Fanionul anticorupției a fost dat jos demult de pe sediul DNA, prescripția a devenit portița de scăpare a celor care au făcut bani pe seama statului, dosarele istorice se tot amână.
Curtea Constituțională (CCR) le-a dat apă la moară magistraților printr-o explicație sofisticată, care tocmai a fost dată publicității.
Legea care trebuia să taie pensiile speciale a fost retrimisă la Parlament cu argumente care îi ajută pe judecători și procurori să-și păstreze privilegiile. Judecătorii constituționali, majoritar pensionari, par primii beneficiari ai acestui joc în care puterea judecătorească s-a situat de mai multe ori deasupra celorlalte puteri ale statului. Ultima dată, când magistrații Înaltei Curți și-au mărit lefurile cu 25%, după ce au dat în judecată instituția pentru care lucrează și au cerut recalcularea salariilor.
Curtea Constituțională a făcut mai mereu jocuri politice, pentru că a existat întotdeauna o majoritate a judecătorilor proveniți dintre politicienii partidelor aflate la putere.
Prin decizii de anul trecut ale CCR și Înaltei Curți, mii de dosare au fost închise, între ele cazuri de mare corupție, de trafic de persoane, de spălare de bani. Tâlhari și corupți deopotrivă se pot bucura de această amnistie generală concepută pentru persoanele cu influență mare, pentru peștii mari ai politicii și afacerilor autohtone.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a contrazis, însă, CCR și Curtea Supremă, precizând că deciziile de încetare a proceselor penale ca urmare a prescripției sunt contrare dreptului european.
În România, interpretările rămân difuze și direcția aleasă de Justiție rămâne neclară. Magistrații curajoși care vor să rămână în UE par mai puțini decât cei care preferă regulile sistemului autohton. Riscul e haosul, dezordinea și orientarea antioccidentală.
Ambasadoarea Statelor Unite la București, Kathleen Kavalec, a spus că inculpații au folosit prescripția „în multe cazuri” pentru „a evita pedeapsa”, iar acest lucru „trebuie să se schimbe”. Statele Unite s-au declarat gata să ofere asistență „pentru consolidarea capacității României de a combate corupția și de a o preveni”.
Există deci decizii ale Curții Europene, care îi explică României ce să facă pentru a repune statul de drept în funcțiune, și îngrijorări dinspre americani, care și-au trimis soldații la granița de Est a țării.
Amnistierea corupților, a traficanților și a evazioniștilor cu sprijinul instituțiilor celor mai importante din sistemul juridic ilustrează destrămarea fragilei democrații autohtone.
Refuzul celor trei judecători de la Înalta Curte de a-i judeca pe securiștii responsabili de moartea brutală a disidentului Gheorghe Ursu adaugă tabloului un prag istoric pe care România refuză să-l treacă.
Mai sunt și tradiționalele imixtiuni ale politicului în Justiție, de la celebra afirmație din 2001 a fostului premier Adrian Năstase, care spunea din această funcție că nu crede în arestările de vineri seara, până la directivele din 2023 ale premierului Marcel Ciolacu adresate procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) în recentul caz al azilelor groazei.
Între cele două jaloane sunt o serie de gesturi, numiri, conexiuni care scot în evidență viciile democrației românești și independența limitată a Justiției în raport cu politicul.
Dar derapajele nu vin mereu din cauza politicului, apărarea castei cu orice preț lasă mult loc de compromisuri.
De două săptămâni în spațiul public e un scandal pe care Justiția îl ține sub preș: Un judecător important, Bogdan Mateescu, fost președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, apare în înregistrări făcute publice, cum încerca să-i ofere unei funcționare, martor important din dosarul de corupție al tatălui său, primar PNL la Băile Govora, un post bine plătit la Tribunalul Vâlcea, unde este șef chiar magistratul.
Au fost cazuri în care magistrații au încercat să obțină un soi de superimunitate și când n-au reușit au mers pe principiul „corb la corb nu scoate ochii”.
Echivocul castei care-și apără corupții și privilegiile deopotrivă ne arată o justiție care supraviețuiește prin dedublare. O întoarcere în trecut demonstrată deja în cazul Ursu, la care se adaugă forme ale fanteziei juridice antieuropene sunt pârghii utile pentru o cădere în autoritarismul modelului ungar, admirat de premierul Ciolacu și liderul AUR.
Suspendarea democrației începe atunci când Justiția nu funcționează, când corupția e ascunsă, când politicienii își pot construi turnuri de fildeș pe banii celor mulți și în detrimentul lor.