Principala dezbatere politică în spațiul public european în anul acesta va fi dezbaterea dintre integrare și izolare, dintre liberalism și naționalism, dintre o societate deschisă și una închisă.
În urmă cu 20 de ani, principalele state membre ale Uniunii Europene erau conduse de guverne de centru-stânga. Aveam un cancelar socialist în Germania (Gerhard Schröder), un guvern socialist în Franța (Lionel Jospin), un guvern de centru-stânga în Italia (Massimo D’Alema, apoi Giuliano Amato), iar Tony Blair era prim-ministru al Marii Britanii.
Am avut după aceea o ascensiune a partidelor de centru-dreapta din familia politică a Partidului Popular European. Angela Merkel devenise cancelarul Germaniei, Nicolas Sarkozy era președintele Franței și avea un premier de centru-dreapta (François Fillon), Silvio Berlusconi era prim-ministru al Italiei, Mariano Rajoy era premierul Spaniei, Donald Tusk era premier în Polonia, iar președinții Comisiei Europene (José Manuel Barroso), Consiliului European (Herman Van Rompuy) și Parlamentului European (Hans-Gert Pöttering, apoi Jerzy Buzek) de la acea vreme erau toți oameni politici din Partidul Popular European.
În ultimii ani, am avut din nou o reașezare a spațiului politic. Doar că în prezent scena politică nu mai este împărțită doar între centru-stânga și centru-dreapta. Avem o mai mare prezență a partidelor extremiste, naționaliste și nu mai avem majorități clare.
Avem astăzi în Germania un cancelar social-democrat, Olaf Scholz, dar care nu reușește să se afirme ca lider politic și să fie relevant pe scena internațională.
În Franța avem un președinte proeuropean, Emmanuel Macron, cu șanse reale de a fi reales. Actualul președinte al Franței a creat o mișcare politică ce a reușit să câștige alegerile parlamentare, dar a obținut un scor extrem de mic la alegerile locale, semn că la nivel local partidul nu contează.
Avem în Italia un guvern susținut de o mare parte a actorilor politici, cu un prim-ministru credibil, Mario Draghi, dar care nu vine din niciun partid politic și nu a candidat la ultimele alegerile parlamentare.
În Spania vedem un guvern de coaliție al partidului socialist și al partidului comunist, fără majoritate absolută în Parlament, iar în Polonia un guvern eurosceptic, antieuropean, care atacă valorile europene.
Vedem că vechiul clivaj stânga - dreapta a fost înlocuit în principal de confruntarea între integrare și izolare, între liberalism și naționalism, între o societate deschisă și una închisă.
Însă în secolul 21, în care oamenii, produsele și serviciile sunt mai mobili ca niciodată și lumea înconjurătoare se dezvoltă constant, izolarea nu poate fi o soluție.
În secolul 21, în care cooperarea este esențială pentru dezvoltare, o societate închisă nu își poate fructifica potențialul de dezvoltare.
Nu trebuie să uităm că globalizarea, deschiderea spre alte piețe, libertatea de mișcare au adus dezvoltare peste tot în societățile noastre.
Economiile noastre sunt mai puternice pentru că am putut exporta și importa mai mult și mai ușor. Oamenii sunt mai liberi, mai conectați și au mai multe oportunități decât oricând.
Cele 4 libertăți
Uniunea Europeană se bazează pe cele 4 libertăți – libertatea de circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalurilor. Concret, noi, ca europeni, avem dreptul de a locui, de a studia, de a lucra sau de a beneficia de pensie în altă țară din UE. Putem să ne găsim mult mai ușor un loc de muncă în străinătate, fără a fi nevoie de un permis de muncă și fără teama că nu ne vor fi recunoscute calificările profesionale.
Putem călători peste tot în Uniunea Europeană fără restricții, doar cu actul de identitate, și putem să alegem să studiem mult mai ușor în străinătate. Vorbim astăzi la telefon și utilizăm serviciile de roaming și internet la același tarif național, fără taxe suplimentare, oriunde am călători în statele membre ale Uniunii.
Avem acces la o gamă mult mai vastă de produse din toate colțurile UE, la prețuri competitive, datorită pieței unice. Ne bucurăm de o mai mare libertate și, în același timp, de o mai mare protecție când facem cumpărături acasă, în străinătate sau pe internet.
Întreprinderile noastre pot efectua mai simplu și mai ieftin tranzacții comerciale în afara granițelor naționale și pot concura la nivel mondial.
Toate aceste lucruri au fost și sunt în continuare posibile datorită interconectărilor dintre statele noastre, datorită deschiderii și cooperării, datorită apartenenței la instituții internaționale, în special la Uniunea Europeană.
Însă vedem tot mai des oameni politici în țări membre ale Uniunii Europene, dar și în afara lor, care încearcă să destabilizeze ordinea democratică în care trăim, să slăbească Uniunea Europeană, să pună sub semnul întrebării drepturile și libertățile noastre.
Suntem un continent înconjurat din aproape toate părțile de regiuni instabile - Federația Rusă, care își folosește resursele pentru a destabiliza Europa, Turcia, care este condusă de un lider autocrat și care nu mai prezintă garanțiile unui stat de drept, țările din Africa de Nord și Orientul Mijlociu în care există de asemenea instabilitate.
Vedem la principalii lideri autoritari ai lumii tendințe naționaliste foarte puternice. Le vedem la Vladimir Putin în Rusia, le vedem la Recep Tayyip Erdogan în Turcia, le vedem la Xi Jinping în China.
Am văzut, de asemenea, tendințe naționaliste în contextul Brexit în Marea Britanie, le vedem și în România la partidul AUR.
Acești liderii autoritari inventează dușmani, adesea externi, pentru a-și justifica propriile acțiuni și, eventual, a proclama la un moment dat o victorie împotriva unui dușman care, în realitate, nu există.
Acest clivaj, între o societate liberală, deschisă și o societate închisă, izolată va domina confruntările electorale ce vor veni în acest an și dezbaterile de pe scena politică.
Dacă vrem ca mișcările naționaliste, antieuropene, populiste să nu se extindă și mai mult, cu efecte negative pentru noi toți, trebuie ca toți liderii politici proeuropeni să susțină mai credibil în fața oamenilor avantajele integrării și cooperării economice, avantajele unei societăți liberale și deschise.
Valorile democratice, valorile pe care se bazează Uniunea Europeană, pot fi apărate în fața atacurilor populiștilor doar de lideri politici puternici, competenți și, cel mai important, credibili.