Că e vorba de coronavirus, migraţie sau climă, ştirile false se propagă în Internet de şase ori mai rapid decât cele adevărate. Echipa DW de verificare a faptelor arată cum pot fi identificate şi verificate fake news.
În aprilie a circulat pe Facebook un citat al Annalenei Baerbock. Co-preşedintele ecologiştilor germani, pe atunci şi candidat la funcţia de cancelar, solicita aparent ca persoanele private să nu mai deţină animale, fiindcă animalele de companie produc prea mult CO2.
În Brazilia au fost trimise prin WhatsApp, în 2018, în campania electorală, milioane de ştiri în favoarea candidatului populist de dreapta Jair Bolsonaro. Între altele se sugera că partidul munctitoresc de stânga PT plănuieşte instaurarea unei dictaturi sau că intenţionează să legalizeze pedofilia.
În timpul pandemiei au devenit virale postări cu medici care contraziceau afirmaţiile mainstream privitoare la coronavirus.
Ce au în comun aceste exemple? Este vorba de fake news, ştiri false, cu alte cuvinte de dezinformare. Sunt informaţii în parte sau complet false, puse intenţionat în circulaţie pentru a influenţa opinia publică sau pentru a obţine cât mai multe accesări.
Fake news se răspândesc fulgerător şi au devenit o adevărată problemă în lumea digitală. Multor useri le vine greu să le deosebească de informaţiile credibile. Iată câteva criterii de ajutor în acest sens.
1) Se recomandă o doză de neîncredere
Cine foloseşte Internetul, inclusiv serviciile de Messenger, ar trebui s-o facă cu o doză sănătoasă de neîncredere, să nu ia totul drept adevăr, mai ales când e vorba de teme emoţionale şi controversate, de ceva spectaculos şi incitant.
Ca în cazul Baerbock, menţionat mai sus: ea nu a cerut niciodată interzicerea animalelor de companie. Cu toate acestea, mulţi au dat crezare citatului care i-a fost atribuit.
Aceasta nu s-ar fi întâmplat dacă userii şi-ar fi pus următoarele întrebări:
- Este vorba de o temă deosebit de incitantă pentru mine fiindcă am şi eu animale de companie?
- Se poate şti de unde provine informaţia, deci cu ce prilej a făcut ea acea afirmaţie?
- Pare plauzibilă această informaţie?
- Cine ar avea interesul să răspândească o atare informaţie, în acest caz probabil pentru a o discredita pe Baerbock împreună cu întreg partidul ei?
- Există indicii privind o sursă neserioasă, cum ar fi eventuale greşeli de ortografie?
2) Cine se află în spate?
Fake news ajung la useri adesea ca postare pe platforme de genul Facebook, Twitter sau Instagram. Uitaţi-vă mai atent la contul prin care sunt răspândite, ocazie cu care se poate câteodată afla ceva despre interesele şi convingerile persoanei respective.
Poate că în spatele acelui cont nici nu se află o persoană reală, ci este vorba de un aşa-numit troll sau social bot?
Altă cale de răspândire a informaţiilor dubioase sunt serviciile de Messenger. Un exemplu este cel menţionat mai sus, când brazilienii au fost bombardaţi prin WhatsApp cu informaţii în timpul campaniei electorale din 2018.
Potrivit unei investigaţii realizate de ziarul "Folha de S. Paulo", întreprinderi braziliene au comandat la prestatori de servicii Internet trimiterea în masă a unor ştiri în favoarea lui Bolsonaro.
Numerele de telefon mobil ale destinatarilor au provenit de la activiştii de campanie ai populistului de dreapta şi de la ofertanţi terţi.
Dacă primiţi ştiri printr-un serviciu de Messenger, puteţi întreba expeditorul de unde are informaţia respectivă. Adesea persoana respectivă trimte postarea mai departe, fără a-şi pune întrebări legate de veridicitate şi provenienţă. Şi acesta nu este un semn bun.
Dacă informaţia conţine un link puteţi verifica despre ce companie media sau pagină Internet este vorba.
Dar simpla existanţă a unui link nu înseamnă automat că informaţia este corectă. Există pagini web care nu respectă regulile de bază ale jurnalismului şi care mizează pe dramatizare pentru a obţine cât mai multe accesări. La o privire mai atentă puteţi câteodată constata că aţi nimerit pe o pagină controlată de structuri de stat, pe un blog particular sau pe o pagină satirică.
Se recomandă, de asemenea, atenţie, fiindcă în spatele unor link-uri necunoscute se pot afla tentative de obţinere a datelor dumneavoastră personale în scop de înşelăciune. Dacă o sursă neautorizată vă cere să tastaţi parole sau date personale, ar putea fi vorba de o aşa-numită pagină "phishing", falsificată, pentru a "pescui" astfel de date.
3) Este adevărat ce se afirmă?
Şi acum ajungem la conţinutul unei postări, la unei informaţii trimise mai departe sau al unui alt fel de text, care trebuie de asemenea cercetat cu ochi critici: pare credibil ce se spune sau se arată? Pare adevărat?
Pentru a putea afla mai multe despre tema respectivă puteţi face o investigaţie cu ajutorul motoarelor de căutare. Dacă un politician a comis o gafă sau s-a întâmplat ceva extraordinar, ştirea se poate de obicei găsi şi pe alte pagini, adesea ale unor companii media de prestigiu.
Şi paginile organelor şi instituţiilor oficiale sunt o sursă de informaţie credibilă. În privinţa coronavirusului, Institutul Robert Koch este o sursă mai bună de informaţii decât filmele de pe Youtube postate de un medic sau altul.
Chiar dacă aceştia sunt virologi, este posibil să exprime păreri personale, să nu aibă privire de ansamblu sau chiar să nege existenţa virusului.
Există, de asemenea, diverse pagini web dedicate elucidării de fake news. Poate găsiţi acolo un articol care demască informaţia respectivă drept fake news?
4) Nu transmiteţi orice mai departe!
În calitate de utilizator al Internetului puteţi contribui la limitarea influenţei negative exercitate de fake news prin a nu trimite mai departe nechibzuit tot ce v-a fost trimis.
Fiindcă dezinformările nu se propagă cel mai adesea intenţionat şi din rea voinţă, ci din neatenţie sau din imbold emoţional. Cel mai bine nu daţi informaţia mai departe, dacă aveţi dubii în privinţa sursei şi credibilităţii ei.