Un recent sondaj efectuat de institutul Avangarde la comanda PSD arată cum se situau opțiunile electoratului, în pragul noului an, în condițiile unui guvern nou și cu un nou premier, dispus mai degrabă să caute compromisuri decât să-și satisfacă orgolii.
În lipsă de alte sondaje, am putea lua de bune cifrele publicate de Avangarde, chiar dacă respectivul institut este condus de Marius Pieleanu, abonat la Antena 3, iar comanda lansată de PSD permite suspiciuni.
PSD se menține pe val, PNL rămâne dedesubt
În sondajul respectiv, PSD este încă pe vârful valului, deși o ușoară scădere de numai un punct procentual (să fie doar atât, domnu’ Pieleanu?) dovedește că intrarea la guvernare alături de PNL n-a prea căzut bine în ochii membrilor și ai simpatizanților.
Logica îmi spune că intrarea (în sfârșit!) la guvernare îl fascinează pe domnul Ciolacu, o încântă pe doamna Firea, îl satisface pe vicepremierul Grindeanu și îl mulțumește pe Paul Stănescu, după ce și-a și „aranjat” fratele într-o funcție plătită regește la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Dar jos, la firul ierbii, s-ar putea să nu fie tot atâta încântare.
PNL, aflat pe valul următor, crește cu un punct procentual (cam puțin, domnu’ Pieleanu, ia mai gândește-te!). Înseamnă că i-a picat bine un nou premier, în locul Cîțului, cel neînghițit de coaliție.
Mulți analiști privesc sondajele din ultimul timp – inclusiv cel recent al institutului Avangarde – ca pe o luptă între doi giganți: PNL și PSD. Aceasta este însă doar partea cu efect scenic a războiului. Adevărata luptă se desfășoară doar cu AUR, care, deși singur, a depășit demult USR și a ajuns aproape umăr la umăr cu PNL.
Dacă trendul va continua, sunt de prevăzut evenimente dramatice, iar AUR ar putea avea șanse să se situeze peste PNL și să înceapă concurența cu PSD, cel din vârful valului. E de bine sau e de rău?
AUR
Este greu să spui că e de rău ceea ce votează poporul. Electoratul are totdeauna dreptate. Totuși, mergând cu gândul înapoi în timp, nu pot să nu compar traiectoria AUR cu cea a Mișcării Legionare de altădată, cam uitată de generația zilelor noastre.
Aceleași cuvinte patriotarde, aceleași promisiuni imposibile, aceleași gânduri cu tente șovine, aceeași opțiune pentru brutalitate și aceeași viziune totalitară („noi nu vom guverna în vreo coaliție, ci numai singuri”) leagă cele două formațiuni.
„Mișcarea Legionară” a reușit să guverneze singură, vreo patru luni și ceva, în anii 1940-1941. A adus-o la putere generalul Ion Antonescu (ulterior, mareșal) în momentele tragice pentru țară din vara anului 1940.
A ejectat-o de la putere tot dânsul, după ce „Mișcarea” s-a năpustit asupra evreilor și opozanților, după ce a distribuit arme membrilor „Mișcării” și după masacrul de la Jilava (64 morți), urmat de asasinarea în luna noiembrie a doi intelectuali de marcă ai țării: Nicolae Iorga și Virgil Madgearu.
Mi-am permis să evoc momente din acea cumpănă a anilor 1940-1941, întrucât simt cum actualul AUR a început să calce pe urme legionare prin discursul politic, prin atragerea marilor nemulțumiți ai altor partide și prin folosirea unor membri ai clerului, dispuși să facă front comun cu toți nemulțumiții, din toată țara, ba chiar să predice puțină politică de la amvon.
Nici nu știu ce să spun: Doamne-ajută sau Doamne ferește?
La ce ne putem aștepta de la alții?
- Forța dreptei
Sună frumos, nu-i așa? Amintește nostalgic de Forza Italia a lui Berusconi, dar parcă niciodată o așchie n-a ajuns să-și depășească partidul-mamă.
În plus, desprinderea domnui Orban de PNL seamănă aproape ca două picături de apă cu o desprindere mai veche, tot din liberali, și cu final neprevăzut, deși moș Tăriceanu & his boys au dus-o câțiva ani buni cam ca-n sânul lui Avraam și poate ar fi dus-o și acuma, dacă moșul n-ar fi căutat scandal cu coana Viorica, până au ajuns amândoi la muzeul de antichități.
Domnul Orban se laudă că a absorbit aproape un sfert din deputații PNL și i-a adus în FD. Dar numai după alegeri se va vedea câți liberali vor pune ștampila VOTAT exact pe sigla domniei sale.
- Alianța Pentru Patrie
În viziunea mea, personalitatea lui Dragnea este o simplă caricatură, în raport cu Ludovic Orban, omul politic care a pierdut o bătălie, dar nu se declară încă învins. Ca urmare, nici APP nu pare a fi mai mult decât un mic exercițiu de genoflexiuni.
Orban a adunat în jurul lui vreo 17 deputați. Dragnea abia s-a „înconjurat” cu doi foști, niciunul actual demnitar. Deci voturi zero în Parlament.
Să pornești de la zero, să te declari partid și să intri în Parlament imediat, asta se poate întâmpla o dată într-un mileniu. În mileniul trei, faptul s-a produs, cu AUR. Ca să-l repete Dragnea, mai trebuie să ajungem un mileniu, cel puțin teoretic.
- USR
Atât de promițătoare altădată, când o înființase Nicușor Dan, USR a devenit o umbră. Una îndărătul căreia se ascunde alta, respectiv PLUS al domnului Dacian Cioloș. Am o anumită simpatie pentru acest domn, care a fost soluția salvatoare pentru țară, atunci când toți se codeau din fața guvenării. Dar, de rândul acesta, se pare că domnul Barna l-a tras în piept.
Căci să ajungi la guvernare, fără cine știe ce performanță, să dai apoi cu piciorul în ea și chiar să-i spui cu năduf un fel de „pașol na turbincă”, asta mi se pare o culme a non-performanței cu care s-a distrat Barna, dar ale cărei cioburi sparte le-a plătit și Cioloș.
Ca urmare, sondajul a așezat USR la poziția patru, cu șapte puncte procentuale sub AUR. Pe când o redresare spectaculoasă, domnule Cioloș? Și ce bine le-ar fi mers domnilor useriști, dacă nu-i gâdila orgoliul și nu plecau cu coada sus, de la guvernare!
- Despre UDMR numai de bine
Neclintită în sondaje cu scorul său +5% UDMR nici n-ar îndemna la comentarii, dacă n-aș ține să remarc consecvența cu care acest partid etnic se menține în toate sondajele și în toate alegerile, mereu la același nivel, corespunzător grupului social pe care îl reprezintă.
- Mai există PRO România?
Un cântec, pe care l-am fredonat cu toții în copilărie, începea cu stihul „zece negri mititei” și ajungea la „și-a rămas doar unul”. Din Pro România, acel „unul” rămas este Victor Ponta. Nimeni nu-și mai închipuie că va mai rămâne tot unul, pe baricade, până la alegeri. Presimt că până la alegeri îl va înghiți PSD. Să înghită el PSD – asta este exclus.
- Mai există PMP?
Dacă există domnul Băsescu, evident, există și PMP. Dacă domnul Băsescu n-ar exista, PMP ar intra în Eternitate.
- Cazul PPUSL
Neavând ce face cu banii, până nu ajunsese la zdup, domnul Dan Voiculescu a înființat Partidul Umanist. Prisosindu-i în continuare bani, l-a desființat și a pus bazele Partidului Conservator. Intrând DV la zdup, respectivul Partid Conservator a dispărut. Ieșind DV de la zdup, a pus bazele PPUSL.
PPUSL n-a intrat în Palament, iar președinta de atunci a formațiunii n-a câștigat prezidențialele, unde spera să-l învingă pe domnul Klaus Iohannis, dacă ar fi intrat în turul doi. N-a intrat, dar încă mai speră.
Nu știu exact ce speră, dar știu exact pe banii cui.