10 august 2018, un dosar juridic clasat și un dosar moral, care deocamdată nu există

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Nu-mi permit să pun în discuție decizia definitivă a instanței, care clasează Dosarul 10 august, la puțin după ce acarii Păun și țapii ispășitori își primiseră osânda, iar restul dosarului a fost trimis pe o nouă traiectorie, pentru judecarea rechinilor. Traiectoria s-a încheiat marți, cu respectiva clasare.

S-a încheiat cazul rechinilor, dar nici nu s-a deschis cazul zmeilor și al super-zeilor. Dacă nu s-a deschis, îmi pot permite să comentez orice, nu?

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Cum spuneam, decizia trebuie respectată, este sacrosantă și o apără o vorbă strămoșească: dura lex, sed lex. Suntem într-un stat de drept, deciziile definitive se execută, nu se discută. OK.

Dar faptele, atitudinea oamenilor și evenimentele așa cum s-au petrecut ele, privite nu sub aspectul juridic, ci numai sub aspect etic și moral, cred că le pot rememora oricând.

Deci hai să le rememorăm, cum spuneam, exclusiv sub aceste din urmă aspecte, după ce Justiția și-a spus verdictul său, firește excusiv sub aspect juridic.  S-o luăm ab ovo:

  • Pe fondul unor frământări sociale din anul 2017, diaspora anunța în acel an că va organiza la București un protest pașnic, în ziua de 10 august 2018. Vor sosi români din toată Europa și poate chiar de pe toate continentele.
  • Numeroase ONG s-au arătat dispuse să participe și ele la respectivul protest pașnic, propunând ca locație Piața Victoriei, locul unde, cu câteva luni în urmă, se desfășuraseră mai multe proteste, în apărarea statului de drept. Protestele au produs o puternică emoție pe plan național și un răsunet de proporții peste hotare.
  • Prin iulie 2018, liderul PSD Liviu Dragnea anunța că este informat despre pregătirea unei lovituri de stat, programată odată cu protestele anunțate și finanțată de „cercuri soroșiste și nu numai”.  Deci din exterior.
  • La scurt timp după această declarație, premierul Viorica Dăncilă confirma și dânsa, cu subiect și predicat, că se pregătește o lovitură de stat, dând de înțeles că autoritățile trebuie să fie pregătite de apărare.
  • Cu puțin înainte de 10 august 2018, doamna Viorica Dăncilă și-a luat brusc un mic concediu. Scurt, dar suficient, ca să includă în el data fatidică 10 august.
  • Numaidecât, ministrul de Interne, doamna Carmen Dan, și-a luat și domnia sa tot câteva zile de concediu, incluzând de asemenea neaparat aceeași dată.
  • Șefa Guvernului și șefa Ministerului de Interne urmau să fie  în concediu exact în ziua programată pentru lovitura de stat de care fuseseră informate – nu se știe de cine.
  • În seara de marți,  7 august 2018, liderul Liviu Dragnea făcea senzație, anunțând cu subiect și predicat (la Antena 3, cum altfel?) că,  în aprilie 2017,  ar fi avut loc o tentivă de asasinat asupra sa: 4 asasini fioroși, finanțați de “un om foarte celebru din lume” și cazați într-un hotel din apropiere,  l-ar fi urmărit amenințător, dar el a reușit să scape.
  • Nimeni până astăzi n-a investigat serios și nici n-a deschis un dosar penal, pentru situația inedită, când patru asasini fioroși și plătiți de o personalitate notorie și „foarte celebră” au atentat la viața președintelui Camerei Deputaților, iar acesta a scăpat ca un adevărat d’Artagnan.
  • Evoluția evenimentelor din 10 august 2018 este prea bine cunoscută ca s-o mai recapitulez aici. Câteva cuvinte cheie spun totul: tulumbe cu apă, gaze lacrimogene, fumigene, jandarmi din belșug, polițiști cu ghiotura, bâte, pumni, echipamentul specific din dotare. Forțe disproporționate, personaj coordonator îmbrăcat în alb, tomberoane incendiate, polițistă atacată, protestatari bătuți cu bâta, dube berechet, dubițe din belșug, ambulanțe, medici, paramedici și altele, destule.
  • La 10 august 2018, prim-ministrul privește la televizor, de undeva de departe și de la adăpost, desfășurarea evenimentelor fierbinți, despre care știa că pregătesc o lovitură de stat.
  • La aceeași dată, ministrul de Interne privește pe fereastră aceleași evenimente, aflându-se (inexplicabil!) chiar în sediul Guvernului,  deși formal era în concediu. Nu coordonează nimic, nu dispune, nu hotărăște. Și-a delegat atribuțiile și nu are dreptul să se amestece, dar are dreptul să privească. 
  • Nici până azi nu se știe de ce se declarase în concediu doamna Carmen Dan, într-o zi, când intenționa să fie prezentă la serviciu.
  • După 10 august, ancheta începe în forță. Poliția anchetează, Jandarmeria  cercetează, Parchetul instrumentează, instanța judecă, țapii ispășitori intră la zdup, acarii Păun se duc după ei, iar rechinii au aflat marțea trecută că ei nu se duc nicăieri, întrucât dosarul s-a clasat. Pam-pam! Pe loc, repaus!
  • Unii, mai curajoși decât mine, protestează acum față de sentință, alții se pregătesc de o plângere la CEDO.  În caz de succes, vor obține redeschiderea dosarului după 2-3 ani sau poate chiar mai mulți, iar judecarea lor va dura alți câțiva  ani. Cum bine zicea cândva un cântecel: „Vremea vine/Vremea trece/Vara-i cald, iarna-i rece/Trece, trece, trece /Măi, leliță, măi!”.
  • Aș completa de la mine: dura lex, sed lex, măi leliță!

Cam aceștia sunt parametrii buni de rememorat. Sunt destui, ca să aduni cu ei probe pentru investigat semizeii, inclusiv rechinii, într-un dosar etic și moral, întrucât de unul juridic deocamdată n-a dat nimeni semne să fie interesat.

Revenind, haideți să vedem ce întrebări și-ar pune omul de rând, care, folosind dreptul la opinie, ar instrumenta chiar el dosarul moral al cauzei.  Nu sunt multe, dar sunt precise și la obiect:

  • Avea Liviu Dragnea cu adevărat informații despre o potențială lovitură de stat sau e o născocire a dânsului? Dacă le avea, cine și cu ce scop i le-a servit lui, președintele CD și liderul PSD?  Și iarăși se pune o întrebare, pentru cazul când o născocise: cu ce scop a făcut-o? Al treilea om din stat n-are dreptul să se joace degeaba cu emoțiile românilor, servindu-le baliverne. Corect?
  • Fioroșii potențiali asasini apăruseră în iulie 2017, iar liderul PSD anunță cazul în august 2018.  A avut, oare, interesul să creeze un fel de silenzio stampa pe timp de un an sau și-a făcut un calcul pe care nu-l cunoaște nimeni? Căci apar trei mari semne de întrebare:
  • A fost oare numai o născocire grotescă și disperată a lui Dragnea, dornic să abată preocupările opiniei publice de la evenimentele fierbinți ale zilei și s-o direcționeze, pe o pistă falsă, grotescă, dar senzațională?
  • Potențialii asasini acceptaseră, cumva, să-l lase în pace, cu condiția ca el să nu sesizeze autoritățile timp de un an?
  • Sau, poate, seful PSD este neînfricat și nu s-a lăsat speriat de amenințările celor patru fioroși, dar acum dă cazul în vileag,? Nu de alta, dar a observat conotații ascunse între vechile amenințări la persoana sa și știrile despre iminenta lovitură de stat.
  • Ce a îndemnat-o pe șefa Guvernului să plece intempensiv în concediu, deși existau informații despre lovitură de stat, care viza nu numai instituția sa, ci însuși statul ca atare?
  •  A primit Carmen Dan dispoziție să plece și ea în concediu sau a făcut-o de capul ei? Poate era hotărâtă să nu se implice în reprimarea loviturii de stat, dar să așepte momentul când se va vedea clar pe fereastră cine câștigă bătălia și, oricare ar fi el, ea să-i strige victorioasă, de după geam: fraților, am învins!
  • Știa ceva despre toate acestea șeful Senatului, C.P. Tăriceanu, care era normal să fi  primit și el informații de la serviciile speciale? De ce n-a căutat soluții, ca să apere instituțiile fundamentale ale statului, într-un moment când premierul era în concediu, ministrul de Interne la fel, iar Guvernul întreg părea să nu existe?
  • De ce n-a acționat însuși șeful statului, atunci și nu mai târziu, când cerea unele demisii, dar nu-l lua nimeni în seamă?
  • Bănuia oare președintele Iohannis că totul nu-i decât un bluff, sortit automat să se încheie lamentabl? Sau era interesat să vadă  PSD încolțit de adversari, să fie înfrânt cu propriile arme confirmând  încă o dată vorba care spune că toată pasărea pe limba ei piere?

Întrebări sunt multe, toate ar putea fi teme pentru o instanță morală care nu există, într-un dosar pe care nu l-a început nimeni și care nu constituie nici măcar teme pentru instanțele care există, instituțiile care cercetează, instrumentează, judecă și soluționează prin sentințe.

Mă întreb retoric: nu se poate autosesiza cineva în legătură cu declarațile fostului președinte al Camerei Deputaților? Dar concediul, cam cu ochi și cu sprâncene, al fostului premier și fostului ministru de Interne? Dar neimplicarea șefului Senatului și altor organe din vârful statului, atunci când șeful Camerei anunța o iminentă lovitură de stat?

Dar încă multe altele, pe care cu siguranță organele de investigare, cercetare și instrumentare le-ar descoperi, dacă s-ar implica, măcar printr-o autosesizare?

În fond, de ce să se împlice? Chiar așa: timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim, măi leliță, măi!


Te invităm și pe pagina noastră de Facebook, unde vei găsi multe lucruri interesante, în plus față de site. Îți mulțumim că ne citești!