Alimentată de inteligența artificială, cursa pentru a traduce ce spun animalele se intensifică, iar în curând am putea descifra forme de comunicare precum limbajul balenelor și cel al delfinilor.
Motivați de premiile considerabile puse în joc – Fundația Jeremy Coller a promis 10 milioane de dolari cercetătorilor care vor reuși să spargă codul – dar și de perspectiva unui loc în istorie, cercetătorii încearcă să spargă codul cu ajutorul inteligenței artificiale generative: modelele lingvistice mari care pot analiza milioane de înregistrări ale vocalizărilor animale pentru a descoperi gramatici ascunse, scrie The Guardian.
Cele mai multe proiecte se concentrează pe cetacee, deoarece, asemenea oamenilor, învață prin imitație vocală și comunică prin aranjamente sonore complexe, care par să aibă structură și ierarhie.
Cașaloții comunică prin „codas” - secvențe rapide de clicuri, fiecare durând doar o miime de secundă. Proiectul CETI (Inițiativa de Traducere a Cetaceelor) folosește inteligența artificială pentru a analiza aceste „codas” și a descifra misterele limbajului cașaloților.
Există dovezi că aceste animale își așteaptă rândul la „vorbit”, folosesc clicuri specifice pentru a se referi unul la altul și chiar au dialecte distincte. CETI a identificat deja un clic care ar putea funcționa ca semn de punctuație, iar cercetătorii speră să le învețe limba până în 2026.
Am putea vorbi la un moment dat și cu delfinii. Luna trecută, Google a lansat DolphinGemma, un program de inteligență artificială pentru traducerea limbajului delfinilor, antrenat pe 40 de ani de date. În 2013, oamenii de știință care foloseau un algoritm de inteligență artificială pentru a analiza comunicarea delfinilor au identificat un nou clic pe care aceștia îl foloseau între ei – un sunet pe care cercetătorii îl antrenaseră anterior să fie asociat cu algele marine „sargassum”. A fost primul caz înregistrat în care un „cuvânt” a trecut de la o specie la alta, devenind parte din vocabularul nativ al altei specii.
Dar oricât de irezistibilă este perspectiva de a vorbi cu delfinii sau balenele, nu trebuie să ignorăm faptul că alte specii deja depun mărturie elocventă despre impactul nostru asupra lumii naturale, atrage atenția The Guardian.
Începând cu anii 1960, transportul maritim și mineritul au crescut zgomotul de fundal din oceane cu aproximativ trei decibeli pe deceniu. Cântecul balenelor cu cocoașă ocupă aceeași bandă de frecvență joasă ca dragarea de adâncime și forajele pentru pământuri rare – minerale esențiale pentru dispozitivele electronice. Ca o tristă ironie, mineritul pentru materialele de comunicare anulează vocile balenelor.
Iar sunetul este doar o parte din ecuație. Animalele comunică și prin indicii vizuale, chimice, termice și mecanice, trăind în lumi senzoriale foarte diferite de ale noastre.
Ecologistul german Jakob von Uexküll a numit aceste lumi impenetrabile „umwelten”. Pentru a traduce cu adevărat limbajul animalelor, ar trebui să pătrundem în umwelt-ul lor, iar acest lucru ne-ar putea schimba radical percepția asupra acestor creaturi – și poate ne-ar face să înțelegem mai bine impactul nostru asupra lumilor lor.
C.S.