În timp ce se străduiește să oprească înaintarea pe teren a Rusiei, Ucraina mizează pe economie și politică pentru a-și schimba soarta.
O Ucraină epuizată – dar departe de a fi înfrântă – privește spre anul 2026 cu puține opțiuni militare favorabile, chiar dacă a fost aprobat un împrumut crucial de 90 de miliarde de euro din partea Uniunii Europene.
Această finanțare va permite Kievului să își mențină capacitatea de apărare la nivelul actual până spre finalul anului 2027, însă nu va produce o schimbare decisivă a situației de pe câmpul de luptă, scrie Dan Sabbagh pentru The Guardian.
Câştigurile Rusiei pe front sunt minore
Pe front, tiparul ultimilor doi ani este de așteptat să continue, cel puțin în prima fază. Rusia deține inițiativa din 2024, dar avansează cu paşi mici, în mare parte pentru că trimite constant noi trupe care devin carne de tun pe linia frontului.
În cursul anului 2025, până la finalul lunii noiembrie, avansul Rusiei pe teren a fost de aproximativ 456 kmp pe lună, cu un cost estimat de 382.000 de morți și răniți.
Casa Albă a susținut, în cea mai recentă rundă de negocieri de pace, că Ucraina va pierde restul de 22% din regiunea Donețk, inclusiv orașele-fortăreață Kramatorsk și Sloviansk, pe care încă le mai controlează. În ritmul actual al înaintării ruse, acest lucru ar necesita cel puțin un an – probabil chiar mai mult, având în vedere caracterul predominant urban al zonei – precum și încă cel puţin 400.000 de soldați ruși uciși, răniți sau scoși din luptă, un cost pe care Kievul este dispus să încerce să-l impună.
- Zelenski dezvăluie planul de pace în 20 de puncte, susținut de Ucraina și SUA
- Rusia respinge planul de pace în 20 de puncte și vrea să-l rescrie. Moscova cere restricții mai dure pentru Ucraina
Trei ruperi de front în şase luni
Cu toate acestea, persistă întrebări legate de strategia Ucrainei și de rezistența sa pe termen mediu pe linia frontului, în contextul unei ușoare îmbunătățiri a tacticilor rusești.
De trei ori în ultimele șase luni, frontul ucrainean a cedat: la est de Dobropillia (Donețk) în august, la nord de Kupiansk (regiunea Harkov) la sfârșitul verii și începutul toamnei, și din nou la est de Huliaipole (Zaporojie) în noiembrie.
De fiecare dată, ucrainenii epuizați nu au reușit să oprească afluxul de grupări rusești strecurate pe furiș, care au trecut de apărarea Kievului bazată pe drone.
La Kupiansk, rușii au folosit conducte subterane de gaze pentru a lansa atacuri. Totuși, incursiunea de la Dobropillia a fost stopată după două luni; la Kupiansk, conductele au fost tăiate sau ieșirile lor au fost blocate, iar în decembrie trupele ruse au fost respinse.
Între timp, pierderile teritoriale din regiunea Zaporojie nu au fost dramatice – aproximativ 10 km – însă au demonstrat că apărarea ucraineană bazată pe drone, capabilă să provoace pierderi chiar şi la 16 kilometri în spatele liniei frontului, nu poate compensa lipsa de infanterie sau oboseala trupelor. La est de Huliaipole, Brigada 109 apărase zona timp de trei ani.
Iată avansul Rusiei reuşit în 11 luni din 2025, într-un grafic realizat de The Guardian, pe baza datelor de la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW):
Rezerva critică de oameni şi criticile unui erou
Economistul Janis Kluge estimează că Rusia continuă să recruteze aproximativ 30.000 de soldați pe lună, suficient pentru a compensa pierderile actuale, dar nu pentru a schimba decisiv cursul războiului.
Ritmul de recrutare al Ucrainei este mai scăzut – oficial se anunţă 27.000 de noi recruţi pe lună, dar informaţia este contrazisă de alte surse, care sugerează că cifra reală ar fi cam la o treime.
Totuși, rata pierderilor ucrainene este probabil mai mică. Aceasta ar putea fi în jur de 10.000 pe lună, dacă un raport prezentat de Volodimir Zelenski în august este relevant, cu mult mai mulți răniți decât morți.
Cu toate acestea, unii ucraineni se tem că utilizarea intensă a contraatacurilor în ultimii doi ani – mai întâi în regiunea rusă Kursk, în august 2024, apoi pentru a încetini înaintarea rusă în și în jurul orașului minier Pokrovsk, folosind unități de asalt dedicate – a creat o vulnerabilitate strategică.
Incursiunea din Kursk, deși a ridicat temporar moralul, a avut puține efecte pe termen mediu, în afară de încetinirea avansului rus în alte zone.
Criticii susțin că așa-numitele „regimente Syrskîi”, numite după comandantul-șef Oleksandr Syrskîi, aflate sub responsabilitatea sa directă, au suferit pierderi atât de mari încât rezervele ucrainene sunt acum insuficiente, fiind destule doar pentru a gestiona crize punctuale pe front.
După Kursk, Ucraina pare să nu mai aibă capacitatea de a surprinde pe uscat.
Bogdan Krotevîci, fost șef de stat major al brigăzii Azov și unul dintre cei mai cunoscuți veterani ai războiului din Ucraina, este unul dintre puținii oameni care îşi asumă să critice public strategia.
„Ucraina trebuie să treacă într-un regim de apărare dinamică pentru cel puțin șase luni. Prioritatea ar trebui să fie crearea de rezerve”, spune el.
Din această perspectivă, miza diplomatică pentru președinte este câștigarea de timp necesar refacerii forțelor, chiar dacă pierderile teritoriale slăbesc poziția politică a Ucrainei.
Ţinta: Petrol
Cum pe front Ucraina este aproape blocată, s-a venit cu o strategie alternativă: încercarea de a câștiga prin mijloace economice.
Deși Rusia și-a intensificat bombardamentele asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, iar locuitorii orașelor se confruntă cu întreruperi de curent, Kievul reușește în continuare să alimenteze frontul, fără ca apărarea sa să fie vizibil afectată. În pofida atacurilor frecvente cu drone și rachete, moralul populației civile nu pare să fi fost serios afectat.
În schimb, Ucraina a bombardat mai multe rafinării rusești (deși altele rămân în afara razei sale de acțiune) și a vizat tot mai îndrăzneț flota „din umbră” de petroliere a Moscovei, în speranța că va crește costurile prin asigurări mai scumpe, întârzieri costisitoare și nave care nu mai îndrăznesc să navigheze.
Veniturile din taxele pe petrol reprezintă cea mai importantă sursă de finanțare pentru Kremlin și au scăzut cu 34% în luna noiembrie.
O speranță pentru Kiev este ca Rusia să cedeze într-un fel în următorii doi ani, deși nu există semne imediate de opoziție internă, după eșecul marșului lui Evgheni Prigojin spre Moscova.
Economia Rusiei continuă să crească, chiar dacă mai lent, cu o prognoză de 0,6% pentru 2025, potrivit FMI.
Riscul politic Trump
Pe plan politic, lucrurile s-ar putea mișca mai rapid, în special la Casa Albă, în funcție de reacția lui Donald Trump după eșecul încercărilor sale de a obține o încetare a focului.
Există riscul ca un președinte american furios să reducă sprijinul informațional pentru Kiev, dacă Zelenski continuă să refuze concesii teritoriale, deși ar fi o surpriză majoră ca SUA să oprească livrările de armament către Ucraina.
Există, de asemenea, speranța că apropierea lui Trump de Kremlin ar putea fi contracarată de rezultate slabe ale republicanilor la alegerile legislative de la jumătatea mandatului (noiembrie 2026).
Cea mai realistă perspectivă pentru Ucraina este să încerce să mențină Rusia cel mult într-un impas similar celui actual, în speranța că, în cele din urmă, va apărea o oportunitate favorabilă.
Problema Kievului este însă că, atâta timp cât Vladimir Putin crede că poate obține ceva din negocierile cu Trump, nu există o presiune imediată pentru a opri luptele.