- În numai câteva luni, cu sprijinul mai multor sponsori, Asociația Energia Inteligentă (AEI) a reușit să monteze panouri solare pe stânele unei primării, împrăștiate pe masivul Vârful lui Roman din Munții Căpățânii
- Mulți dintre crescătorii de animale – trecuți de prima tinerețe – simt că generația lor e ultima care urcă vara la stâne. Chiar și cu tehnologie modernă, e o viața prea grea ca să-i mai atragă pe tineri
- Cum poate fi salvată, pe ultima sută de metri, o lume frumoasă și bogată în tradiții, pe care n-ar trebui să o pierdem
„Ia uite ce-i aici! Zici c-au venit extratereștri la stână!”, spune mirată Anișoara Hiriza, o femeie trecută de 50 de ani, tunsă scurt, îndesată și cu pielea arsă de soare.
Îmbrăcată în haine de lucru și cu o țigară pe jumătate fumată între degete, femeia s-a oprit de câteva clipe în preajma țarcului pentru animale și se uită la stâna mică de munte, făcută din bușteni. De prin luna mai, locuiește aici doar cu Veronica Mutu, o cumnată de-a ei.
Singure, cele două femei pasc vreo 30 de vaci, le mulg, iar din lapte fac brânză telemea pe care să o vândă abia la toamnă, după ce vor veni bărbații să le coboare de pe munte.
Aici, la stâna Ursu Canton, la 1.700 de metri altitudine – ca și la toate celelalte stâne de pe masivul Vârful lui Roman – se aud, de obicei, doar zgomotele muntelui.
Unde nu-i zumzet de gâze, e țârâit de greieri. Până când brusc locul se umple de cotcodăceala orătăniilor. Și-apoi iarăși zumzet și doar țârâit, peste care doar din când în când răsună câte un lătrat dogit de câine mare, de stână. Și tot așa, cât e ziua de lungă, toată vara.
Mai rar răzbate până aici scrâșnet de roți care trag din greu pe pietriș, pe drumurile vicinale din zonă.
Doar că astăzi nu-i zi obișnuită la Ursu Canton. De dimineață, din spatele stânii a coborât un șir lung de mașini mari de teren, viu colorate.
Și din ele s-a dat jos mulțime de lume.
Oamenii s-au amestecat repede, așa că acum ți-e și greu să mai spui cu ce treabă a venit fiecare. Unii s-au tolănit deja pe iarba grasă. E soare, e cald și miroase a foc de lemne, de la o buturugă care fumegă în apropiere. E și greu să nu te pierzi în contemplarea peisajului!
Alții se duc grăbiți de colo-dincolo și iau pe toată lumea la întrebări.
Ajunsă în cabana stânii, Anișoara Hiriza aruncă un ochi la ceaunele în care încălzește apa cu care să spele vasele în care urmează să facă brânză.
Și aici, prin cele două încăperi, se învârtesc vreo câțiva bărbați îmbrăcați în negru, cu scule și cu aparate de măsură în mâini. Taie, găuresc și trag cabluri.
Una peste alta, în acest loc izolat - unde până dimineață erau doar două femei care îngrijeau de animale - acum e zarvă de la zeci de oameni, fiecare ajuns aici cu câte o treabă. Vorba Anișoarei Hiriza: zici c-au venit extratereștrii la stână!
"Uităm repede de tradiții! Mai bine salvăm acum ce avem decât să încercăm mai târziu să recuperăm ce se pierde"
Cei 5 bărbați îmbrăcați în negru care își văd netulburați de treabă prin stână - la tras fire și la montat diverse dispozitive - sunt electricieni ai companiei Ostenweg Sysplan SRL din Mediaș. E una dintre cele mai cunoscute firme de montaj de panouri fotovoltaice din Europa.
Și și-a trimis oamenii astăzi, aici, în Munții Căpățânii, ca să susțină proiectul Asociației Energia Inteligentă (AEI) numit „România Tradițională cu Energie Curată”. S-a lansat abia în luna mai, iar astăzi se văd rezultatele concrete.
Președintele AEI, Dumitru Chisăliță - cel care a conceput proiectul -, spune că a vrut, pe de o parte, să atragă atenția asupra riscului de ne a pierde o tradiție importantă. Dar n-a vrut să se limiteze la asta, ci a implementat și un proiect pilot, ca să demonstreze că soluții de rezolvare a problemelor există și funcționează.
„Doar circa 60% din stâne și sălașuri mai există. 40% sunt părăsite, sunt prăbușite, rupte. (...) Altele există încă, dar sunt închise pentru că nimeni n-a mai urcat cu animale. Și ajungând în Masivul Căpățânii, am constatat că aici toate stânele încă există și sunt deschise.
Nu sunt toate în stare bună. Unora, vântul le-a luat acoperișul. Iar oamenii le-au învelit cu folie nailon și stau așa, în vârful muntelui. Nu renunță.
Am vorbit cu toți oamenii care urcă la stânele care aparțin Primăriei Văideeni. Mai există și stâne ale obștilor (de moșneni, un fel de asociații agricole - n.red.) dar acolo e vorba despre societăți private și situația e puțin mai complicată.
Dar dintre oamenii care folosesc - în regim de concesiune - stânele primăriei, toți s-au plâns de infrastructură. Au apă (din captare de la izvoare și aducțiuni -n.red.), dar nu și drumuri bune și curent. Așa că am încercat să rezolvăm aici aceste probleme.
De ce aici? Pentru că ne-am gândit că e mai ușor să conservăm tradiția unde ea s-a păstrat decât să-i aducem înapoi la stâne pe cei care au renunțat.
Așa că am pornit la reabilitarea a 60.000 de metri liniari de drum, o lucrare care costă, cu TVA, circa 20.000 de euro. Și am plecat de la ideea să dotăm stânele cu panouri solare cu o rezervă de putere de 2 kW. Să fie suficiente și pentru becuri, televizor și radio, dar și pentru o mulgătoare și un aparat de făcut unt”, a explicat Dumitru Chisăliță.
Cât vorbim, electricienii de la Ostenweg Sysplan SRL încep să monteze panourile mari, pe acoperișul stânii. Ei le-au adus gratuit, ca sponsorizare din partea firmei.
Fără să se oprească din treabă - Andrei, unul dintre electricieni - ne spune că echipa are nevoie de numai 2 ore ca să monteze întregul sistem cu panouri solare, prize, cabluri, dar și invertorul (dispozitiv care-i permite sistemului să înmagazineze energie, care ulterior să poată fi folosită și în timpul nopții). Un sistem complet costă peste 2.000 de euro.
Doi electricieni s-au urcat deja pe acoperiș și montează panourile. Și-apoi testează sistemul. Când constată că e funcțional, încep să își încarce sculele într-o mașină și se pregătesc să plece.
Rămân în urmă, la stână, să mai afle detalii - ca să poată spune povestea proiectului - jurnaliștii aduși cu mașinile de teren ale Asociației Jeep Club România și Federației Patronale Petrol și Gaze (FPPG).
Jeep Club Romania i-a ajutat pe jurnaliști să se deplaseze pe munte și să vadă cum se montează panourile solare, la stâne
Scopul proiectului „România Tradițională cu Energie Curată” nu e să rezolve integral problema lipsei de infrastructură la stânele din zona de munte, ci doar să o semnaleze și să demonstreze că există soluții funcționale.
Din fericire pentru crescătorii de animale din masivul Vârful lui Roman, soluțiile au fost puse în practică aici.
Crescător de animale cu tradiție: Oieritul a fost rentabil, pe vremuri. La cum stau lucrurile astăzi, mare viitor nu-i văd
Când ajungem la stâna Cocora, pe la orele prânzului, o altă echipă de electricieni tocmai încheie montajul sistemului de panouri solare.
Această stână - veche de aproape 100 de ani - e situată mai sus, pe munte, decât Ursu Canton. Și e mai mare. Aici e și coteț de porci, dar și un adăpost pentru vite. De asemenea, celarul - adică încăperea în care se face și se păstrează brânza - e construit separat, din lemn. Bârnele au loc între ele, ca să intre vântul și să mențină o temperatură constantă, iar telemeaua să rămână proaspătă până la toamnă.
Aici locuiesc, în fiecare vară, două familii. Deși n-au legături de rudenie, ambele se numesc Crăciunescu. Două femei și doi bărbați locuiesc aici cât e vara de lungă.
Pe Mitică Crăciunescu - nepot de cioban - îl găsim la stână, lângă focul deasupra căruia fierb 3 ceaune. Într-unul e balmoș, o mămăligă cu unt și cu brânză, lângă care vaideenii pun, pe farfurie, un iaurt acru. În alt ceaun e carne de oaie, iar în al treilea, fierbe apa pentru mămăligă. E mâncare pentru oaspeții de azi.
Cât amestecă în ceaunul cu carne, Mitică Crăciunescu ne spune că a pus piciorul prima oară, la stână Cocora, în urmă cu jumătate de secol.
„La 7 ani am venit aici prima oară. Bunicul meu a fost cioban. Avea oi aici. În 1988, bunicul meu a murit. Eu îmi terminasem liceul din 1982 și făcusem și aproape 2 ani de armată. N-am venit la oi, că tata avea serviciu, la rândul lui, și nu m-a lăsat.
Am lucrat la autoservice în Horezu, până prin 1995. După care am făcut business-ul care era atunci, cu ce se căuta de pe la turci, de pe la unguri...
În perioada aia a venit aici, la stână, mama mea, cu părinții lui Ion Crăciunescu, cel cu care acum împărțim stâna.
Iar din 2020 am venit și eu să cresc animale. Vaci, nu oi. Oile erau rentabile prin anii '70, când comunismul valorifica totul. Astăzi, lâna se aruncă. Pe atunci tot, tot, până și lâna murdară se lua, se plătea și se valorifica”, spune Mitică Crăciunescu.
Nu renunță la creșterea animalelor. Dar nici nu crede că va avea cui să predea ștafeta.
Mai amestecă o dată în ceaunul cu carne de oaie. Aerul din stână e fierbinte, plin de fum de lemn și de miros de mâncare care clocotește.
„Mai greu cu predatul ștafetei. Copiii noștri nu vor munci aici. Și nici nu vrem asta pentru ei. E viață grea, la stână. Copiii să își vadă de viețile lor.
Noi vom mai crește vaci, deocamdată. Dar în timp, peste ani, nu cred că o va mai face nimeni, din cauză că nu va mai avea cine. Și-așa, oameni cu care să muncești nu mai găsești. Așa că ne-am luat exact atâtea animale câte putem îngriji noi, familia”, spune Mitică Crăciunescu.
Aurora Crăciunescu, membră a celeilalte familii din stână, spune că panourile solare pe care le-a adus Asociația Energia Inteligentă (AEI) sunt de folos.
„Noi copiii ni i-am crescut la lumânare, vara, aici. Glumeam și spuneam că facem «cină romantică». Dar noi n-aveam curent. Recent am mai reușit să ne descurcăm, dar ajutorul e binevenit. Noi vrem să creștem animale, am moștenit asta de la părinți”, spune Aurora Crăciunescu.
Oamenii de la stâna Dârjală, din vârf de munte, unde pășunatul ține doar 3 luni
Mai sus și decât Ursu Canton și decât Cocora, stâna Dârjală a rămas fără o bucată de acoperiș de ceva vreme. Așa că familiile Avramescu și Golescu au pus folie de plastic pe spărturi. Și au continuat să vină. La anul e licitație pentru stâni. Vor repara doar dacă vor câștiga dreptul să mai folosească stâna încă 10 ani.
Tot vaci se cresc și aici, spune Cristian Avramescu.
„Ciobanii cu oi din Văideeni au plecat demult în Dobrogea. Aici n-aveau pășune. Și nici posibilitate de transhumanță nu mai este. Toate terenurile sunt proprietate acum, pe unde să mai treci cu oaia? Aici oile pe care le mai vedeți sunt tot ale lor, dar sunt cele sterpe, pe care nu le pot mulge. Și de asta le țin aici”, spune Avramescu.
Zi de zi, bărbații duc și aduc vacile de la pășune. Seara, animalele sunt mulse cu 3 mulgători electrice. Și apoi începe procesul de scurgere a laptelui și de preparare a brânzei.
Liliana Golescu spune că stâna a strâns aproape o tonă de brânză. Cam atât se face pe an, la Dârjală. Mai e timp, dar nu mult. Fiindcă stâna e atât de sus, pe munte, oamenii nu pot rămâne prea mult aici, din cauză că se strică vremea.
„Urcam înainte, cam prin mai. Anul ăsta, în mai, n-aveai pe unde urca din cauza zăpezii. Am venit în iunie. Și cred că pe la începutul lui septembrie plecăm”, spune Cristian Avramescu.
Primarul din Vaideeni: O stână nou-nouță mă costă jumătate din bugetul local
Primarul comunei Văideeni, Achim Daniel Băluță (PSD), spune că a tot căutat soluții pentru a-i ține pe crescătorii de animale la stână. A vrut să repare drumurile. Apoi, să reabiliteze stânele.
„Din păcate - câtă vreme nu suntem o aglomerare urbană - fonduri europene pentru drumuri nu putem accesa. Orice sursă de finanțare am găsi ar fi binevenită. E în interesul nostru să facem drumurile, pentru că ele ar încuraja și turismul.
Vrem să și amenajăm spații de procesare. Și să atestăm produsele noaste de la Văideeni ca produse tradiționale, ceea ce le-ar da o altă valoare de piață.
Stână să fie doar pentru cazare, iar tot ce înseamnă focărit să fie într-un spațiu separat. Celarul (locul în care se face și se depozitează brânza -n.red) să fie, de asemenea, separat.
Numai că acum, ca să putem autoriza spațiile de prelucrare, potrivit legii, ar trebui să betonăm podeaua și să punem gresie. Ceea ce e absurd. La ce umezeală și ce temperaturi sunt aici, pe munte, ar trebui să betonăm anual. Și nimeni nu-și permite costurile.
În plus, n-ar avea niciun sens. Celarul e făcut din lemn ca să circule aerul, temperatura să se mențină constantă, iar brânza să reziste până toamna, când crescătorii o vând. Să încerce cineva să ia telemea de aici de pe munte și să o ducă în vale acum și veți vedea că nu ține. Doar aici, pe munte, își păstrează proprietățile, până la toamnă”, susține primarul din Văideeni, comună care deține 13 stâni pe care le concesionează.
Primarul PSD susține că a vorbit cu mai mulți oameni de la Ministerul Agriculturii. Dar că până acum n-a identificat sursele din care să atragă banii de care are nevoie pentru stâni.
„Ca să fac o stână de la un cap la altul, cu spații separate și tot ce-i trebuie, am nevoie de 100.000 de euro. Iar bugetul local e de 200.000 de euro pe an. E imposibil, doar cu banii noștri”, spune primarul din Văideeni.
Una peste alta, proiectul pe care l-a demarat Dumitru Chisăliță în numai câteva luni - cu sprijinul mai multor sponsori, prin care Nuclearelectrica - arată că infrastructura pentru stânele montane poate fi refăcută.
Să vedem căror oameni din instituții și foruri de decizie le pasă suficient ca să ducă proiectul mai departe, la scară mare.
*Toate fotografiile pentru ilustrarea acestui reportaj au fost realizate de Alexandru Nistor