De Ziua Animalelor, fă cunoștință cu o parte dintre viețuitoarele din cea mai nouă deltă a României (Galerie foto)

De Ziua Animalelor, fă cunoștință cu o parte dintre viețuitoarele din cea mai nouă deltă a României (Galerie foto)

Aproape de intrarea Dunării în țară, în zona Gârla Mare – Vrata din județul Mehedinți, există un peisaj pitoresc, cunoscut până acum doar de localnicii din zonă: cea mai nouă „deltă” din țara noastră.

Zona a fost readusă la starea sa naturală prin lucrările de reconstrucție ecologică desfășurate de WWF-România cu sprijinul Fundației Coca-Cola și peste 400 de hectare au devenit casă pentru zeci de specii de păsări și animale.

Stufărișurile, ochiurile de apă și canalele de la Gârla Mare adăpostesc peste 80 de specii de floră și faună. Unele, oaspeți de vară la noi în țară, străbat sute, chiar mii de kilometri ca să își petreacă sezonul cald în cea mai nouă „deltă” din țara noastră. Alte specii, cum ar fi popândăul, care își sapă sârguincios galerii pentru iarnă, sau elegantele lebede, rămân aici pe tot parcursul anului.

Vă invităm ca, de Ziua Animalelor, să faceți cunoștință cu o parte dintre viețuitoarele de la Gârla Mare, unele vulnerabile (cormoranul mic), aproape amenințate cu dispariția (rața roșie, vidra, broasca țestoasă de lac) sau în pericol de dispariție (popândăul).

Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus) este o specie de cormoran de talie mică, lucru care reiese și din denumirea acestei păsări, pentru că numele său provine din cuvântul latin pygmaeus - pitic. Această specie de cormoran este clasificată ca fiind „de interes comunitar” în România (specie Natura 2000), iar vânarea e interzisă prin lege.

Specie aproape amenințată cu dispariția, broasca țestoasă de lac (Emys Orbicularis) nu este un amfibian (nu respiră prin piele), ci este o reptilă care iubește soarele. Și chiar dacă are o reputație de viețuitoare lentă, este în realitate un prădător foarte agil. Țestoasele de apă dulce au o durată de viață mare, de până la 60 de ani, dar există și consemnări despre exemplare care au depășit venerabila vârstă de un secol.


Așa cum îi spune și numele, ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta) este cunoscut pentru ciocul său curbat în sus. Iar avosetta sau „avocetto”, nume venețian atribuit în secolul XVI, face referire la costumele alb-negru pe care le poartă avocații sau judecătorii. Această pasăre are talente actoricești, pe care le întrebuințează mai ales atunci când de zona de cuibărit se apropie un prădător: ciocîntorsul se preface rănit, șchiopătează pentru a-i distrage atenția de la cuib.


Codalbul (Haliaeetus albicilla) este printre cele mai mari păsări de pradă de la noi, dar este în același timp o pasăre foarte romantică: odată ce formează o pereche, cuplul rămâne împreună toată viața.
Rața roșie (Aythya nyroca) este cunoscută popular ca „rața cu ochi albi”. Masculul acestei specii este în general mai tăcut decât femela, care scoate sunete repetitive, scurte și înalte. Deși este o specie scufundătoare, nu se aventurează în ape foarte adânci. Aproape amenințată cu dispariția, rața roșie poate fi văzută în „deltă” din județul Mehedinți.


Un mamifer de mici dimensiuni, popândăul (Spermophilus citellus) este o specie în pericol de dispariție. Deși este un animal sociabil și trăiește în colonii, mare parte a timpului și-o petrece în galeriile sale. Își sapă două tipuri de tuneluri, unul pentru hibernare și unul pentru a se adăposti vara.

Lopătarul (Platalea leucorodia) își trage numele de la ciocul în formă de… lopată, pe care îl folosește asemenea unui pendul, ca să își prindă hrana din apă. Este o pasăre sociabilă, care cuibărește în colonii, și o puteți întâlni în zona Gârla Mare, „delta” din Mehedinți reconectată cu Dunărea.

Coloritul vioi și creasta neagră fac ca Nagâțul (Vanellus vanellus) să fie o pasăre foarte expresivă. Cu toate acestea, simpaticul nagâț nu era foarte iubit în Evul Mediu: îi dădea de gol pe românii care se ascundeau în mlaștini de năvălitorii tătari, făcând zgomot și zburând deasupra acestora.

În ciuda numelui său, porcușorul de nisip (Gobio albipinnatus) este un pește, și încă unul foarte rar. Duce o viață sedentară și își petrece mare parte din timp nemișcat, pe fundul apei. Face migrații scurte doar în perioada de reproducere și foarte rar se încumetă în zonele mlăștinoase ale apelor, preferând locuri cu apă adâncă și curent mai slab.

Rața cu cap castaniu (Aythya ferina) este una din speciile vulnerabile de la Gârla Mare. Este o rață scufundătoare, ceea ce înseamnă că se hrănește cu vegetația de pe fundul apelor și se poate scufunda până la adâncimi de 10- 14 metri. Femela își crește singură puii, în izolare și la adăpost de prădători, de aceea, pe baltă pot fi observate grupuri formate doar din masculi.

Mamifere semiacvatice, vidrele (Lutra lutra) sunt o specie aproape amenințată cu dispariția. Sunt animale foarte jucăușe și fac adevărate jonglerii cu pietre sau cochilii de scoici. Se atașează uneori atât de mult de o piatră, încât o folosesc toată viața. Vânează pești, însă nu îi consumă pe toți odată, ci își fac provizii, ascunzând hrana pe uscat, sub stânci sau bușteni. Iar după fiecare masă, vidrele se spală.

Toate aceste viețuitoare și multe, multe altele pot fi întâlnite în mica „deltă” din județul Mehedinți. Lucrările de reconstrucție ecologică contribuie la refacerea biodiversității zonei.

Iar pe lângă beneficiile pentru natură, proiectul contribuie și la dezvoltarea socio-economică a zonei și ferește comunitățile locale de inundații. Lucrările de reconstrucție ecologică de la Gârla Mare-Vrata fac parte dintr-un program amplu, „Împreună pentru Dunăre”, desfășurat de WWF-CEE, Fundația Coca-Cola și Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR) în sașe țări (România, Austria, Ungaria, Croația, Serbia și Bulgaria).


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇