Klaus Iohannis este acum ținta celor mai aprige critici exact din partea celor care l-au susținut și care acum se simt dezamăgiți și trădați.
Nu cumva singura cauză a dezamăgirii lor este propria amăgire? Pentru că dl Iohannis nu s-a schimbat, iar ce a fost mai rău, cu mult mai rău decât semnătura pe două revocări de miniștri sau susținerea lui Florin Cîțu, s-a consumat înainte să obțină, în 2019, 6,5 milioane de voturi. Cu 200.000 mai multe decât în 2014.
Așadar, dl Iohannis a fost revotat masiv după ce a revocat-o pe dna Kovesi fără să opună cine știe ce rezistență și a făcut anunțul prin purtător de cuvânt.
Dl Iohannis a fost revotat masiv după ce a desemnat-o fără nicio opoziție pe Viorica Dăncilă premier al României. Au fost două gesturi fundamentale pentru care dl Iohannis nu a fost sancționat electoral.
Dimpotrivă! A primit bonus electoral pentru doborârea Vioricăi Dăncilă din funcția de premier, într-un moment dictat de propriul interes electoral, ca mai toate deciziile domniei sale, doborâre care nu era necesară dacă domnia sa nu o desemna.
Dar ce să faci cu alegerea Iohannis vs Dăncilă? Ajuns în faza aceasta nu mai era de făcut decât un vot rezervat, care să asigure o victorie chinuită, pe măsura primului mandat.
Victoria zdrobitoare i-a validat întreg primul mandat, cu tot cu cele două momente anterior menționate, cu tot cu campania în care nu a acceptat niciun interviu serios. Cu tot cu reconfirmarea alegerii primarilor într-un singur tur, cu tot cu paltonul pe capotă, cu tot cu referendumul cu întrebări în cel mai bun caz inutile, dacă nu chiar toxice, după cum vedem acum etc. Totul a fost validat prin vot.
De ce? Pentru că președintele rostea periodic “pe-se-de”, ceea ce-i mulțumea pe deplin pe cei care-l înjură azi. Exista un dușman comun, validat, consolidat și președintele se lupta cu el la microfon. Când nu-i desemna premierii, desigur.
A fost nevoie de atât de puțin pentru ca emoția colectivă eroizantă să acopere ceea ce memoria rațională nu ar fi trebuit să uite, să ignore. Puținii care mai spuneau că împăratul e gol erau demonizați, pesediști, securiști. Așa cum eram demonizați și când spuneam că împăratul Nicușor Dan e gol. Sau că întrebările de la referendum sunt greșite. Pesediști, securiști!
Nimic din ceea ce face acum președintele nu era imprevizibil. A mai făcut și poporul i-a dat răsplată 200.000 de voturi în plus.
Așadar, mă tem că principala inadecvare nu este a dlui Iohannis la funcție, ci a așteptărilor alegătorilor la Klaus Iohannis, alegători care au vrut să se convingă că domnia sa este altfel decât 5 ani de fapte l-au arătat.
În actualul sistem, demiterea dlui Octavian Berceanu de la Garda de Mediu este normală. A venit cu algoritmul politic, a plecat cu algoritmul politic. Așa cum a plecat și dl Traian Berbeceanu de la Prefectura Capitalei pentru a fi înlocuit politic cu un reprezentat USR PLUS.
Dl Berceanu a fost înlocuit cu un anonim care s–a mai și ocupat cu exploatarea de păduri. Dar dl cu pricina, Alexandru Lucian Vasile pe numele domniei sale, e de ceva vreme în Garda de Mediu, chiar adjunct al dlui Berceanu. Acum doar a preluat interimar atribuțiile șefului demis.
Era acolo la fel de contributor la partid, la fel de calificat, la fel de fiu de primar, la fel de implicat în exploatarea lemnului cum e acum.
Cum de nu a deranjat pe nimeni, nici măcar pe dl Berceanu, prezența dlui Vasile în conducerea Gărzii de Mediu?
Explicația e că și funcția de adjunct e tot o funcție politică, pe algoritm, și partidele se înțeleseseră să nu se opună numirilor făcute de parteneri. Și nu e oare o sursă a problemei că foștii parteneri s-au înțeles să închidă ochii la cei numiți pe alte criterii decât profesionale? N-a deranjat pe nimeni.
Iar principala problemă este politizarea acestor funcții. La Casa de Sănătate, la Garda de Mediu etc, conducerile ar trebui să fie ocupate prin concursuri, de titulari care să nu depindă de puterea politică.
Nu numai că nu a fost făcut niciun pas în direcția depolitizării, dar a fost politizată poziția de prefect.
Că să ieșim din ipocrizie, a fost explicația. Dar de ce să ieșim din ipocrizie prin politizare și nu invers, printr-o reală respectare a criteriului apolitic? Pentru că toate partidele vor funcții politice de împărțit.
Decizia de politizare a prefecților a fost armonioasă, a tuturor partidelor, inclusiv USR PLUS așadar, pe 27 ianuarie prin OUG. Piața Victoriei nu s-a umplut brusc de indignare.
Sunt doar două exemple la zi pentru un adevăr pe care în 30 de ani ar fi trebuit să-l înțelegem: nimeni nu trăiește mai bine decât pretinde. Clasa politică, instituțiile, inclusiv cele de forță, presa, corpul medical etc nu pot fi mai bune decât societatea și sunt pe măsură exigențelor ei.
Nivelul exigențelor electoratului l-a revalidat pe dl Iohannis, nivelul exigențelor societății a permis consolidarea politizării. Ar fi bine să nu uităm asta.
Vezi şi:
