Actualul președinte al PNL a ajuns în poziția de lider suprem la congresul partidului din 25 septembrie, după ce aproape 5.000 de membri ai formațiunii i-au ascultat discursul și au socotit că merită să mizeze pe spusele domniei sale, chiar dacă este recent poposit în partid, pricopsit cu jenante tinichele legate de coadă agățate în SUA, iar partidul se prăbușește amețitor în sondaje.
Liberalii l-au iertat pentru toate, desigur fermecați de tot ce le promitea el, într-un discurs înflăcărat, doldora de angajamente și speranțe.
Dar ce le spunea oare Florin Cîțu liberalilor acum numai un an și câteva zile? Care au fost acele spuse, care i-au fascinat, le-au luminat speranțele și i-au determinat, în final, să-l voteze pe el și nu pe contracandidatul Orban, mai modest în promisiuni?
Îmi permit să citez numai câteva exemple, citate exact, nu din memorie:
Declarație la congresul din 25 septembrie:
„Cât sunt eu preşedinte al PNL nu vom face alianţă cu PSD”.
Declarație, în noiembrie:
„Biroul Politic Național al PNL, reunit astăzi în ședință statutară (condus de Cîțu - n.red.), a decis cu majoritate absolută de voturi începerea negocierilor cu PSD pentru coagularea unei majorități care să asigure României stabilitatea necesară pentru a fi depășită criza politică și sanitară”.
Declarație septembrie:
„Niciodată nu voi face compromisuri, mai ales atunci când e vorba de PSD”
Declarație noiembrie:
„Astăzi a fost o primă discuţie cu PSD, în care s-a discutat şi despre funcţia de premier. Unele propuneri au fost interesante, un compromis interesant, cu un premier care să se schimbe o dată la doi ani”
Declarație septembrie:
„PSD rămâne cel mai mare duşman al PNL”
Declarație noiembrie:
„Am găsit în această seară multe lucruri care pot să ne unească. Dacă reuşim să facem împreună cu cei de la PSD acest lucru este ok”.
Declarație septembrie:
„Vom folosi toate resursele împotriva adversarului nostru politic, PSD”.
Comunicatul PNL, condus de președintele Florin Cîțu, la 8 noiembrie 2021:
„Biroul Politic Naţional al PNL, reunit astăzi în şedinţă statutară, a decis cu majoritate absolută de voturi începerea negocierilor cu PSD pentru coagularea unei majorităţi”
Și, în final, o altă declarație, tot a domnului Cîțu, rostită în septembrie, cu puțin înainte de congres:
„Da, recunosc, sunt un politician atipic - eu nu mint. Fac ce promit și fac bine”.
No comment.
Sub aspect etic, domnul Cîțu este un mincinos. Dar, sub aspect juridic, fără îndoială că, atunci când vorbește, ia în calcul faptul că minciuna nu este delict, nici contravenție, nimic.
Nimeni nu poate fi condamnat pentru minciună, nici măcar nu poate plăti o amendă, ca atunci când calci iarba în parc.
Cu toate acestea, legea face distincție între o simplă minciună și înșelăciune, mai exact inducerea în eroare, despre care art. 244 din Codul Penal rostește astfel:
„Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani”.
Așadar, dacă minciuna a fost rostită în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial, care a produs o pagubă, atunci judecătorul va stabili cu câte luni sau câți ani de închisoare se pedepsește fapta.
În opinia mea, atunci când domnul Cîțu rostea cu aplomb „Cât sunt eu preşedinte al PNL nu vom face alianţă cu PSD”, mințea. Nu avea de unde ști în ce situații îl va pune viitorul. Iar, dacă a ajuns să fie nevoit a se alia cu cel care-i fusese dușman, atunci nu-l oprea nimeni să se retragă din postul pe care l-a câștigat prin inducerea în eroare a câtorva mii de delegați.
Putea să spună: „v-am mințit, nu mă pot conforma cu ceea ce v-am promis și pentru care v-am ales. Pardon”.
Politic vorbind, PNL poate să nu țină seama de minciuni. Liberalii care și-au votat un președinte cunoscut cu antecedente penale în SUA, cu prăbușirea dramatică a partidului în sondaje, politica bâlbâită în combaterea pandemiei, au tot dreptul să-și dorească în continuare același președinte, cu încă o tinichea de coadă: aceea a minciunilor.
Dar Florin Cîțu s-a cocoțat în vârful PNL prin ceva ce depășește simpla minciună: inducerea în eroare a alegătorilor, promițând ce nu poate oferi sau – la fel de rău – ce nici nu vrea să ofere: faptul că nu va face alianță cu PSD.
În opinia mea, organele abilitate ar trebui să se autosesizeze. Ar fi o premieră, ca un act de justiție să sancționeze inducerea în eroare a alegătorilor, atunci când candidatul îi minte fără teamă, contând că n-are ce pierde, întrucât – nu-i așa – promettre c’est noble.