminarea ar putea îngreuna combaterea traficului de droguri. DIICOT critică lipsa unor cantități-limită care să permită diferențierea consumatorilor de traficanți, ceea ce ar putea fi exploatat de distribuitori pentru a evita răspunderea penală.
- Federația Națională a Părinților Edupart – cere respingerea proiectului în forma actuală și dezvoltarea unei rețele funcționale de prevenție, tratament și recuperare înaintea modificării legislației.
- Patriarhia Română – consideră că dezincriminarea ar putea transmite tinerilor mesajul că drogurile sunt mai puțin periculoase și ar putea contribui la normalizarea consumului.
Dosarul penal: un viitor afectat sau o șansă de intervenție?
Marian Ursan consideră că dezincriminarea ar schimba modul în care societatea îi privește pe consumatori. „Cred că, în primul și în primul rând, o să-i privim altfel. Și nu o să-i mai vedem ca pe niște infractori”, afirmă directorul Carusel.
El vorbește despre studenți și alți tineri depistați cu droguri la festivaluri, pentru care urmările pot fi serioase. „S-au ales cu dosare penale, n-au făcut pușcărie, dar e suficient să aibă un dosar penal încât viitorul unei persoane tinere să fie pus sub semnul întrebării”, spune Ursan.
Cătălin Țone admite că experiența poate fi traumatizantă. „Un dosar penal nu este un lucru minunat, este o problemă, poate să fie un șoc pentru un tânăr”, afirmă fostul șef antidrog.
El susține însă că au existat cazuri în care intervenția procurorului a fost momentul în care părinții au descoperit consumul, iar adolescentul a ajuns la evaluare și tratament. „Nu zic că este benefic, încă o dată vă spun, dar atunci părintele a aflat de fapt că adolescentul consuma, atunci adolescentul s-a supus unei forme de evaluare și tratament și adolescentul a fost salvat. Nu sunt puține cazuri”, explică Țone.
Fostul polițist susține că, de regulă, dosarele pentru deținere în vederea consumului propriu se încheie fără închisoare și că nu au existat condamnări cu executare exclusiv pentru această faptă în ultimii 15 ani.
În expunerea de motive a proiectului sunt însă prezentate 520 de condamnări definitive în baza articolului 4 din Legea 143/2000 în 2025, față de 78 în 2016. Dintre condamnările din 2025, 88 au fost cu închisoare cu executare. Documentul nu precizează câte au vizat exclusiv deținerea pentru consum propriu și câte au inclus și alte infracțiuni.
Ar îngreuna dezincriminarea prinderea traficanților?
Una dintre principalele obiecții ale lui Cătălin Țone privește efectele asupra anchetelor antidrog. El explică faptul că, atunci când o persoană este cercetată penal pentru deținere în vederea consumului propriu, procurorul încearcă să afle de unde provin substanțele. „În marea majoritate a cauzelor, ei spun de unde au cumpărat și indică dealerul și se poate merge mai departe”, susține Țone.
În opinia sa, transformarea faptei în contravenție ar elimina o parte dintre aceste posibilități de investigare. În plus, traficanții ar putea încerca să profite de modificarea legislativă, susținând că drogurile găsite asupra lor sunt destinate consumului propriu.
Proiectul nu stabilește însă o cantitate maximă de droguri care să fie considerată automat destinată consumului propriu. Delimitarea dintre consum și trafic ar continua să depindă de probele administrate.
O obiecție asemănătoare a formulat și Parchetul General, care a transmis un punct de vedere negativ asupra inițiativei.
Va crește consumul dacă dispare sancțiunea penală?
Cătălin Țone consideră că renunțarea la pedeapsa penală ar transmite un mesaj de toleranță față de consumul de droguri, în special în rândul adolescenților. „Dezincriminarea penală și incriminarea contravențională înseamnă încurajarea consumului, o formă indirectă de încurajare a consumului”, afirmă el.
Marian Ursan are o perspectivă diferită. El consideră că schimbarea abordării punitive poate ajuta persoanele care consumă droguri și comunitățile în care trăiesc, dar insistă că modificarea legii trebuie însoțită de servicii de sprijin. „Nu e de ajuns să schimbăm doar legea și să privim altfel oamenii”, avertizează directorul Carusel.
Cercetările internaționale nu indică o legătură automată între relaxarea legislației și creșterea consumului. O analiză a 114 studii, publicată în 2020 în revista științifică BMJ Open, a constatat că, în majoritatea cazurilor, schimbările legislative nu au fost asociate cu modificări semnificative ale consumului. Cercetările au vizat însă aproape exclusiv canabisul, în principal în Statele Unite, astfel că rezultatele nu pot anticipa efectele proiectului din România.
Ce arată datele despre consumul de droguri în România
Potrivit studiului național privind consumul de droguri în populația generală, realizat în 2024 pe un eșantion de 7.200 de persoane cu vârste între 15 și 64 de ani, 12,3% dintre respondenți au declarat că au consumat cel puțin o dată în viață un drog ilicit, față de 10,7% în 2019.
În schimb, procentul celor care au declarat că au consumat droguri cel puțin o dată în ultimele 12 luni a scăzut de la 6% în 2019 la 5,4% în 2024. Procentul celor care au consumat în ultimele 30 de zile a scăzut de la 3,9% la 3,5%, în aceeași perioadă.
În cazul canabisului, procentul celor care au consumat cel puțin o dată în viață a crescut de la 6,1% în 2019 la 6,9% în 2024. În schimb, consumul în ultimele 12 luni a scăzut de la 3,5% la 2,4%, iar cel din ultimele 30 de zile, de la 1,8% la 1,5%.
Pentru adolescenți, studiul european ESPAD 2024 arată că România se numără printre țările în care mai puțin de 2% dintre elevii de 15-16 ani au declarat consum de canabis în ultimele 30 de zile, față de o medie de 5% în țările europene participante.
Aceste cifre măsoară consumul declarat, nu numărul persoanelor dependente.
Familii care caută ajutor și oameni care așteaptă tratament
În timp ce se discută schimbarea legislației, Marian Ursan spune că întâlnește zilnic persoane care au nevoie de tratament și nu reușesc să îl acceseze la timp. „Zilnic primim mesaje de la familii care nu mai știu ce să facă”, povestește directorul Carusel.
Organizația lucrează inclusiv cu persoane cu dependențe grave, fără locuință, fără documente de identitate sau asigurare medicală, unele cu probleme serioase de sănătate. „Atât timp cât încă vorbim despre liste de așteptare pentru tratament substitutiv, de exemplu, ce puteți să vă imaginați că se întâmplă? Oamenii bat pasul pe loc”, explică Ursan.
Tratamentul substitutiv este folosit în anumite forme de dependență, în special cea de opioide.
Datele din Raportul național 2025, referitoare la anul 2024, indică 2.260 de solicitări de asistență, cu 33,1% mai puține decât în anul anterior. Scăderea numărului de solicitări nu demonstrează însă o reducere a nevoii de tratament.
Proiectul de lege propune și posibilitatea amenajării unor spații de consum supravegheat medical, destinate adulților cu dependență diagnosticată. Aici, persoanele dependente ar putea să își administreze, sub supraveghere medicală, drogurile pe care le dețin. Unitățile sanitare ar pune la dispoziție spațiul și personalul specializat, fără să furnizeze substanțele.
Ursan consideră că asemenea centre ar putea reduce riscurile și ar facilita accesul la consiliere, testare și tratament. „Stabilim o relație de încredere, făcând intervenție în zona emoțională, psihologică. Ne asigurăm că persoana respectivă are acces la teste pentru HIV, pentru hepatite, pentru alte probleme și împreună pregătim persoana respectivă pentru următorul pas”, explică el.
Potrivit unei analize a Agenției Uniunii Europene privind Drogurile (EUDA), asemenea centre pot contribui la prevenirea supradozelor fatale, la reducerea riscului de infectare cu HIV și hepatite și la facilitarea accesului la servicii medicale și tratament. Agenția precizează însă că dovezile disponibile au, în general, un nivel redus de certitudine și că sunt necesare cercetări suplimentare.
Ce lipsește din prevenția pentru copii și adolescenți
Dincolo de disputa privind dezincriminarea, ambii interlocutori critică politicile de prevenire a consumului de droguri.
Cătălin Țone consideră că profesorii, deși petrec multe ore zilnic alături de elevi, nu au primit pregătirea necesară pentru a recunoaște semnele consumului și pentru a interveni. El pledează pentru educație antidrog în școli și programe destinate părinților și cadrelor didactice.
Fostul polițist critică și reorganizarea instituțiilor din domeniul antidrog, susținând că aceasta nu a produs încă schimbările necesare.
Marian Ursan consideră că prevenția trebuie să însemne mai mult decât informarea adolescenților despre riscurile drogurilor. El propune centre comunitare pentru tineri, cu activități sportive, artistice și educative, dar și cu psihologi, asistenți sociali și alți specialiști. „Nu există niște măsuri pe care statul sau o comunitate poate să le ia, un fel de buton magic pe care să apese ca cei care sunt la risc de consum să adopte o poziție negativă sau să amâne debutul în consum”, spune Ursan.
În opinia sa, tinerii au nevoie de locuri accesibile în care să își petreacă timpul, să discute cu specialiști și să primească sprijin înainte ca problemele să se agraveze.
Reprezentantul Carusel consideră că autoritățile nu au ascultat suficient de specialiști atunci când au elaborat politicile antidrog. El insistă și asupra necesității de a consulta persoanele care consumă droguri în privința serviciilor care le sunt destinate.
„E foarte important să ascultăm și vocea consumatorului de droguri, să-i întrebăm și pe ei ce vor, cum își imaginează ei serviciile de care ar trebui să beneficieze”, concluzionează Marian Ursan.
