Doborârea a două avioane americane deasupra Iranului pune sub semnul întrebării afirmațiile administrației Trump privind controlul total al spațiului aerian, evidențiind riscurile unui conflict asimetric și alimentând îndoielile tot mai mari ale opiniei publice americane față de război.
Un război cu Iranul, care deja se dovedea destul de nepopular în rândul americanilor, a intrat într-o nouă fază, mai problematică. Asta după ce a apărut informația că un avion de luptă american a fost doborât deasupra teritoriului inamic, arată o analiză CNN..
Există încă multe necunoscute, inclusiv în privința celor doi membri ai echipajului. Deși s-a aflat că unul dintre ei a fost salvat și primește îngrijiri medicale, nu se știe ce s-a întâmplat cu celălalt.
Ulterior, au apărut informații că Iranul a lovit un al doilea avion de luptă american. Pilotul a reușit să scoată aeronava din spațiul aerian iranian înainte de a se catapulta și a fost ulterior salvat, a declarat un oficial american pentru CNN.
Niciunul dintre aceste incidente nu înseamnă că Iranul a ajuns brusc la un nivel apropiat de eficienţă militară cu SUA. Până acum, pierderile americane au fost limitate, fără decese confirmate în ultimele trei săptămâni.
Totuși, într-un conflict în care superioritatea militară este principalul avantaj al Statelor Unite, acest episod scoate în evidență riscurile războiului asimetric - ale cărui costuri deja nu erau acceptate de publicul american.
Aceste evenimente pun, de asemenea, sub semnul întrebării afirmațiile administrației Trump privind controlul total al spațiului aerian iranian, precum și imaginea de invulnerabilitate pe care a încercat să o construiască în ultima lună.
De fapt, aceste afirmații fuseseră deja contrazise în mai multe cazuri. Însă acesta este un exemplu clar.
Președintele Donald Trump și secretarul Apărării, Pete Hegseth, au sugerat că Statele Unite și Israelul aveau practic libertate totală de zbor deasupra Iranului, prezentând Teheranul ca fiind incapabil să reacționeze.
La un briefing din 4 martie - în urmă cu aproape o lună - Hegseth afirma că această dominație era iminentă.
„Începând de aseară și urmând să fie finalizată în câteva zile, în mai puțin de o săptămână, cele două cele mai puternice forțe aeriene din lume vor avea control complet asupra cerului Iranului”, a spus Hegseth. El a numit situația „spațiu aerian necontestat”. „Iar Iranul nu va putea face nimic în privința asta”, a adăugat el.
Trump a insistat, de asemenea, asupra acestei supremații aeriene în ultimele două săptămâni.
„Avem literalmente avioane care zboară deasupra Teheranului și în alte părți ale țării lor; nu pot face nimic”, a spus el, pe 24 martie. El a adăugat că Statele Unite ar putea lovi o centrală electrică și „nu pot face nimic în privința asta”.
Președintele a susținut timp de săptămâni întregi că Iranul nu mai are „marină”, „armată”, „forțe aeriene” și „sisteme antiaeriene”. Într-un discurs la Casa Albă, miercuri seara, el a spus că poate lovi instalațiile petroliere ale Iranului „și ei nu pot face absolut nimic”.
„Nu mai au echipamente antiaeriene. Radarul lor este distrus în proporție de 100%”, a declarat Trump. „Suntem de neoprit ca forță militară.” Dar iată că nu e chiar aşa.
Totuși, este vorba despre doar două avioane doborâte din câteva mii. Administrația a recunoscut că uneori pot exista incidente, inclusiv pierderi de vieți omenești. Hegseth a admis, în același briefing din 4 martie, că există situații în care „câteva drone trec sau se întâmplă lucruri tragice”.
Însă declarațiile privind dominația militară în aer au fost categorice, folosind termeni precum „control complet” și „spațiu aerian necontestat”, sugerând chiar că Iranul nu are capacitatea de a răspunde.
Minciunile lui Trump peste timp
Acesta este doar cel mai recent exemplu în care Trump și apropiații săi par să exagereze succesul militar.
După atacurile asupra instalațiilor nucleare iraniene din iunie anul trecut, Trump a afirmat în repetate rânduri că programul nuclear al țării a fost „distrus complet” și nu mai poate fi refăcut. Însă o evaluare timpurie a serviciilor de informații americane nu a confirmat acest lucru. Iar nouă luni mai târziu, administrația a prezentat din nou Iranul ca fiind o amenințare nucleară iminentă.
La scurt timp după începerea războiului, Trump a acuzat în mod fals Iranul pentru un atac asupra unei școli primare (unde au murit mai mult de 100 de copii), despre care ulterior s-a constatat, pe baza unei investigații preliminare și a altor dovezi, că ar fi fost lovită probabil de Statele Unite.
De asemenea, chiar cu o zi în urmă, CNN a relatat că afirmațiile lui Trump privind distrugerea lansatoarelor de rachete ale Iranului au fost mult exagerate și că Gărzile Revoluționare încă dețin aproximativ jumătate din capacitățile de acest gen.
Problema politică este că succesul militar al SUA ar trebui să fie principalul atu al administrației.
Americanii au însă puțină încredere în această misiune. Consideră că nu le-a fost explicată clar. Lista obiectivelor s-a schimbat constant. Iar una dintre cele mai mari probleme este pesimismul economic, cauzat de închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz și de creșterea prețurilor la combustibil. Mulți americani nu cred că războiul merită costurile.
În tot acest timp, Hegseth a susținut că presa nu reflectă suficient succesul militar al campaniei.
„Asta este ceea ce presa falsă ratează”, a spus el, în același briefing din 4 martie. „Am preluat controlul asupra spațiului aerian și a căilor navigabile ale Iranului fără trupe la sol.”
O lună mai târziu, cea mai importantă rută maritimă rămâne o excepție majoră. Iar controlul asupra spațiului aerian iranian și distrugerea programului de lansatoare de rachete nu mai par atât de totale pe cât au fost prezentate.
B.B.