Ura! S-a căzut la înțelegere. Toată lumea este fericită. Florin Cîțu va fi propus din nou premier.
Ciudat, întrucât, la prima rundă, președintele spunea că nu sunt întrunite condițiile pentru așa ceva. Te pomenești că acum sunt întrunite aceleași condiții.
Totuși, trebuie să recunosc, acum conjunctura e alta. Noua alianță a bătut palma. Ar fi o greșeală din partea președintelui să tulbure niște ape care s-au limpezit.
Nu știu dacă este mai bine să-l accepte pe Cîțu, dar tare mi-e teamă că sceneta începe să semene cu felul cum i-a înghițit pe Grindeanu, Tudose sau Dăncilă. Este ca și cum ar spune „hai să-i dăm, totuși, o șansă!”.
În ochii multora, Florin Cîțu nu-i decât un fel de Dăncilă mult mai școlit și în orice caz un bun profesionist în ceva. Dăncilă era de departe profesionistă în nimic. Dă, Doamne, să greșesc în ce-l privește pe Cîțu.
Culisele negocierii Guvernului. Buturuga mică
Hopul cel mare e la Parlament
Dar dânsul n-are de trecut un singur hop, cel de la președinte, unde a fost respins rândul trecut și speră să treacă de rândul acesta.
Hopul cel mare este la Parlament. Liberalii n-au reușit să avanseze un nume de nerefuzat, unul la care doar pesediștii să strâmbe din nas, iar în rest să rămână cu toții în admirație.
Domnul Cîțu nu este prea digerat de mulți useriști și chiar în PNL aud un murmur când se pronunță acest nume. Vor îndrăzni oare liderii liberali sau useriști să pândească votul la urnă, așa cum făcea Dăncilă, ca să se convingă că nu este trădată și cum era criticată sever de Opoziția de atunci?
Nu zic că mă aștept neaparat la trădări în cazul de față, dar nici nu-mi închipui că ar putea fi cineva forțat să voteze altfel, decât așa cum efectiv îl îndeamnă propria sa conștiință.
Una peste alta, înțeleg că liderii au bătut palma la vila Lac, dar întrebarea este dacă întregul Parlament va cădea de acord să bată palma în plen sau îl va respinge pe Cîțu la vot, deschizând drumul spre niște anticipate, tocmai când nu te aștepți deloc la ele?
Brrr! Nu cred că este cineva atât de cinic, încât să dorească anticipatele în aceste vremuri, când afară vuiește atât crivățul, cât și pandemia, iar populația se pregătește să se vaccineze, nu să voteze.
Poate cei care nu-l înghit pe Cîțu vor lua în calcul acest aspect, iar dacă refuză acum, sigur îl vor accepta dacă se va pune din nou la vot în Parlament, iar aleșii vor simți că le sunt periclitate propriile scaune, dobândite cu greu.
Socoteala de acasă și socoteala din târg
Conform multor calcule, domnul Cîțu n-ar trebui să aibă emoții, el este un fel de hopa Mitică, cel care, oricum l-ai așeza, tot în picioare se ridică.
În cazul când s-ar împiedica acum, sigur va trece rândul viitor, dacă președintele îl va mai nominaliza încă o dată, tot pe el.
Deocamdată nimeni nu știe ce s-a discutat în spatele ușilor închise de la vila Lac, ce s-a promis și ce s-a angajat, iar proverbul spune că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.
Câteva defecțiuni ar fi suficiente, pentru ca să nu iasă nici presupusul Orban la Cameră, nici vreunul de la USR la Senat și să ne pomenim iarăși cu vreun Ciolac într-o parte și vreun Cazanciuc în partea cealaltă.
Nu trebuie să fii mare analist ca să intuiești că pericolul ca PSD să preia conducerea celor două Camere este mare, cât roata carului.
Un nou Parlament condus tot de vechiul PSD ar fi cea mai grea lovitură pentru președintele Iohannis, care contează că noul Legislativ va face curățenie printre legile pro domo ale PSD, va reda strălucire statului de drept și va transforma România înapoiată într-una educată, ceva „ca-n afară”.
Obrăznicia unei eminențe cenușii
Prăbușirea acestui vis ar însemna prăbușira năzuinților președintelui, dar și ale multor români dornici de schimbare și ar înseamna o victorie a PSD, obținută prin ușa din spate, după ce prin cea din față n-a reușit.
Domnul Ciolacu a și început pregătirea de artilierie pentru așa ceva, ieșind la rampă imediat după încheierea înțelegerii noii alianțe, cu câteva năzbătii pronunțate fără niciun argument și pentru care mi-ar roși obrazul, dacă le-aș cita aici.
A ieșit la atac și eminența cenușie a partidului, domnul Dâncu, cu o obrăznicie specifică social-democrației dâmbovițene: „Avem un premier destul de fragil (...) îl aşteptăm eventual la sediu să ne aducă proiectul de buget, pentru că asta era datoria ministrului Finanţelor”.
Se pare că respectiva eminență cenușie se crede pe vremea lui Dragnea, care chema miniștrii la sediul partidului, ca să se dea mare. Conform Constituției, doar Parlamentul, ca instituție, își poate permite să-i ceară socoteală Guvernulul și nimeni altul.
Constituția nu spune că președintele va nominaliza premierul, după ce va consulta televizorul.
Evident, față de data când președintele Iohannis anunța că va convoca o nouă rundă de convorbiri, s-a schimbat ceva. Părțile au bătut palma, PSD n-a demonstrat că poate aduna vreo majoritate oricare ar fi ea, iar vocea partidului AUR nu există pe tema consultărilor.
Se pare că partidul este preocupat să facă oarecare curățenie în interior, după ce liderii au fost huiduiți la Timișoara.
Apare deci întrebarea: mai au rost alte negocieri la Cotroceni?
Cred că au rost. Sunt chiar obligatorii. Președintele României nu poate decide nominalizarea premierului în funcție de ce a auzit dânsul la televizor, de ce i-a șoptit un consilier la ureche sau de ce a aflat tot dânsul „pe surse” cam ce s-a discutat cu ușile închise, la vila Lac.
Președintele României trebuie să hotărască în funcție de ce concluzionează dânsul, după ce face atâtea consultări câte sunt necesare.
Constituția este foarte clară, nu spune că președintele României va nominaliza premierul după ce va consulta televizorul. Domnia sa nu are alternativă la obligația de a se consulta cu partidele.
O nouă rundă?
S-ar putea ca AUR să nu se mai prezinte, s-ar putea să nu se prezinte nici PSD, asta n-are importanță.
Președintele se va conusulta cu cei prezenți, iar absenții vor fi judecați de electorat altădată pentru gestul lor.
Dar, la consultări, partidele îl vor informa pe președinte nu despre ceea ce s-a difuzat pe diferite canale sau „pe surse”, ci despre ce s-a discutat în spatele ușilor închise, acolo unde cu siguranță s-au spus multe pe care noi nu trebuie să le știm, dar președintele trebuie să le cunoască.
Pentru președintele României nu există uși închise
Ca urmare, domnul Iohannis poate lua decizia numai după ce află tot ce s-a pus în cumpănă la negocieri, ce s-a gândit într-un fel sau altul și cum s-a ajuns la concluzia că domnul Florin Cîțu este nu numai potrivit și priceput să conducă Guvernul României timp de patru ani neîntrerupt, ci și personalitatea charismatică și prestantă, capabilă să atragă înțelegerea majorității parlamentare, de la care așteaptă un vot favorabil.
Aceștia sunt parametrii pe care-i are de cântărit președintele și nu este deloc ușor.
În opinia mea, este chiar atât de greu, încât merită mai curând să convoace oricât de multe runde de cosultări decât să nominalizeze un premier al alianței de centru-dreapta, pe care să-l respingă Parlamentul chiar cu contribuția celor din alianță.
Câți senatori și deputați are fiecare partid în noul Parlament (Infografice)