Cazul sinistru al azilelor – lagăre de exterminare este despre dezumanizare. Dezumanizarea celor capabili să comită asemenea atrocități împotriva unei ființe, pentru că nu e acceptabil să torturezi astfel nici vreun animal, nu doar un om.
Dezumanizarea victimelor în ochii agresorilor și reducerea lor la condiția unor instrumente ale îmbogățirii. Este despre statul eșuat vestit de ceva vreme de însuși absentul președinte (bună vremea la Neptun, marea caldă?).
Sigur că principalii vinovați (chiar nu cred că poate fi invocată vreo prezumție de nevinovăție pentru ei) sunt căpeteniile, cele care conduceau afacerea fascistă. Deocamdată sunt identificați câțiva, vom vedea ce va aduce ancheta arestaților preventiv.
Pentru că este greu spre imposibil de crezut că așa ceva putea fi pus la cale în afara unei rețele cu tentacule în zone înalte. Se vorbește că frații Godei, unul fost șofer la PMB în mandatul Firea, țineau doar 30% din profit și livrau restul mai departe. Poate cuiva “căţărat suficient de sus încât să poţi vedea nu doar în curtea proprie, ci până departe”, după cum zicea purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu.
Dar dincolo de monstruozitatea autorilor, câți vor fi ei până la urmă identificați, cazul acesta are și alte ecouri teribile despre societatea în care trăim.
Pe lângă acele stabilmente treceau zilnic mulți oameni din localitate, clădirile au vecini, nu sunt în mijlocul pădurii sau al câmpului. Unii dintre ei povestesc acum în fața camerelor de filmat cum îi vedeau pe bătrâni cerșind la porți o bucata de pâine, murdari, uneori goi, chiar în miezul iernii. Oroarea se petrecea și în văzul lumii, nu doar în spatele ușilor.
Și, totuși, câți dintre martorii constanți, recunoscuți ca atare de ei înșiși, au sunat la poliție? Din informaţiile mele niciunul. La dosar nu există nicio asemenea semnalare.
Oare de ce oameni care treceau periodic pe lângă imagini demne de Auschwitz, pe care le relatează ei înșiși ca atare acum, nu au simțit nevoia unei reacții? Și câți dintre cei care citesc aceste rânduri ar fi avut o reacție în locul lor?
Cauzele pot fi mai multe. Pe de-o parte, suntem cu mult prea obișnuiți cu violența cotidiană, care se manifestă în toate formele ei în viață de zi cu zi și ne inundă casele de pe ecranele televizoarelor.
Violența domestică, violența la școală, violența în trafic aproape că nu mai sunt știri decât în formele extreme, ca la Craiova, ca la Timișoara sau când un dement s–a suit, la propriu, cu mașina de teren pe mașina soției, după care a luat-o la pumni pe femeie.
Totodată suntem cu mult prea preocupați de soluții individuale de supraviețuire. Răul e banalizat și fiecare stă baricadat în propria viață, cu preocuparea să nu fie victimă. Vedem femeia călcată în picioare pe stradă și iuțim pasul că nu cumva să încasăm și noi un pumn sau, mai rău, filmăm cu telefonul ca să avem de postat ceva tare, cu potențial de multe like-uri, noua unitate de măsură a locului în societate.
Dar mai e și neîncrederea în autorități. Cetățeanul nu se simte apărat de instituțiile pe care le plătește pentru asta. Dacă face o plângere, dacă sesizează o infracțiune, se așteaptă, de cele mai multe ori pe deplin justificat, de altfel, să se trezească turnat de polițiști la cei reclamați care să vină peste el și familia lui ca să se răzbune. Nu mai bine îmi văd eu de treaba mea decât să am necazuri după?
Este un reflex cu mult mai accentuat în localitățile de tip feudă, așa cum e Voluntari. Nu cred că cineva de acolo își imagina - justificat sau nu, vom vedea - că primarul ajuns la al 6-lea mandat nu știe și câte păsări zboară zilnic peste localitate. Să se fi temut ei că reclamând ceea ce vedeau la azile strică ploile stăpânului?
Este stranie și pasivitatea aparținătorilor, cum sunt ei numiți tehnic, a familiilor. Unele victime nu aveau așa ceva, dar înțeleg că erau și bătrâni aduși în acele locuri de rude.
Nimeni dintre acestea nu a observat că omul lăsat la azil e scheletic, e vânăt, e plin de fecale și răni? Poate nu îi vizitau, dar nicio rudă nu i-a dat vreun telefon bătrânului lăsat acolo, nu a observat nimic suspect?
Da, unii dintre cei care au nevoie de asemenea asistență sunt dificili, confuzi, dificil de crezut din cauza bolii/bolilor psihice. Și, totuși, în atâta timp nicio familie nu a remarcat nimic? Cât de mari să fie alienarea și abandonul?
Stranie până la limita dezumanizării a fost și atitudinea anchetatorilor, Poliție și DIICOT. Cercetările au început în februarie și intervenția a venit după 5 luni. Sigur că există un imperativ al strângerii de probe, dar singurul imperativ fără concurență este victima.
Cum ar fi ca polițiștii de la Omoruri să nu intervină până când victima nu își dă ultima suflare, pentru că fără cadavru nu este crimă? Anchetele pot dura mai mult, cu asumarea continuării unor pierderi, atunci când ele sunt materiale: continuă să fure, să delapideze, să ia mită, să facă trafic de droguri până când ai tot ce îți trebuie ca să-l înfunzi și recuperezi apoi ce e de recuperat.
Dar când asculți în căști și citești pe transcrieri relatarea unor atrocități înfiorătoare, unele cu cert potențial letal, cum poți să stai luni de zile să-ți numeri probele fără să intervii?
Cu siguranță, instituțiile statului sunt defecte. Premierul Ciolacu promite reformă. Cu cine? Cu dl Budăi care a patronat dezastrul și a blocat accesul în azile a ONG-ului care i-a semnalat ororile?
Cu dl Despescu, țarul (din Buzău, ce să vezi?) al Poliției, pe care a adus-o în halul de acum din diferite funcții, ultima de secretar de stat în care pare inamovibil (zice lumea rea că pe parte de SRI, model Oprea)?
Cu dna Firea Pandele din Voluntari, ministru tocmai al Familiei și candidata PSD la Primărie? Cu cine va face dl Ciolacu o reformă fantastică?
Dar ceva e profund dereglat și în societate, în privința reflexelor de umanitate care par să se fi atenuat până la un nivel de avarie. Și cazul acesta arată unde se poate ajunge nu numai când statul este eșuat, ci și când uităm să fim oameni.