Klaus Iohannis a ajuns în doar 24 de ore de la „nu a existat nicio piesă şi nicio dronă şi nicio altă parte a unui dispozitiv care a ajuns în România” până la o „situaţie complet inadmisibilă şi o violare gravă a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României, stat aliat NATO”, fără ca o investigație profesionistă să fi fundamentat una dintre poziții.
Și investigația nu a existat pentru simplul motiv că președintele de-abia acum a cerut-o, adică după ce a vorbit, angajând în poziții diametral opuse greutatea funcției prezidențiale.
Este o situație mostră pentru amatorismul administrației Iohannis, al președintelui egocentric, un amatorism care s-a infiltrat până în profunzimea statului român ajuns la diagnosticul de „eșuat”.
Sigur că nu este exclus ca autoritățile române, de la cel mai înalt nivel, să fi mințit în privința dronei despre care să fi știut din prima clipă, pentru că în fața unei chestiuni greu de gestionat reflexul lor este minciuna. Să ne facem că nu există și să așteptăm să treacă.
Nu cred că este așa de această dată, pentru simplul motiv că echipa MApN, condusă de chiar ministru, s-a dus a treia zi în secret în „junglă” (după cum spunea premierul), după ce resturile dronei fuseseră descoperite de primarul din Ceatalchioi. Ca pădurarul care a descoperit avionul în Apuseni în timp ce autoritățile triangulau triangulația.
Echipa ministrului a avut ghinionul epic să fie descoperită de o echipă TV. Dacă știau de dronă, nu aveau de ce să scormonească pe acolo și dacă nu dădeau nas în nas cu jurnaliștii, nu suflau o vorbă despre descoperire.
Deci cea mai credibilă variantă este că România, stat NATO, cu tehnică NATO, în starea de alertă a învecinării cu războiul și a bombardamentelor continue din zona cu pricina, nu s-a prins că i-a picat drona pe teritoriu.
E foarte greu de acceptat așa ceva, dar să zicem că niciun sistem tehnic nu e infailibil, mai ales în România.
Să nu uităm cum treceau avioanele de contrabandă cu țigări nestingherite și nedetectate prin spațiul aerian românesc, cum s-a defectat SCOMAR fix când intra cocaina, cum nu e aparatul DrugTest fix când e oprit drogatul și tot așa.
Premierul invocă ajutorul dat Ucrainei ca generator de deficit, dar noi nu știm care este dimensiunea acestui ajutor. Cum nu am știut oficial dacă România livrează sau nu armament Ucrainei. Apropo, despre mina de la Costinești s-a mai auzit ceva?
Minciuna și secretomania caracterizează în cel mai înalt grad actul de guvernare în România.
Doar că de această dată cineva a tras semnalul de alarmă. Da, Kievul putea fi suspectat că bagă bățul prin gard, că vrea să tragă o țară NATO și, implicit, întreaga alianță în conflict. Dar când ucrainenii insistă, prezintă și poze, și coordonate, cum să nu simți nevoia unei verificări în teren, a unei investigații profesioniste, cum spune dl Iohannis acum?
Aroganță, inconștiență, lene, că doar era zona de „junglă”, nu-i așa? Nici măcar nu se exclud reciproc cu totul. Și genul acesta de atitudine stă la originea multora dintre nenorocirile autohtone.
Este de neconceput ca două publicații, Bellingcat și postul german de televiziune ntv, să identifice locul căderii dronei pe teritoriul României, folosind mijloace banale, civile, iar Armata Română să nu aibă nici măcar curiozitatea unei asemenea verificări la-ndemâna tuturor.
Iar președintele țării nu dispune o investigație profesionistă, ci se aruncă la declarații ferme, fără echivoc, pe care să fie nevoit să le contrazică peste nici 24 de ore.
”În situația de război la graniță avem o situație fluidă. Azi avem altă stuație decât ieri. Asta este”, explică dl Iohannis. Ce s-a schimbat? Nimic. Situația e aceeași, nu e alta dronă, nu e alt război.
Poate că drona găsită marți seară nu a căzut acum, e mai veche. Asta nu schimbă nimic pe fond: suntem praf!
Și ca să iasă cumva din situația teribilă, de la masa summit-ului Inițiativei Celor Trei Mări, dl Iohannis a simțit nevoia unei supracompensări: “În cazul în care se confirmă că aceste elemente provin dintr-o dronă rusească, o astfel de situație ar fi complet inadmisibilă și o violare gravă a suveranității și integrității teritoriale a României, stat aliat NATO”.
Violarea gravă înseamnă un act intenționat, nu se întâmplă din greșeală. Președintele României, țară NATO, invocă o agresiune gravă și intenționată a teritoriului României, în propoziția următoare celei în care cere o anchetă.
Deci înainte de a ști nu numai dacă e dronă rusească, dar mai ales dacă a fost vorba despre un accident sau despre un act intenționat, președintele proclamă agresiunea care, în mod normal, implică NATO în ansamblu.
Dacă a fost dronă rusească, dar ajunsă accidental în România, putem vorbi despre o violare gravă a suveranității și integrității teritoriale a României? Cum poate un președinte să facă o asemenea declarație de maximă gravitate pentru tot spațiul NATO, fără să aibă clar până la ultimul detaliu?
Și, dacă este așa, dacă există suspiciunea unei violări grave a României, președintele nu simte nevoia convocării unui CSAT? Sau doar a aruncat cu niște vorbe ca să arate poporului că e “alert” și intransigent, după ce s-a dovedit doar un turist superficial?
Președintele a primit informațiile de la ministrul PSD al Apărării, Angel Tîlvăr, a doua bătaie de joc a PSD față de acest minister la vreme de război. Faci o superalianță cu argumentul războiului, dar pui tocmai la Apărare doi miniștri complet paraleli cu domeniul, mai întâi dl Dîncu, sociolog, apoi dl Tîlvăr, profesor de limba engleză.
Și dacă PSD nu a avut ceva mai bun să pună pe masă, președintele țării, care a știut foarte bine să blocheze pe cine nu a vrut în preajmă, nu a considerat cu cale să ceară ceva mai breaz?
Așa arată statul român după 9 ani de Iohannis - un dezastru pe cale să se întâmple în fiecare minut, cu instituții prăbușite, cu incompetenți în mai toate pozițiile importante și cu un canion de neîncredere între popor și conducătorii sai. Asta îi va fi moștenirea, una cu mult mai rea decât cea lăsată de președintele Băsescu.