Comasarea unora dintre cele patru rânduri de alegeri din 2024 nu este neapărat o soluție rea, din perspectiva disponibilității unui electorat care și așa nu mai este împins la urne decât de frustrare și furie.
După ce le descarcă, oboseala crește riscul unui absenteism record, cu toate consecințele lui asupra legitimității politice a viitorilor aleși.
Soluția cea mai logică politic de comasare vine din chiar trecutul politic al României în rezonanță cu logica arhitecturii constituționale defectată după ce mandatul președintelui a devenit de 5 ani.
Până la alegerile din 2004 inclusiv, parlamentarele și primul tur al prezidențialelor erau cuplate, ceea ce crea premisele unui început cu adevărat nou, al unei coordonări între puterea legislativă și cea executivă în totalitate și făcea logică o candidatură în tandem președinte-premier.
Decuplarea a creat o ruptură în puterea executivă, președinte – premier, cu consecințele pe care le-am văzut și a căror rezolvare, pe calea conflictului juridic de natură constituțională, a generat o supraputere pe alocuri monstruoasă, Curtea Constituțională.
Cum în 2024, dacă desigur ideea anticipatelor va fi total abandonată, prezidențialele și parlamentarele pot fi recuplate (ar fi fost un moment bun, dar ratat pentru corectarea decuplării prin modificarea Constituției).
Europarlamentarele nu pot fi mutate și logica lor e distinctă. Ea, în sine, nu prezintă cine știe ce interes în România.
Din păcate, românii, în majoritate, nu vor să se simtă parte a discuției europene, fiind mulțumiți să aibă de la cine să primească și pe cine să dea vina în special pentru scorneli, ca în chestiunea greierilor (nimeni dintre cei panicați că vor fi hrăniți cu insecte nu a explicat de ce ar înlocui cineva făina de 5 lei cu una de 1.000 de lei).
Dar europarlamentarele vor fi primul test electoral din 2024 și, cel mai probabil, primul șoc politic al anului pentru unele partide. Un timp mai lung până la următoarea confruntare este chiar benefic pentru a atenua efectele lui.
Localele au specificul propriu, cu teme care decurg din el, iar primarul contează mai mult decât sigla, el tractează listele și partidul.
Dar logica politică corectă nu are nimic de-a face cu interesul partidelor politice din majoritate, care moșesc astăzi soluția care să le avantajeze pe ele cât mai mult.
Comasarea parlamentare–prezidențiale nu e varianta preferată, pentru că implică riscul ca un candidat prezidențial bine ales din partea partidelor Opoziției să ridice substanțial scorurile parlamentare ale acestora.
Este un risc indezirabil cu atât mai mult cu cât există soluția creării unor tandemuri în interiorul coaliției – președinte - premier - primarul general al Capitalei. PNL ar avea interesul unui efort comun locale-parlamentare. Aparatul liberal e destul de demoralizat și europarlamentarele nu sunt speranțe să îi aducă vreun imbold, dimpotrivă.
Simpatizanții liberali se răresc din cauza concesiilor continue făcute PSD. Pe cât se vor apropia localele, vor începe să numere și primarii care vor pleca la PSD.
Deci liberalii au tot interesul să concentreze tot potențialul primarilor și să scoată din el un scor cât mai bun.
Dar asta se poate face doar prelungind până în decembrie mandatul primarilor. Potrivit Constituției (art 63) mandatul Parlamentului e de 4 ani, nu poate fi scurtat decât în condițiile excepționale ale dizolvării și anticipatelor, iar noul parlament trebuie convocat în termen de 20 de zile de la alegeri.
Prin urmare, nu e spațiu de manevră aici: noul parlament poate fi convocat cel mai devreme pe 21 decembrie, iar alegerile pot să fie doar la început de decembrie.
Mandatul primarilor poate fi prelungit, însă, s-a întâmplat și acum 4 ani. Există și impedimentul bunelor practici electorale formulate de Comisia de la Veneția, care consideră că prin comasarea unor alegeri cu tematici diferite electoratul poate fi derutat.
Există și Decizia CCR din 51/2012, însă practica Curţii este flexibilă, după interesul majorității. Dar pentru asta trebuie să fie de acord și PSD.
Iar PSD ar fi mai degrabă avantajat să nu existe nicio comasare pentru că, fiind în poziția de favorit, fiecare scrutin i-ar aduce un bonus de învingător în cascadă, ceea ce ar fi important mai ales dacă, până la urmă, înțelegerea privind tandemul nu se va materializa.
PSD trebuie să fie însă foarte abil. Pe de-o parte, nu are niciun interes să omoare de tot PNL, pentru că are nevoie de el în viitoarea configurație parlamentară ca să formeze o majoritate confortabilă.
Dar trebuie să îi împingă pe liberali la un scor de la care să nu poate emite nicio pretenție serioasă și să se mulțumească cu ceea ce primesc.
Totodată, Marcel Ciolacu, care în mod evident vizează post electoral funcția de premier, are nevoie la Palatul Cotroceni de un președinte comod și fără ambiții politice. Soluția ideală este chiar Nicolae Ciucă.