Lipsa unei reacții ferme din partea liderilor aflați în poziții de cheie conducere la momentul respectiv a făcut posibilă amplificarea unor mesaje lansate din cadrul unor structuri de influență, controlate de Kremlin, care au transformat un personaj marginal într-o bombă a propagandei ruse.
Idei principale
- Alegerile din 2024 au fost marcate de o implicare directă și sistematică a Rusiei, care a folosit o infrastructură mediatică și socială creată în timp pentru a promova un candidat pro-Kremlin. Călin Georgescu a devenit simbolul acestei influențe, fiind împins în prim-plan de rețele online, grupuri informale și platforme cu legături externe.
- Deși nu a avut experiență politică și nu a ocupat funcții publice, Călin Georgescu a fost promovat constant, încă din 2011, de cercuri și persoane care au încercat să-l impună drept o alternativă la clasa politică. Campania de imagine s-a desfășurat prin site-uri, pagini de social media și mesaje care urmăreau construirea unei credibilități artificiale.
- În fața acestei campanii de influență, autoritățile române nu au oferit un răspuns coerent. Deși existau semnale din partea presei și a instituțiilor europene privind propaganda și fake news-ul provenite dinspre Rusia, statul s-a limitat la declarații generale. Această pasivitate a permis consolidarea unei rețele de influență care a afectat procesul democratic.
Fenomenul
Înțelegerea și decriptarea fenomenului Georgescu reprezintă pași importanți pentru însănătoșirea sistemului politic românesc și consolidarea, independența și siguranța procesului electoral. Evenimentele din noiembrie 2024 au adus o perioadă de tensiune maximă în societate, în ciuda încercărilor unor lideri politici de a minimaliza gravitatea crizei care a urmat.
Testul democrației românești
Alegerile din 2024 au reprezentat un test crucial pentru democrația românească — un test pe care, din păcate, l-au picat nu doar partidele politice, ci și presa, strategii politici și instituțiile guvernamentale, în frunte cu serviciile de informații. România a fost lovită de o intervenție masivă a Rusiei, care a reușit, printr-o infrastructură construită în timp, să promoveze un candidat pro-Kremlin. Acesta era, până atunci, un personaj marginal, tratat cu indiferență, dar care, printr-o campanie coordonată, a fost împins în prim-planul scenei publice.
Promovarea
Încă din anul 2021, au existat semnale privind o promovare intensă a lui Călin Georgescu pe rețele de site-uri, pagini și conturi de social media, susținute de așa-ziși lideri informali. Toate acestea lucrau în direcția de a-l legitima ca „profesionist” și potențial lider politic.
În realitate, Georgescu nu a făcut parte din niciun partid, nu a fost ales în nicio funcție publică și nu a avut o carieră politică propriu-zisă. Cu toate acestea, în ultimul deceniu, numele său a fost adus periodic în atenția publică de grupuri și indivizi, care aveau legături cu Rusia.
Susținere constantă
De-a lungul anilor, promovarea lui Georgescu a venit, aproape fără excepție, dinspre mediile pro-Kremlin. A fost sprijinit sau menționat de platforme precum Sputnik și Russia Today, parte a aparatului mediatic de propagandă al lui Vladimir Putin.
Aceste structuri au acționat concertat în Europa și în Statele Unite, urmărind promovarea unei viziuni anti-occidentale și destabilizarea democrațiilor liberale. În România, Georgescu a devenit un vector ideal pentru acest tip de discurs, fiind prezentat drept „alternativa morală” la clasa politică.
Misterioasa lipsă de reacție
Ceea ce șochează cel mai mult este absența unei reacții instituționale coerente. În fața acestei infiltrări, nici guvernul, nici președinția, nici serviciile de informații nu au reacționat. Deși au existat avertismente din partea presei și a Comisiei Europene privind răspândirea masivă a dezinformării rusești, statul român nu a răspuns decât cu declarații formale: „Suntem în NATO, suntem în Uniunea Europeană, suntem protejați”. În realitate, această pasivitate a încurajat interferența, lăsând spațiu pentru consolidarea rețelelor de influență.
O posibilă explicație a creșterii vizibilității și intensității narativelor populist-ultranaționaliste este legată de factul că după o perioadă în care s-au manifestat marginal ca un curent relativ excentric în societatea românească și după șocul succesului electoral de la alegerile parlamentare, principalii vectori care promovează un asemenea discurs au câștigat în experiență, și-au sofisticat tacticile și au reușit să își extindă aria de acoperire prin multiplicarea instrumentelor și a audienței acestora.
Remus Ștefureac, director INSCOP, studiu 2021
Continuitate
Influența rusă asupra României nu este nouă. Ea s-a consolidat în perioada post decembrie 1989, când oameni apropiați de Moscova au ocupat poziții-cheie în structurile de informații și guvern. După venirea la putere a lui Vladimir Putin, această rețea s-a reactivat și a început să acționeze sistematic. România a devenit o țintă strategică, iar fenomenul Georgescu reprezintă doar vârful vizibil al unui mecanism de influență mult mai amplu, întreținut prin bani, media și politicieni dispuși să colaboreze.
Lecția unei crize ignorate
Călin Georgescu, deși pentru majoritatea alegătorilor era o figură necunoscută, a fost pregătit pentru rolul său cu cel puțin un deceniu înainte. Cazul ilustrează cât de vulnerabilă este democrația românească în fața manipulării externe și a complicității interne.
Înțelegerea și asumarea acestui episod nu este doar o chestiune de justiție politică, ci o condiție esențială pentru apărarea suveranității naționale.