Ieșirea PSD de la guvernare prin retragerea miniștrilor din Guvern după retragerea sprijinului politic pentru premierul Bolojan are rațiuni mai adânci decât simplul balet pe scena politică.
Iar cauzele profunde care stau la baza acestui comportament politic ne dovedesc că, da, în orice împrejurare și cu orice alt premier, PSD s-ar comporta la fel, ar fi o chestiune de doar câteva luni ca partidul să-și reia atacul.
Asta pentru că PSD se află în convulsii existențiale, iar PNL nu e foarte departe de un simptom similar – pe care-l vom explica.
Referindu-ne doar la PSD, însă, merită pomenit aici un fenomen biologic pe care-l putem împrumuta din realitatea animală: fenomenul ”mamutului pitic”.
În ce constă: în vreme ce mamuții continentali de pe actualul teritoriu al SUA aveau peste 4 metri înălțime şi cântăreau în jur de 8 tone, o specie a lor, rătăcită pe insulele din largul Californiei (Channel Island), se modificase astfel încât măsurau cel mult 2 metri și cântăreau circa o tonă.
Micșorarea a avut – de-a lungul unor zeci de mii de ani, o rațiune de adaptare: pe insulă, resursele erau mult mai puţine decât pe continent, astfel că animalul, pentru a supraviețui, a trebuit să-și ”ajusteze” corpul pentru economia de hrană şi energie. Și-au păstrat dimensiunile doar mamuții aflați în mijlocul resurselor, pe continent.
- Demisiile miniștrilor PSD au ajuns la Cotroceni, Bolojan a împărțit mandatele celor rămași. Nu toți social-democrații au plecat de la guvernare. Mingea e la Nicușor Dan, care nu ne spune nimic din Cipru (Video)
- Bolojan a anunțat cine ce minister va prelua după demisiile pesediștilor. De ce și-a oprit pentru el Energia
E situația în care până în 2024 ajunsese PSD – partidul statului și al administrației – care controla, de la Putere sau din Opoziție, toate lucrurile care contau pe scena politică, în economie, în instituții, în administrațiile locale sau centrale.
După 2024, însă, partidul a scăzut drastic în sondaje, electoratul său s-a vărsat în AUR, capitalul politic s-a evaporat sub secetă, resursele s-au împuținat pentru că trebuie împărțite cu mai mulți, revenirea la statutul de mastodont al politicii românești pare, în acest moment, imposibilă. Nu numai că iarba e puțină, dar nici nu ”plouă”:
Toate eforturile partidului de a-și reveni electoral prin branșarea la resursele pe care le presupune guvernarea și prin criticarea măsurilor luate de Guvernul Bolojan (din care făcea parte) nu i-au adus niciun vot în plus, coborârea continua – unele sondaje dau PSD 18%, altele 20%, altele chiar 15-16%, adică de două-trei ori mai puţin decât în urmă cu două legislaturi.
Marea problemă națională (cu adevărat națională) a vărsării electoratului PSD în partidul AUR este că PSD nu mai poate conta absolut deloc pe măsurile prin care și-a păstrat, trei decenii la rând, statutul de mastodont – căci s-a dovedit că ambele metode (foarte costisitoare, de altfel) nu mai funcționează:
1. prima metodă folosită de PSD a fost întotdeauna aruncarea cu bani (împrumutați) din elicopter – creșteri de salarii, pensii, beneficii sociale etc: în anul electoral 2024, însă, cu toate că Guvernul a aruncat circa 5% din PIB în astfel de cadouri electorale, PSD s-a situat mult sub AUR.
În plus – iar acest lucru e şi mai grav – creșterea deficitului la 9,3% din PIB și aruncarea banilor în consum au produs o creștere economică de… 0,9% din PIB – ceea ce arată că modelul de creștere economică bazat pe consumul de import NU mai funcționează și nici nu avem în acest moment pregătit ceva de pus în loc.
2. a doua metodă folosită de PSD a fost formidabila mașinărie de vot formată din armatele de primari. La alegerile din 2024, însă, faptul că partidul controla 40% din administrație (adăugat şi la controlul resurselor bugetare) n-a fost suficient nici măcar să-și ducă propriul candidat la prezidențiale (Marcel Ciolacu), în turul 2.
E limpede că partidul e foarte dezorientat, că se dezintegrează, că lipsa de resurse (capitalul electoral) îl constrânge la statutul de mamut pitic, de sub 20%. Și că niciuna din cele două metode utilizate până acum nu mai e sigur că va funcţiona – aceste e şi motivul pentru care PSD nu mai așteaptă rotativa din 2027 ca să arunce din nou cu bani din elicopter în pensii și în primăriile comunale și alege calea de-a incendia guvernarea, a crește haosul şi incertitudinea politică și a încerca, la un moment dat, să pozeze în salvator. De altfel, acest statut de ”salvator” i-l și contestă lui Ilie Bolojan – partidul și-a rezervat, probabil, dreptul de autor pe acest cuvânt.
Aceasta e situația de fond, iar celelalte ”detalii” pe care le vedem – convulsiile interne, de pildă – fac parte din stilistica ce însoțește acest gen de reașezare a puterii într-un partid: la ce altă stilistică ne putem aștepta de la dna. Olguța Vasilescu, de pildă, sau Claudiu Manda – ca să vorbim doar de ”berbecele” cu care aripa sudistă a partidului forțează redistribuirea puterii în PSD?
Pentru că și aici există un risc – unul mare, pentru toată scena politică românească și pentru direcția de politică externă a României: aripa pro-estică, chiar pro-rusească din PSD – începând cu linia Stănescu, Firea, Ponta etc, gata oricând să facă, împreună cu AUR, un pol iliberal asemănător cu Fidesz-ul care a supus vreme de 16 ani Ungaria. Asta nemaivorbind că noi suntem mai la est şi mai ”orientali” și mai ”turciți” decât Ungaria.
Citeşte integral analiza lui Cristian Grosu - Criza politică și cauza ei ascunsă: fenomenul mamutului pitic. Viitorul nu sună bine pe Curs de Guvernare