Următoarea posibilă țintă a lui Putin se află pe fundul oceanelor

Următoarea posibilă țintă a lui Putin se află pe fundul oceanelor

După exploziile care au avariat magistrala de transport a gazelor naturale Nord Stream, ar putea surveni un nou atac subacvatic. Cu consecințe mult mai grave.

Toată atenția este îndreptată spre manevrele de pe front pe care le supervizează Vladimir Putin, însă următorul lui obiectiv s-ar putea afla în altă parte. Dacă președintele rus a început, în sfârșit, să-și asculte comandanții militari, putem paria că în curând va ținti cablurile de internet slab protejate de pe fundul mării, arată o analiză publicată de The Guardian.

Pe fundul oceanelor se află 475 de cabluri prin care se derulează 95% din traficul de date de pe internet - transferuri monetare de zece triliarde de dolari și tranzacții financiare de cel puțin 15 miliarde de dolari pe zi. Harta cablurilor submarine actualizată de platforma Telegeography arată cât de extinsă este această rețea.

Toți depindem, într-un fel sau altul, de aceste fire nevăzute din adâncuri. În cel mai banal exemplu, când ne salvăm datele în cloud, avem impresia că imaginile și tot ce punem "la păstrare" rămân agățate, undeva sus, deasupra noastră, într-un "nor de date". De fapt, cea mai mare parte a internetului se află sub apă. Când încărcăm o fotografie de pe smartphone în cloud, aceasta va fi stocată, într-adevăr, într-un centru imens, plin de servere și unități masive de răcire, aflat undeva pe pământ, dar pentru a ajunge acolo, imaginea este transferată prin cablurile submarine.

Aceste cabluri reprezintă infrastructura critică a lumii occidentale. Sunt întinse pe fundul oceanelor prin puncte de intrare slab protejate de pe coastele oceanelor. Pe primii kilometri, cablurile au înveliș suplimentar pentru a fi protejate de efectul mareelor, al rocilor care se deplasează și al curenților subacvatici, dar în larg cablurile pot fi la fel de subțiri cât un furtun de grădină.

Scânteia viitorului război mondial

Cablurile de internet aparțin unor companii private, iar activitatea acestora, cel puțin până acum, a fost ignorată de guverne. Unele dintre ele sunt deținute de giganții din domeniul tehnologiei - Facebook, de exemplu, intalează actualmente cel mai lung cablu suboceanic, 2Africa, cu o lungime de 45.000 de kilometri care va lega Africa, Europa și Asia.

În apele internaționale, legile maritime oferă o slabă protecție, iar din această cauză barierele împotriva unor acțiuni de sabotaj în mijlocul oceanelor sunt relativ slabe.

Mediul subacvatic expune oricum cablurile la avarii accidentale. Potrivit unei surse din sector, în fiecare an se produc în jur de 100 de întreruperi cauzate de pescadoare sau traulere. Până în 2017, astfel de incidente erau rare. În acel an s-au înregistrat două avarii ale cablurilor transoceanice - din Marea Britanie spre SUA și din Franța spre SUA - despre care atunci s-a scris puțin.

Cele două incidente au fost studiate de parlamentarul britanic Rishi Sunak pentru thinktank-ul Policy Exchange, iar raportul său a concluzionat că aceste cabluri submarine sunt foarte vulnerabile, iar pericolul unui atac asupra sistemului este unul "existențial".

În prezentarea raportului, amiralul James Stavridis, fost comandant suprem al forțelor armate aliate, sublinia că "submarinele rusești au desfășurat operațiuni de monitorizare și vizare în vecinătatea infrastructurii de cabluri submarine din nordul Atlanticului".

Subiectul unui atac al Moscovei asupra cablurilor transoceanice a fost analizat de mass-media din SUA, dar și de televiziunile de stat din Rusia.

În mod sigur, subiectul nu lipsește din discuțiile de la Kremlin. În plus, Stavridis este coautorul unui fascinant roman, "2034: A Novel of the Next World War" ("2034: Un roman al următorului război mondial"), în care scânteia catastrofei se produce când o navă rusească secționează 30 de cabluri submarine, rupând legătura Statelor Unite cu lumea.

Greu de crezut că Putin a citit această carte. Dar putem paria că Gherasimov a făcut-o, scrie The Guardian.

Următorul plan al Kremlinului

Unul dintre aspectele ciudate ale invadării Ucrainei este că Putin nu l-a consultat pe generalul Valeri Gherasimov, șeful Statului Major General al Forțelor Armate Ruse și prim-adjunct al ministrului apărării. Acesta a fost numit de Putin la comanda armatei pe 9 noiembrie 2012, în locul lui Nikolai Makarov, dar liderul de la Kremlin nu a luat în seamă sugestiile sale.

Distanța dintre cei doi a devenit evidentă la începutul lunii septembrie, când ei au participat la exercițiile militare din zona orientală a Rusiei, a remarcat Reuters.

Teza lui Gherasimov este că războiul într-o lume atât de conectată precum cea de azi ar trebui să combine modul tradițional de luptă cu acțiunile politice, economice, informaționale, umanitare și altele non-militare. Asta înseamnă, de exemplu, că înainte de a trage un singur foc, trebuie să folosești mai întâi rețelele de socializare și alte mijloace pentru a dezinforma, pentru a naște confuzie, pentru a polariza și demoraliza populația inamicului. În acest mod, regimurile democratice și-ar motiva mai greu cetățenii pentru luptă.

Acest război-hibrid a început de multă vreme, iar Kremlinul și-a întins tentaculele până în inima sistemelor democratice occidentale, îndeosebi în Statele Unite și Marea Britanie.

Totuși, remarcă analiza ziarului britanic, invazia declanșată în februarie a mers direct împotriva acestei doctrine, ceea ce indică faptul că Gherasimov nu a fost consultat de Putin. Președintele rus a preferat o operațiune de tip blitzkrieg, în stilul anilor '40, convins că va cuceri repede Ucraina, dar manevra nu i-a ieșit, așa că de acum încolo s-ar putea să fie mai atent la sugestiile lui Gherasimov despre războiul asimetric și identificarea punctelor vulnerabile ale inamicului.

Iar asta înseamnă că ei ar putea discuta mai puțin despre gazoducte și mai mult despre cablurile subacvatice, "sistemul nervos" al lumii interconectate.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇