A fost un discurs de resetare a paradigmei în care Uniunea Europeană a funcționat înainte ca pandemia să îi forțeze limitele și așa slăbite de Brexit și provocări iliberale. Ursula von der Leyen a pus pe masă, laolaltă, necesitatea ca UE să aibă autoritate mai mare în interior și putere sporită în afară, unde Rusia, China și Turcia joacă la scenă deschisă.
Chiar dacă a provocat o ridicare de sprânceană jurnaliștilor francezi care așteptau ca măcar o parte din discursul de peste 30 de minute al președintei Comisiei Europene să fie în limba franceză, niciunul dintre ei nu a ignorat forța acestuia, mai ales în ceea ce privește temele de politică externă.
Iar acestea au fost puse în legătură directă cu felul în care Uniunea Europeană și fiecare stat membru în parte se vor putea reconstrui – economic și social – post-pandemie.
Uniunea Europeană a intrat în criza pandemică cu stângul. O breșă mică a fost suficientă pentru a fi speculată ca vulnerabilitate de Rusia și China, aproape coordonat, dacă ne amintim cum specialiștii chinezi au aterizat la Moscova, pentru a-i învăța pe ruși să construiască și ei un spital peste noapte, în vreme ce aparatele de propagandă ale ambelor state trâmbițau lipsa de solidaritate din interiorul UE și trimiteau simulacre de ajutoare în Italia, devastată de o criza umanitară. Și nu au fost singurele state care au simțit oportunitatea de a-și aroga o poziție de forță: Turcia a devenit din ce în ce mai provocatoare în Mediterana de Est.
Cel puțin miercuri, în discursul despre starea Uniunii, președinta CE a arătat că a văzut toate aceste repoziționări și că înțelege că răspunsul pe care UE îl dă trebuie să fie unitar, prompt și în termeni de mare putere. Dar și că nu poți să te opui Chinei, Rusiei și Turciei solitar, doar de-o parte a Atlanticului.
Câteva teze de repoziționare geopolitică anunțate de la pupitrul Parlamentului European:
China e un partener de negociere și un rival sistemic, dar UE și China promovează sisteme foarte diferite de guvernanță și societate. Europa însăși are problemele sale, cum e antisemitismul, dar criticile și opoziția sunt protejate legal.
Va fi înaintată propunerea pentru un Act european Magnitski.
UE este de partea poporului din Belarus și condamnă ferm regimul Lukașenko. Alegerile care i-au adus în stradă pe oameni nu au fost nici libere, nici corecte.
Rusia nu poate fi un partener și nicio conductă nu merită să închizi ochii la crimele Moscovei. Otrăvirea lui Aleksei Navalnîii nu e singulară. Nici imixtiunea în alegerile din lume.
Turcia a fost și este un vecin important. Suntem apropiați pe hartă, dar distanța dintre noi crește.
UE trebuie să răspundă mai hotărât la evenimentele durabile și să își consolideze parteneriatele. Poate liderii europeni nu vor fi de acord cu acțiunile de la Casa Albă, dar parteneriatul e durabil. UE e dispusă să construiască o nouă agendă transatlantică, să coopereze pentru a reforma sistemul internațional, indiferent ce se va petrece în această toamnă (când în SUA sunt alegeri).
Poziționările externe și necesitatea ca UE să se întărească în interior, fără a știrbi din autoritatea statelor membre, mai ales în ceea ce privește securitatea cibernetică și reducerea decalajelor (de la acces la servicii medicale până la salariul minim și accesul la internet în zonele rurale) au ocupat o parte consistentă a discursului lui von der Leyen.
Au fost prezente și temele pe care aceasta le-a anunțat și în mesajul de după numirea la președinției Comisiei Europene, cum sunt cele de mediu și energie, dar s-a remarcat și un loc mai redus acordat unei teme care, anul trecut, predomina: statul de drept.
Nu a lipsit referirea la valorile democratice, dar tonul a fost mult mai moderat, în pofida planului de condiționare a fondurilor UE de respectare a statului de drept de guvernele naționale.
Corupția va opri accesul la bani europeni, a spus Ursula von der Leyen, iar nerespectarea drepturilor minorităților descalifică un stat european. Un principiu bun, desigur, dar regimurile iliberale forțează limite mult mai subtile decât încălcarea fățișă a drepturilor omului. Viktor Orban nu e Putin, dar asta nu îl face asemănător în crezul politic și în viziunea asupra societății Angelei Merkel.
Prin poziționarea pe care a exprimat-o miercuri, Comisia Europeană cere ca Uniunea să își întărească rolul de actor politic unitar, ceea ce înseamnă și o mai mare autoritate în interior - în politicile de sănătate, bunăoară, pentru că ele fac agenda zilei- , și o reacție coordonată în exterior, așa cum a demonstrat în cazul Belarus, unde ambasadorii statelor UE au făcut împreună fotografia solidarității cu Svetlana Aleksievici.
Disensiunile și breșele din interior contează mai puțin sau măcar se arată mai puțin cu degetul, câtă vreme regimul Putin își reduce la tăcere opozanții.
