Secată pentru agricultură, în ultimii ani de comunism, o suprafață de deltă întinsă pe 924 de hectare din comuna Mahmudia a fost transformată, la loc, într-un paradis sălbatic.
Iată cine și cum s-a ocupat de această operațiune numită „renaturare”, dar și de ce astfel de transformări se petrec rar și durează ani buni.
Coordonatorul programelor pentru Delta Dunării al World Wildlife Fund (WWF), Dragoș Bâlea, spune că incinta Carașuhat - o suprafață de aproape 1000 de hectare - a fost desecată de comuniști, între anii 1985 și 1989. Terenul a fost separat de Dunăre cu un dig.
Scopul era ca suprafață de teren să fie folosită pentru agricultură. Nu doar cu incinta Carașuhat au procedat comuniștii în acest fel. De fapt, au apucat să desece aproape 90.000 de hectare, adică în jur de o treime din suprafața Deltei Dunării. Și au încercat să-i transforme pe pescari în agricultori. N-au reușit.
„Până la urmă, s-a făcut agricultură pe cel mult 30% din suprafață. Cea mai mare parte a suprafeței a devenit islaz comunal (pe care oamenii își scoteau animalele la păscut. Tocmai de aceea, autoritatea locală (adică Primăria și Consiliul Local Mahmudia) a luat în calcul renaturarea, începând cu anul 2006”, a explicat Dragoș Bâlea pentru Spotmedia.ro.
„Renaturare” înseamnă, de fapt, reamenajarea suprafeței de teren astfel încât ea să poată redeveni deltă, cu canale adânci, inundate, cu lacuri interioare și cu vegetație luxuriantă. Poate părea o operațiune simplă. Dar nu este nici pe departe așa, din cauză că - atunci când au desecat zona - comuniștii au distrus relieful natural și canalele. Iar acum - înainte să inunde o suprafață - specialiștii sunt nevoiți să reproiecteze relieful.
„Toată povestea cu reconstrucția a durat cam 10 ani.
Mai întâi, am început un dialog, WWF cu autoritatea locală. I-am sprijinit și financiar pentru realizarea studiului de fezabilitate. Prin acest studiu s-au analizat cele mai bune soluții tehnice pentru zonă. Pentru că era nevoie de acele lucrări hidrotehnice care să permită apei să curgă prin canale așa cum trebuie pentru a permite zonei să se dezvolte.
Apoi, tot împreună cu autoritățile locale am mers mai departe pentru a găsi finanțări pentru implementare. Pe o suprafață de aproape 1.000 de hectare, lucrările n-au cum să nu coste destul de mult. De fapt, cheltuielile cu lucrările pentru renaturare au fost estimate la circa 4 milioane de euro. Au fost bani atrași prin Programul Operațional Sectorial (POS) Mediu, pe componenta de biodiversitate.
S-au făcut lucrările, iar la final, prin 2014, s-a spart digul și incinta a fost inundată (de apele brațului Sfântu Gheorghe al Dunării)”, a explicat pentru spotmedia.ro Camelia Ionescu, coordonatorul departamentului Ape Dulci din cadrul WWF România.
Cum arată delta tânără de la Mahmudia
Astăzi, ca turist, doar din poveștile localnicilor și ale activiștilor pentru mediu de la WWF îți mai poți da seama că porțiunea de deltă de la Carașuhat a fost mai demult pășune.
Cu barca, pe canale, te simți exact ca în zonele mai cunoscute, din nordul Deltei Dunării. Canalele sunt adânci, iar barca cu motor nu întâlnește niciun obstacol, în drumul ei.
Când ajungem în ape deschise, brusc descoperim o mulțime de păsări diferite.
Departe, pe o insulă dinspre mijlocului lacului, un stol de pelicani sătui de pește s-a adunat să înnopteze. E deja septembrie și stolul n-a plecat, încă, spre nordul Africii, unde iernează de obicei aceste păsări.
Barcagiul care ne plimbă pe canale spune că, de fapt, mulți nici nu mai migrează.
„Rămân destul de mulți și peste iarnă. Aici, suprafața apei îngheață. Dar mai aproape de malul mării, apa e mai sărată și nu îngheață. Se strâng acolo și se hrănesc”, spune bărbatul.
Pe măsură ce înaintăm pe canalele din jur, vedem tot mai multe specii. Crengile copacilor uscați sunt pline de cormorani.
Un vultur codalb - care în mare parte a României e pe cale de dispariție - a prins o rață și se pregătește să se hrănească. Lângă el, un erete.
„E un spectacol specific Deltei Dunării. Te uiți și vezi într-un singur loc o mulțime de specii. Per total, am numărat vreo 70 de specii aici.
Păsările vin unde este mult pește. Dar că să fie mult, peștele trebuie să se reproducă. Și aici e o problemă. Crapul, spre exemplu, are nevoie de anumite condiții. Apă de 13 grade, puțin adâncă etc. În Dunăre nu găsește aceste condiții. Dar aici le găsește”, spune Dragoș Bâlea.
În ce ritm își recapătă Delta teritoriile desecate de comuniști
Primele renaturări la care a luat parte WWF, la începutul anilor 1990, în Delta Dunării, au fost și cele mai mari.
Mai exact, în 1993, au început proiectele de reconstrucție ecologică în polderele Babina (2.200 ha) și Cernovca (1.500 ha). Ambele zone au fost reconectate la ecosistemul Deltei.
Următorul proiect de renaturare din Deltă a fost cel al incintei Carașuhat, care deja a ajuns aproape de maturitate.
„Acum, suntem în discuții avansate pentru o altă suprafață de circa 250 de hectare de la Chilia Veche și care ar putea fi renaturată. Va dura, probabil, câțiva ani. Depinde de lucrările hidrotehnice care vor fi necesare acolo.
Nu e un proces foarte rapid. Mai întâi trebuie să identifici terenul al cărui proprietar să accepte renaturarea. De regulă, terenurile sunt ale primăriilor sau ale Consiliului Județean, care le concesionează.
Dar concesionând autoritățile iau redevențe de la oamenii care iau în concesiune. Iar oamenii primesc subvenții de la stat pentru terenul agricol. Pentru luciu de apă nu există subvenții. Așa că nu foarte mulți se grăbesc să accepte ca pământurile lor să fie renaturate.
Dimpotrivă, tendința de a deseca și de a trece terenuri în circuitul agricol a existat și după 1990 și continuă și astăzi.
Dar unul dintre principalele scopuri ale WWF în Delta Dunării este să găsească zone care se pretează pentru renaturare și să contribuie la acest proces”, a conchis Dragoș Bâlea, coordonatorul proiectelor WWF din Delta Dunării.