În ultimele zile, opinia publică moldovenească clocotește pe tema reținerii procurorului general al Republicii Moldova, Alexandr Stoianoglo. Acesta a fost reținut și suspendat din funcție în urma începerii urmăririi penale, pe 7 capete de acuzare, de către Procuratura Anticorupție ca urmare a analizării de către Consiliul Superior al Procurorilor (CSP), a denunțului deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), Lilian Carp. Potrivit art. 34 alin. (5) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură „Urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de către procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor”.
Investigarea procurorului general a fost pornită sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și corupție pasivă. În denunțul său, acesta invocă legături dintre Veaceslav Platon și Alexandr Stoianoglo în spălătoria de bani, celebrul dosar al „Laundromat-ului rusesc”. Însă, principalul argument al deputatului PAS este reprezentat de faptul că în anul 2011, Alexandr Stoianoglo, fiind președinte al Comisiei parlamentare pentru securitatea statului, a creat pârghii juridice pentru ca spălarea sumei de aproximativ 22 de miliarde de dolari să fie făcută prin Republica Moldova.
Interimatul funcției de procuror general pe perioada suspendării din activitate a lui Alexandr Stoianoglo este ocupat de către procurorul Dumitru Robu, care de altfel a mai ocupat interimatul acestei funcții pe perioada Guvernului Sandu, în anul 2019.
Reținerea lui Stoianoglo – O nouă răfuială politică?
În opinia mea, de această dată nu este vorba despre un dosar politic sau cum afirma și Alexandr Stoianoglo în ultima sa apariție, o revenire la “statul captiv”. Consider că este absolut legitimă și este de datoria politicului sarcina de construire și reformare a justiției, este pertinent a cere instituțiilor să obțină rezultate, iar dacă această chestiune nu se întâmplă. trebuie modificată chiar și Legea Procuraturii, trebuie înlocuită chiar și o persoană atât de importantă în stat precum persoana procurorului general.
Da, este adevărat și fără îndoială că actuala putere este interesată de înlocuirea acestuia, însă “lovitura de grație” nu a fost dată de Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, ori de Guvern, ori de Parlament.
La solicitarea CSP-ului, Procuratura Anticorupție a început urmărirea penală asupra procurorului general pe baza unor fapte, nu speculații, răzbunare sau comenzi politice. Cu toate că de-a lungul anilor activitatea CSP a fost una îndoielnică, vedem că acesta în sfârșit a “reacționat” la revendicările opiniei publice. Dar această chestiune s-a datorat și recentelor modificări în componența acestui organ reprezentativ şi de autoadministrare a procurorilor. Și anume, dacă înainte, acesta era constituit din 15 membri, observăm că actuala componență a CSP este formată din 12 membri. Astfel, după modificările operate de majoritatea parlamentară la Legea cu privire la Procuratură și în urma verdictului dat de Curtea Constituțională, declarând inadmisibile sesizările lui Alexandr Stoianoglo, din CSP au fost excluși procurorul general, procurorul-șef al Procuraturii UTA Găgăuzia și președintele Uniunii Avocaților din rândul membrilor de drept.
De ce actuala putere nu îl agreează pe Alexandr Stoianoglo în funcția de procuror general al Republicii Moldova?
Este simplu. Acesta nu a dus la bun sfârșit nici măcar un dosar de rezonanță. Ba din contra, l-a lăsat pe Veaceslav Platon - raiderul nr.1 în spațiul CSI să fugă la Londra, dosarul fostului primar al Orheiului, Ilan Shor, a rămas prăfuit în sertarele Procuraturii, a închis ochii la eliberarea fostului premier al Republicii Moldova, Vlad Filat și nu a întreprins nicio acțiune în dosarele fostului „stăpân” al Republicii Moldova, Vlad Plahotniuc și acoliților săi Vladimir Andronachi, Andrian Candu și Constantin Botnari - cu toate că probe pentru reținerea tuturor celor menționați cel mai probabil au existat din plin.
Mandatul de 7 ani al procurorului general al Republicii Moldova arată, de fapt, cât de inamovibilă poate fi ocuparea acestei funcții atât de importante în stat. Totuși, reținerea lui Stoianoglo poate fi și o lecție pentru toți actorii din justiția moldovenească - și anume, dacă nu renunți la practicile rușinoase din trecutul Republicii Moldova - ești pedepsit, iar corupția și înțelegerile cu sistemul mafiot care au căpușat această țară nu mai sunt deloc tolerate. Și aici, să ne întrebăm, nu credeți oare că politica „toleranței zero la corupție” a Președintelui, Maia Sandu, și a PAS-ului, angajament pentru care au fost aleși cu un scor atât de zdrobitor, începe să dea roade?
Desigur, trebuie urmărită îndeaproape aplicarea corectă a legii în acest episod, pentru a nu permite abuzuri, mai ales că acest caz setează un precedent periculos. În eventualitatea în care, pe viitor, pârghiile politice ar fi deținute de către decidenți politici cu interese obscure, atunci, modificarea Legii cu privire la Procuratură și evaluarea performanțelor procurorului general ar putea deveni o „armă nucleară” în mâinile unei puteri rău-intenționate.
Stoianoglo, un om al legii sau mai degrabă un actor politic?
O chestiune este limpede ca lacrima. În ultimele sale apariții, Stoianoglo și-a pregătit terenul pentru a intra în politică. Atunci când a atacat partenerii de dezvoltare, pe Peter Michalko, fostul ambasador al Uniunii Europene în Republica Moldova, Președinția, organizațiile non-guvernamentale, dar și presa independentă, a prezentat semnale clare de depășire a mai multor “linii roșii” și indirect de lansare a sa în politică. Cu siguranță, din cauza „reușitelor” sale, acesta ar avea un mult mai mare succes ca politician, pentru că în activitatea sa de procuror general a eșuat lamentabil.
Dar haideți să aruncăm o privire și la principalii susținători ai lui Alexandr Stoianoglo. Socialiștii sunt cei mai interesați de menținerea procurorului general în funcție. Pentru că în eventualitatea în care am avea un procuror general cu adevărat independent, acesta ar deschide mai multe dosare de rezonanță, printre altele și dosarele în care este vizat fostul Președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon.
Mai mult, socialiștii au început atât de mult să se îngrijoreze încât au anunțat un protest masiv duminica aceasta în susținerea și eliberarea lui Stoianoglo. Să nu uităm și de faptul că după reținerea lui Stoianoglo, Igor Dodon a plecat imediat la Moscova, probabil pentru a-și asigura spatele și a pregăti următoarele acțiuni politice.
Un alt susținător este Veaceslav Platon, care astfel îi mulțumește procurorului general pentru faptul că a încetat urmărirea penală asupra sa în dosarul fraudei bancare. Și aici trebuie menționată și declarația lui Stoianoglo în care afirmă că: „Veaceslav Platon a fost condamnat absolut ilegal în dosarul fraudei bancare”, afirmație care ne ridică multe semne de întrebare.
De asemenea îl mai susțin și oamenii din sistem rămași încă de pe vremea lui Plahotniuc, a căror integritate este îndoielnică. Aceștia se împotrivesc schimbării, deoarece conștientizează că ar putea răspunde în fața fărădelegilor pe care le-au săvârșit atâția ani, iar Stoianoglo, ultimul bastion al fostei puteri, ar putea fi singura persoană care i-ar putea absolvi de răspundere.
Derapaje de la respectarea statului de drept ori răul necesar în cazul Republicii Moldova?
Reținerea unui procuror general în funcție este o premieră nu numai pentru Republica Moldova, dar și pentru întreg spațiul european. Astfel de cazuri răsunătoare s-au mai întâmplat în istoria recentă, însă niciodată nu a fost suspendat ori urmărit penal un procuror general în funcție. Avem cazul Armeniei în care în luna septembrie, Aghvan Hovsepyan, fostul procuror general al Armeniei în perioada 2004 - 2013, a fost arestat și acuzat de spălare de bani, luare de mită și furt de bunuri.
Un alt caz este acela al lui Rashid Kadyrov - procuror general al Uzbekistanului în perioada anilor 2000-2015, care a fost arestat și el pentru luare de mită, spălare de bani, totuși acolo trei procurori generali au fost închiși în ultimii doi ani, de aceea nu putem trage o concluzie clară dacă au fost sau nu dosare politice, mai ales având în vedere și situația politică din această țară.
Urmare a exemplelor menționate anterior și a situației politice din aceste două țări, consider că în cazul Republicii Moldova se impune o abordare mai sensibilă, însă, în această procedură sofisticată, ar trebui respectate cu cea mai mare diligență principiile statului de drept.
Ar trebui să ne dea de gândit: Este reținerea procurorului general al Republicii Moldova un rău necesar?
În loc de concluzii
Cred cu certitudine că reformarea justiției moldovenești cu mănuși de catifea nu este posibilă, este imperios necesară aplicarea legii, dar în același timp trebuie acționat rapid, dur și curajos pentru a schimba instituțiile Republicii Moldova din temelie. Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a promis lupta anticorupție, iar acum vedem că aceasta începe să livreze rezultatele pe care le așteaptă toți cetățenii moldoveni.
Citește și:
