În ultimele decenii, societatea modernă a fost martora unor schimbări profunde în ceea ce privește tranziția de la adolescență la maturitate. Conceptul de „adult emergent” (în engleză, „emerging adulthood”), introdus de psihologul PhD. Jeffrey Jensen Arnett în anul 2000, încearcă să explice această perioadă intermediară, care nu se încadrează nici în adolescență, dar nici în maturitatea deplină. Această etapă este, în esență, un răspuns la complexitatea tot mai mare a societății contemporane și la prelungirea procesului de maturizare.
Ce înseamnă „adult emergent”?
Conform teoriei lui Arnett, perioada de adult emergent acoperă intervalul de vârstă aproximativ între 18 și 25 de ani (sau chiar mai târziu, în unele cazuri). Este caracterizată de explorare identitară, instabilitate, auto-focalizare, sentimentul de a fi „între” și o gamă largă de posibilități pentru viitor. În esență, este o etapă în care tinerii își definesc identitatea profesională, relațională și personală, beneficiind de o mai mare flexibilitate și libertate decât generațiile anterioare.
Această perioadă este determinată de factori socio-economici și culturali, precum prelungirea studiilor universitare, accesul la oportunități mai variate de carieră, dar și schimbarea normelor sociale legate de căsătorie și întemeierea unei familii.
Dacă în trecut, tinerii intrau direct în viața adultă prin asumarea unor responsabilități clare (căsătorie, carieră stabilă, copii), astăzi aceștia au mai multe opțiuni și un ritm mai lent de tranziție.
Realitatea socială a adultului emergent
Conceptul de adult emergent se manifestă diferit în funcție de contextul social, economic și cultural al fiecărei țări. În societățile vestice dezvoltate, unde educația superioară este accesibilă, iar independența financiară vine mai târziu, această etapă este bine definită. Tinerii își iau timp să experimenteze diferite cariere, să călătorească, să încerce diverse relații și să își clarifice obiectivele pe termen lung.
În schimb, în societățile unde resursele economice sunt limitate, iar așteptările sociale impun o maturizare mai rapidă, tranziția către maturitate este adesea mai bruscă. Spre exemplu, în multe țări în curs de dezvoltare, tinerii trebuie să intre rapid pe piața muncii pentru a contribui la întreținerea familiei, iar ideea de explorare personală este un lux inaccesibil.
Puncte nevralgice ale conceptului
Deși teoria adultului emergent oferă un cadru explicativ util, ea nu este lipsită de critici. Una dintre cele mai mari obiecții este că această perioadă nu este universală și nu se aplică în toate culturile. De asemenea, unii specialiști consideră că prelungirea adolescenței poate avea efecte negative, cum ar fi întârzierea dezvoltării responsabilităților sociale și economice.
În plus, există o presiune crescândă asupra tinerilor care se confruntă cu nesiguranță profesională, dificultăți financiare și instabilitate emoțională. Stresul asociat acestei perioade de tranziție poate duce la anxietate și depresie, mai ales în cazul celor care simt că nu se încadrează în modelul idealizat de explorare și descoperire de sine.
Avantajele adultului emergent
Pe de altă parte, există și numeroase beneficii asociate acestei perioade. Oferirea unui timp mai îndelungat pentru auto-descoperire permite tinerilor să își aleagă cariere mai potrivite, să dezvolte relații mai solide și să își stabilească priorități mai clare. De asemenea, acest interval le permite să dobândească competențe esențiale pentru viața adultă, cum ar fi gestionarea finanțelor, dezvoltarea abilităților sociale și asumarea treptată a responsabilităților.
În plus, prelungirea tranziției către maturitate poate duce la alegeri mai bine informate în ceea ce privește cariera și partenerul de viață, ceea ce poate reduce rata divorțurilor și insatisfacția profesională pe termen lung.
Cum completează această etapă modelul clasic de dezvoltare umană?
În psihologia dezvoltării, tradițional se considera că adolescența se termină în jurul vârstei de 18 ani, moment în care individul intra direct în viața adultă. Însă, realitatea modernă a demonstrat că această tranziție nu este atât de abruptă. Conceptul de adult emergent vine să umple acest gol și să explice schimbările sociale și culturale prin care trec tinerii.
Această etapă poate fi privită ca o punte între adolescență și maturitatea deplină, oferind o mai bună înțelegere a modului în care oamenii evoluează într-un context social aflat în continuă schimbare. De asemenea, contribuie la dezvoltarea unor politici educaționale și economice mai adaptate la realitatea tinerilor, precum programele de mentorat, stagii de practică extinse și flexibilitate în piața muncii.
Concluzie
Conceptul de adult emergent reprezintă o încercare de a explica o realitate socială tot mai vizibilă în societățile moderne. Deși nu este lipsit de critici, acesta ajută la o mai bună înțelegere a tranziției spre maturitate și oferă un cadru teoretic util pentru analizarea modului în care tinerii își definesc identitatea și traseul de viață.
Prin acceptarea acestei etape ca parte integrantă a dezvoltării umane, societatea poate contribui la crearea unui mediu care să sprijine această tranziție, transformând-o într-o oportunitate de creștere și explorare, mai degrabă decât într-o perioadă de incertitudine și stres.