Furia liderilor europeni față de Viktor Orbán, după ce premierul ungar a blocat din nou împrumutul de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, a fost reală și publică.
Dar dincolo de furia legitimă a liderilor europeni, scrie Politico, nu cumva Orbán i-a atras exact în capcana pe care și-o pregătise pentru finalul campaniei electorale din Ungaria?
Ideea este simplă. În loc să iasă slăbit din confruntarea cu ceilalți lideri UE, Orbán s-ar putea folosi de acest moment pentru a se întoarce acasă și a se prezenta încă o dată drept singurul om capabil să apere interesele Ungariei în fața presiunilor externe. Iar acesta este, de ani de zile, unul dintre cele mai eficiente reflexe politice ale sale.
De ce s-a ajuns aici
Orbán a refuzat să aprobe noul împrumut european pentru Ucraina și a spus că o va face doar atunci când petrolul rusesc va curge din nou liber spre Ungaria prin conducta Drujba, afectată într-un atac aerian rusesc. El acuză Kievul că tergiversează reparațiile, în timp ce partea ucraineană respinge această acuzație.
În mod normal, o asemenea poziție îl izolează și mai mult în interiorul UE. Numai că momentul este departe de a fi unul obișnuit. Alegerile parlamentare din Ungaria, programate pentru aprilie, sunt considerate cele mai dificile pentru Orbán din ultimii 15 ani, iar partidul său, Fidesz, este sub presiune în sondaje, în urma ascensiunii formațiunii Tisza, conduse de Péter Magyar.
De aici și temerea unora dintre criticii săi europeni: confruntarea publică și dură cu Bruxelles-ul îi oferă lui Orbán exact decorul de care are nevoie.
Teama criticilor lui Orbán: UE i-a oferit cadoul perfect
Eurodeputata franceză Chloé Ridel, una dintre vocile critice la adresa lui Orbán, spune că Uniunea Europeană ar fi trebuit să evite o asemenea confruntare chiar acum. În opinia ei, Bruxelles-ul ar fi trebuit să aștepte rezultatul alegerilor din Ungaria, tocmai pentru a nu-i da lui Orbán ocazia să transforme disputa privind Ucraina într-un combustibil electoral, relatează Politico.
Logica este limpede: dacă premierul ungar nu stă bine în sondaje, de ce să-i oferi șansa să-și reactiveze baza electorală și să încerce un nou efect de tip „rally around the flag” - mobilizarea în jurul liderului care pretinde că apără națiunea de amenințări externe?
Ridel spune că, dacă Orbán câștigă totuși din nou, atunci Uniunea ar trebui să reacționeze mult mai dur: să blocheze toate fondurile europene pentru Ungaria și chiar să analizeze varianta extremă a suspendării dreptului de vot al Budapestei în UE. Dar, până la alegeri, consideră ea, tăcerea strategică ar fi fost mai eficientă decât o confruntare frontală.
Orbán și manualul său electoral
Atunci când a părăsit Bruxelles-ul, Orbán nu părea deloc afectat de atacurile celorlalți lideri europeni. Dimpotrivă, notează Politico, a zâmbit de mai multe ori și le-a spus jurnaliștilor că ceilalți nu au putut face decât „câteva amenințări”, după care au realizat că nu funcționează. Mai mult, a susținut că nu există niciun argument moral, legal sau politic serios împotriva poziției Ungariei. O ieșire care se înscrie perfect în manualul electoral al lui Orbán.
Michael Ignatieff, fost politician canadian și profesor de istorie la Central European University - instituție împinsă practic afară din Budapesta de guvernul Orbán - spune că există întotdeauna riscul să cazi într-o capcană când ai de-a face cu liderul ungar, tocmai pentru că acesta luptă acum pentru supraviețuirea sa politică.
Totuși, Ignatieff nu blamează liderii europeni pentru poziția adoptată. El spune că Orbán a făcut campanie împotriva Bruxelles-ului în fiecare zi a ultimilor 16 ani și a continuat, în același timp, să încaseze fondurile europene. Cu alte cuvinte, aceasta este formula sa politică de bază: atacă UE când îi convine și beneficiază de ea când are nevoie.
Iar dacă Bruxelles-ul ar fi fost mai blând, spune Ignatieff, Orbán tot ar fi jucat dur. Prin urmare, nu există neapărat o variantă „sigură” în relația cu el.
Cum și-a construit Orbán campaniile
Analiza Politico amintește că ultimele patru campanii electorale ale lui Orbán au fost construite pe aceeași schemă: Ungaria este prezentată ca o țară aflată sub amenințare, iar el ca omul providențial, singurul capabil să o apere.
„Dușmanii” au fost, de-a lungul timpului, diferiți: elite financiare globale, instituții internaționale, stânga transnațională și, aproape permanent, Uniunea Europeană.
Când Bruxelles-ul i-a contestat schimbările constituționale, Orbán a comparat criticile externe cu intervențiile politice din trecut, sugerând că Ungaria recunoaște foarte bine natura „tovarășilor” veniți să ajute fără să fie invitați, chiar dacă astăzi aceștia nu mai poartă uniforme, ci costume bine croite.
Acest tip de retorică rămâne una dintre marile sale resurse electorale.
Ce spune Fidesz
Eurodeputatul Fidesz András László neagă ideea că Orbán ar fi întins o capcană Uniunii Europene, dar admite că disputa de la summit l-ar putea ajuta electoral pe liderul ungar.
Argumentul său este simplu: Orbán și-a respectat promisiunea și nu a cedat sub presiune. Iar asta, spune el, este exact ceea ce cetățenii își doresc de la un politician.
În același registru, László îl acuză pe Volodimir Zelenski că alimentează conflictul politic prin faptul că nu repară conducta Drujba „din motive politice”, pentru a crea haos și teamă în Ungaria și a-i întoarce pe alegători împotriva lui Orbán.
Din vară încoace, Orbán încearcă să îl prezinte pe Péter Magyar drept o marionetă a Bruxelles-ului și chiar un agent de influență ucrainean, care ar vrea să împingă Ungaria în război.
Analiza Politico subliniază că această prezentare este falsă. Eurodeputații Tisza au votat în Parlamentul European împotriva împrumutului de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, iar Magyar însuși este critic față de grăbirea aderării Kievului la UE.
Și totuși, Orbán insistă în această narațiune. El susține că, în linie cu Bruxelles-ul și Kievul, Tisza vrea să aducă la putere în Ungaria un guvern pro-ucrainean și că, tocmai de aceea, nu apără interesele reale ale țării.
Având în vedere controlul puternic pe care Fidesz îl are asupra presei tradiționale din Ungaria, combinarea UE, a lui Magyar și a Ucrainei într-un singur „dușman colectiv” ar putea funcționa, mai ales în zonele rurale, acolo unde Orbán are nevoie să reziste pentru a rămâne la putere.
A fost sau nu o capcană?
Analiza Politico nu oferă un răspuns categoric, dar sugerează că întrebarea este legitimă. Este posibil ca Orbán să nu fi „ademenit” propriu-zis liderii europeni într-o capcană elaborată, dar este clar că știe foarte bine cum să transforme ostilitatea Bruxelles-ului într-un argument de campanie.
Iar asta pune UE într-o poziție extrem de dificilă: dacă reacționează dur, riscă să-i alimenteze lui Orbán narațiunea suveranistă; dacă reacționează prea blând, îl lasă să blocheze decizii majore fără costuri politice imediate.
Aceasta este, de fapt, dilema de fond. Nu doar dacă Orbán a întins o capcană, ci dacă Uniunea mai are, în acest moment, vreo mișcare care să nu poată fi folosită de el în propria campanie.