Degeaba creștem la PIB dacă creștem și la numărul de morți, de cancere care sunt legate de poluare. Morții nu îi numără nimeni la PIB și asta este o problemă, cei 10 ani dintre noi și Spania la așteptarea de viață nu îi numără nimeni la PIB, afirmă eurodeputatul USR-PLUS, Nicu Ștefănuță.
Într-un interviu pentru SpotMedia.ro, dl Ștefănuță a explicat care sunt marile provocări ale României în contextul Green Deal, despre ordonanța urșilor și ratările guvernanților.
Nicu Ștefănuță l-a criticat pe ministrul Mediului, Tanczos Barna: “Mi-ar placea că domnul Tanczos Barna să fie mult mai preocupat de mediu, de schimbările climatice, cu o privire foarte conectată la ceea ce se întâmplă în Europa. Mi-ar plăcea să fie mai mult ca un Berceanu, mai mult ca un Goțiu”.
Lumea, și România nu face excepție, are parte de fenomene meteo extreme tot mai des. Specialiștii spun că este doar începutul pentru că temperatura globală crește. De partea cealaltă sunt multe voci care spun că doar mediatizarea acestor fenomene a crescut. În documentele UE se arată că schimbările climatice și degradarea mediului sunt o amenințare existențială pentru Europa și pentru întreaga lume. Este o perspectivă foarte gravă. Pe ce se bazează ea?
Eu cred că cetățenii nu au încă o bună înțelegere a riscului și poate nu e de blamat acest fenomen.
Doar pentru că nu s-a întâmplat până acum, nu înseamnă că nu se va întâmpla nicicând. Doar pentru că noi, în România, de exemplu, nu am avut tornade până acum nu înseamnă că nu putem avea tornade. Doar pentru că nu am avut incendii de pădure, nu înseamnă că nu le putem avea. Oamenii de știință spun că le vom avea, din păcate.
Vedeam în revista The Economist o simulare care arăta că până în 2050 întreg sudul Europei, care cuprinde și părți din sudul României, din Dobrogea, ar putea deveni de nelocuit, prin fenomenul deșertificării, prin fenomene legate de criza climatică.
Eu tind să dau crezare oamenilor de știință. Asta am făcut și în contextul pandemiei și cred că, cumva, cele două fenomene nu sunt disociate, sunt chiar legate.
Schimbările climatice sunt aici, nu cred că este o întâmplare, nu cred că este un lucru care aparține viitorului, aparține deja prezentului.
Am văzut că și ANM a arătat cum ar putea arăta clima României până în anul 2100. Vedem creșteri chiar și cu 8 grade Celsius, în lunile de vară. La o încălzire de 1,5 grade, deja schimbările climatice sunt ireversibile, iar la mai mult de atât vor duce la fenomene extrem de grave.
Inclusiv urbanismul nostru nu este pregătit pentru schimbările climatice. Tipul de canalizare, de construcții pe care le avem, elementele din care sunt construite clădirile nu sunt prevăzute pentru schimbări climatice.
Pur și simplu Europa nu este încă pregătită pentru ceva dramatic, mai ales că s-ar putea să ne confruntăm în nordul Europei cu inundații foarte mari.
Toate aceste elemente duc la un scenariu destul de pesimist. Pe lângă preîntâmpinare, trebuie să facem și partea de adaptare. Schimbările sunt aici, cum putem să ne pregătim pentru ele?
Spuneați că există o legătură între încălzirea globală și fenomene meteo extreme pe de-o parte, și pandemie, pe de altă parte. Cum?
Da. Nu vreau să mă antepronunț în privința sursei exacte a virusului, știți că este dezbaterea privind invazia omului în biodiversitate, melanjul dintre habitatele care erau externe acțiunii omului și acum sunt din ce în ce mai mult interne.
Dar, uite, să luăm exemple chiar de la noi. Prin defrișări, tot mai multe fenomene ce aveau legătură doar cu mediul strict văzut ca animale, plante, se găsesc acum și la om.
Căpușele, de exemplu, se găseau mai demult doar pe animale sălbatice, acum au invadat și mediul uman. Avem suficiente exemple ca să arătam că există o legătură între invazia noastră în mediul biodiversității și reacțiunea care urmează.
Ați spus, aici suntem, trebuie deja să acționam, și o acțiune a Uniunii Europene a fost Green Deal, Pactul Verde European, care prevede ca Europa să fie primul continent neutru din punct de vedere climatic. Ce înseamnă neutru din punct de vedere climatic?
E vorba de o compensare, tot ce se emite trebuie să fie compensat și până ajungem la acea compensare care să neutralizeze emisiile este mult, mult de făcut.
Adică noi trebuie să avem până atunci și instrumentele necesare.
Știți, eu privesc mereu problema asta a schimbărilor climatice ca pe o pizza care are mai multe elemente. Trebuie să reducem emisiile din mai multe felii de acțiune.
Odată este partea de energie, care ocupă undeva la 30%, dacă nu mă înșel, din emisiile de la noi, o parte foarte importantă. Partea de transporturi este 16%.
Noi putem să tăiem un pic din fiecare și să nu doară atât de mult ca societate. Adică trebuie să ne gândim și la job-uri, la economie, la viitor.
O parte importantă pentru compensare sunt, evident, pădurile, un subiect de care mă ocup foarte mult aici la Parlamentul European. Trebuie nu doar să nu mai defrișam ilegal și să tăiem ca-n codru, vorba aceea, ci să și plantăm.
Și o parte din asta este și strategia europeană de a planta 3 miliarde de copaci până în 2030.
Trebuie să ne gândim și la oceanele noastre, la râurile noastre, la alte zone pe care le afectăm și care pot absorbi CO2 și celelalte gaze cu efect de seră. Legea climatică prevede o reducere de 55% a emisiilor până în 2030 și de acea neutralitate până în 2050.
Un element cumva controlabil pentru că nu putem face campanie și lupta anti schimbări climatice, dacă nu avem și un barem la care trebuie să ajungem.
Ce alte metode, pe lângă împăduriri, sunt pentru a atinge obiectivul de continent neutru?
Sunt foarte multe metode. Planul Verde e, de fapt, o viziune pentru economia viitorului și asta cuprinde și investiții în regenerabile, și investiții în cercetare.
Cuprinde bineînțeles și investiții în biodiversitate, dar cuprinde și restrângeri ale acțiunii noastre începute, ce putem face și ce nu putem face. Deci este un plan complex pentru viitor.
Un element strategic cuprinde și tipul de finanțare care e considerat verde. Atunci când marii investitori ai lumii dau semnalul că îi interesează tipul de investiții sustenabile, acela e un mare aliat.
Când pe pagina primă a Financial Times sau a The Economist firmele se bat pentru capitaluri verzi, acela este deja un semnal bun că încolo se îndreaptă economia lumii.
Vă mai zic ceva, eu am fost printre singurii europarlamentari care în 2019 au spus clar că România nu trebuie să se împotrivească Planului Verde European, ci că trebuie să fim un câștigător al acestui plan.
Am avut chiar membri ai PE și oameni din politica mare din România care, în contextul crizei, au zis că Europa trebuie să renunțe la planul acesta mare și să se concentreze pentru o relansare economică de tip pur, cum am cunoscut-o în 2008, de pildă, în urma crizei financiare de atunci.
Eu nu cred că trebuie să facem asta. Un eveniment neprevăzut se numește low probability high impact, probabilitate mică – impact mare, dintr-o singura mișcare rade foarte mult din economie și atunci merita să investim în prevenție.
Ați menționat că CE a propus și o prima lege europeană a climei. Ce prevede ea?
Da, Legea Europeană a Climei a avut un deznodământ recent în care Consiliul UE și PE au ajuns la o înțelegere. Au fost mai multe cifre vehiculate. Cât să reducem din emisii?
Unii parlamentari doreau 65%, Parlamentul a votat 60%, procent pe care l-am votat și eu. Comisia a fost undeva un broker la mijloc și până la urmă am ajuns la acest 55% cel puțin.
Eu cred că pentru România este un obiectiv realizabil. Noi suntem undeva la 48% reducere față de 1990, deci nu este obiectivul cel mai peste mână.
Deși noi nici nu am făcut anumite investiții mari, de infrastructură și de alt tip, care inevitabil vor genera dioxid de carbon.
2020-2030 trebuie să fie o perioadă de investiții foarte mari care să duca la sustenabilitate în 2030. Trebuie să folosim banii din PNRR, banii din noul cadru financiar și să transformăm România într-un șantier care să ducă ulterior la o realitate un pic mai sustenabila.
Oricum încolo merge economia lumii și nu merită să dăm aceiași bani de doua ori.
Da, dar știți că în România chestiunea verde este privită mai mult ca un moft. A existat o mare iritare: de ce nu ne lasă să facem autostrăzi din PNRR, Green Deal este pentru țările dezvoltate. Cum poate fi depășită această mentalitate? Pentru că atâta timp cât nu ai susținere pentru un proiect, el este foarte greu de implementat.
Lăsați-mă să fiu printre "nebunii" care predică această chestiune cât se poate de științifică și să consider că viitorul ne va da dreptate într-un fel și să contribui și la educarea acelui segment care efectiv nu crede.
Nu sunt dintre politicienii care fug de subiectele grele, dimpotrivă, consider că trebuie să fac cu mandatul ăsta pe care l-am primit tot ce pot, atâta cât e el. Poate nu o să mai am altul, nu știu, dar vreau atât cât îl am, să fac ceea ce cred că e bine.
Și eu ceea ce cred că e bine este să vorbim despre schimbările climatice și să ne pregătim. Nu vreau să pierdem miliarde și miliarde de euro în fenomene care o să distrugă foarte multe vieți.
Întrebarea este ce se poate face pentru educație?
Nu vreau nici să pierdem cursa economică mondială, promovând o economie de tip vechi. Noi suntem într-o economie europeană integrată. Putem contribui, țara noastră are un potențial foarte mare și pe hidro, și pe eolian, și pe solar, și pe hidrogen, sunt lucruri la care putem căștiga, dacă vorbim din timp și ne pregătim.
Ați făcut o afirmație care m-a făcut să zâmbesc într-un fel, cu PNRR: de ce ne pun condiții? PNRR e mare parte împrumutat de UE, de aia pun condiții. Nu sunt banii unui fond, sunt bani împrumutați cu un anumit scop și așa cum o bancă ne pune condiții există și aici necesar să fie anumite condiții.
Eu sunt pentru autostrăzi, sunt necesare în România, odată pentru totdeauna să fie făcute, dar să fie făcute și cu perdele forestiere și cu stații de încărcare electrică și, mai ales, ar fi foarte bine să mergem și pe modalitățile de transport în comun, pe trenuri și calea rutieră dezvoltată ca lumea.
Aș vrea să văd și orașele noastre înverzite pentru că degeaba creștem la PIB dacă creștem și la numărul de morți, de cancere care sunt legate de poluare.
Morții nu îi numără nimeni la PIB și asta este o problemă, cei 10 ani dintre noi și Spania la așteptarea de viață nu îi numără nimeni la PIB.
Avem deja întârzieri majore și vă dau exemplu strategia UE pentru reducerea deșeurilor de plastic, în România ne-am poticnit deja, la obiectele de plastic de unică folosință. Ce șanse avem să punem totuși în practică acest obiectiv? Ce ne lipsește? De ce de fiecare dată ne trezim că a venit termenul și noi ceva nu avem gata?
Cred că o să mă aventurez și o să spun că de multe ori folosim politica publică poate pentru interese de business aș putea spune. Faptul că a fost întârziată această directivă, pentru mine nu are nicio explicație, nicio logică.
Se știe din 2017, nici măcar nu e din perioada mandatului nostru. Bineînțeles că sunt costuri de tranziție pentru sectorul de business, bineînțeles că va dura un pic să se realizeze obiectivele directivei plasticului de unică folosință, bineînțeles că era o eliminare progresivă prevăzută acolo.
Dar am impresia că s-a întârziat încât să fie împinsă sine die, poate, poate mai scăpam și de un infringement, mai discutam cu Comisia, mai facem să închidă ochii, dar ea nu funcționează din păcate așa și eu mă tem tare că vor fi repercusiuni acolo.
Da, avem o problemă de mentalitate. E ca și cum noi luăm cu o mână bani și cu alta îi scăpăm pe fereastră, pe infringement.
Eu aș face un observator al implementării legislației europene să nu mai ajungem în cazurile acestea de infringement. Este pentru mine o durere mai ales pe partea de mediu și nu o înțeleg efectiv. Parcă ar fi o acceptare a faptului că noi vom plăti cu bani publici amenzile și mergem mai departe.
Mă gândesc și chiar o să propun colegilor mei din Biroul Național al USR, să avem un observator la nivelul Guvernului încât dacă motivul unor întârzieri este neglijența sau alte de acest fel, să fie semnalate din timp aceste termene de implementare a legislației europene.
Spuneați de strategia pentru păduri. Ce prevede ea și mai ales care e impactul pentru România al acestei strategii?
Strategia pentru păduri este o temă care face parte din pachetul “fit for 55” adică pachetul care e pus să implementeze Legea Climatică Europeană. Cuprinde mai multe obiective, unele proactive: plantarea a 3 miliarde de copaci, chiar și plătirea deținătorilor de păduri din cadrul politicii agricole comune.
Strategia mai cuprinde și niște lucruri care ne interesează din perspectiva realității crude din România. De exemplu, definirea a ceea ce înseamnă pădure virgină, pădure protejată, pădure seculară, inclusiv prin definirea a ceea ce se numește protecție strictă, adică unde pot să tai și unde nu pot să tai. Unde poți să te atingi și unde nu poți să te atingi.
Toate aceste elemente sunt, să știți, nu ușor de trecut, nici măcar la nivelul Uniunii Europene, de adoptat, de acceptat.
Ar merita să avem o competență europeană pe domeniul pădurilor, prin ambițiile astea climatice, dar în același timp să mențină specificitățile.
Una este protejarea unor specii vechi de pădure, unde România excelează, și alta este exploatarea clasică în păduri tinere, de exemplu.
La noi, chestiunea pădurilor are o extensie foarte la modă în această perioadă: urșii. Din punctul dvs de vedere care este rezolvarea între nevoia absolută de a proteja o specie, dar și oamenii care au de suferit?
Pierderea habitatului este sursa principală a descinderilor, asta rămâne o realitate și se face foarte puțin pentru corectarea ei. Înainte de a împușca toți urșii pe care îi întâlnim pe stradă, ar trebui să ne gândim ce îi face să coboare.
Ar trebui să ne gândim dacă nu cumva mediile lor de viață au fost afectate semnificativ de ceea ce facem noi, dacă nu mai există și niște măsuri în amonte, am tot auzit de perimetre, de garduri, de lucruri de acestea de care se pot implementa.
Bineînțeles că este nevoie și de eliminare acolo unde sunt cazuri grave și care afectează siguranță publică.
De altfel, Directiva europeană nici nu interzice asta, doar cadrează anumite elemente. Și daca vorbiți de ursul Arthur, eu cred că acolo elementele nu prea au fost îndeplinite, sincer.
Și cred că poate a fost un paravan pentru continua vânarea de trofee, de fapt, folosirea acelei excepții din directiva, nu? Portiță n-ar trebui să existe pentru trofee, niciun fel. Dacă problema se întâmplă, ar trebui eliminată pentru că știți, de multe ori se spune că România este o țară a formelor fără fond. Și asta părea o formă fără fond.
Adică respectăm cumva forma legislației europene, dar fondul îl îndoim cum vrem noi.
Ordonanța de urgență elaborată de Ministerul Mediului se încadrează în fondul directivelor europene?
Noi suntem acum într-un proces de a compara cu directiva habitate și nu vă pot da încă răspunsul clar dacă este sau nu conform.
Sunteți mulțumit de activitatea Ministrului Mediului?
Mi-ar placea ca domnul Tanczos Barna să fie mult mai preocupat de mediu per se și de chestiunile pe care le-am mai evocat în interviul nostru.
Mi-ar plăcea să fie mult mai preocupat de schimbările climatice, să le vadă și el că un pericol, biodiversitatea să nu o vadă că un pericol ci ca parte din soluție.
Așa ar trebui să vadă un ministru al Mediului, cu o privire foarte conectată la ceea ce se întâmplă în Europa, adică efectiv mai proactivă pe partea asta și pe propunerile cu care venim noi de aici.
Deci nu e suficient de preocupat?
Nu pot să dau acest răspuns pentru că nu am poate un standard. Da, mi-ar plăcea să fie mai mult ca un Berceanu, mai mult ca un Goțiu.
Adică să fie mai preocupat de problemele reale ale mediului și să văd mai multă proactivitate în direcția în care merge și UE.
Și pentru România, 2050 ar trebui să însemne neutralitate climatică. De unde plecăm și ce șanse avem să atingem acest obiectiv?
Nu îmi amintesc efectiv de o gândire strategică cum ajungem la neutralitatea climatică. Mi-ar plăcea să vedem și noi o gândire strategică în privința defrișărilor, în privință împăduririi, în privința orașelor verzi.
Cum facem ca orașele să absoarbă mai multe gaze cu efect de seră, cum facem, de exemplu, să avem valul de renovare?
Valul de renovare e inclus, de pildă, în PNRR și sunt bani puși deoparte, mi-ar plăcea să văd mai multă activitate și în privința managementului deșeurilor.
Managementul deșeurilor este cuprins în PNRR cu 100 de milioane de euro, pe partea de garanție și returnare pe acest program pe care USR-PLUS l-a susținut și îl cuprinde în programul de guvernare.
Managementul deșeurilor și colectarea selectivă au 1,3 miliarde, dacă nu mă înșel, în PNRR și mulți alți bani din programele operaționale.
Mi-ar placea să văd mai multă gândire pe regenerabile, pe cum putem investi, cum putem facilita, pe mașini electrice, pe rețele de transport urban verzi. Toate acestea mi-ar plăcea să le văd un pic mai mult în dezbaterea publică și în inițiere.
Mi-ar plăcea să nu mai avem atâtea infringement-uri pe mediu, să nu mai vedem UE ca ciocoii care ne dau amenzi.
Citește și: