Reprezentantul judecătorilor în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Alin Ene, o acuză pe vicepremierul Oana Gheorghiu că a debutat în funcţie cu un „atac public la adresa independenţei justiţiei” şi cu un discurs care „ţinteşte statul de drept”. Reacția vine după ce Oana Gheorghiu a comparat pensiile speciale ale magistraţilor cu un „Caritas care nu putea dura la nesfârşit”.
„Vicepremierul Oana Gheorghiu a ales să îşi înceapă mandatul printr-un atac public la adresa independenţei justiţiei, luând ca ţintă statul de drept şi escaladând discursul anti-justiţie al colegilor din coaliţia de guvernare”, a scris Alin Ene pe Facebook.
„A califica o instituție constituțională drept Caritas pune sub semnul întrebării statul de drept”
Judecătorul afirmă că discursurile care minimalizează statutul magistraților sau care le prezintă drepturile ca privilegii „luate de la gura cuiva” sunt iresponsabile într-o democraţie.
„Independenţa justiţiei nu este un lux plătit din gura copiilor flămânzi, ci fundamentul statului de drept. A califica o instituţie constituţională drept Caritas echivalează cu a pune sub semnul îndoielii legitimitatea funcţionării statului de drept”, a mai spus Ene.
Reprezentantul CSM susţine că pensiile de serviciu ale magistraţilor nu sunt un privilegiu, ci o garanţie constituţională menită să protejeze judecătorii de presiuni politice, inclusiv după încheierea carierei.
Ene a acuzat și că un astfel de discurs antagonizează societatea.
„A construi o asemenea opoziţie artificială nu este doar manipulare ieftină – este o metodă de antagonizare socială, o incitare la ură de clasă, nedemnă de funcţia de vicepremier”, a scris judecătorul.
„În România, retorica «elitelor parazitare» ne-a dus deja într-un regim totalitar. Să nu repetăm istoria, schimbând doar ambalajul”, a mai spus membrul CSM.
Declarațiile vicepremierului: „A fost un fel de Caritas, România nu își mai permite aceste pensii”
Într-un interviu acordat Digi24, Oana Gheorghiu a afirmat că înţelege dificultatea magistraţilor de a renunţa la veniturile mari, dar că sistemul pensiilor speciale este nesustenabil.
„Cred că a fost un fel de Caritas, ei au fost prinşi într-un Caritas care nu putea să dureze la nesfârşit. România nu îşi permite să mai aibă pensionari speciali”, a spus Gheorghiu.
Vicepremierul a adăugat și că orice privilegiu are un cost social: „Dacă banii ăia trebuie să se ducă la ei pentru că îşi dau sentinţe, îi iau de undeva – poate de la gura unui copil flămând sau de la bugetul unui spital fără medicamente. Orice privilegiu are o gaură în altă parte.”
Declarațiile Oanei Ghorghiu au venit la scurt timp după ce Curtea Constituțională a explicat, în motivare, că legea privind pensiile magistraților a fost declarată neconstituțională în ansamblul său din cauza unei erori procedurale: proiectul nu a primit un aviz legal al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
În schimb, pe fond, Curtea respinge argumentul potrivit căruia modificarea pensiilor de serviciu ar însemna eliminarea lor, subliniind că statul poate ajusta nivelul acestor pensii pentru a menține echilibrul bugetar, fără a afecta independența Justiției.
CCR reamintește că protecția constituțională a pensiei de serviciu nu exclude modificări „neesențiale”, mai ales în condițiile unor constrângeri economice.
Curtea Constituțională mai arată în motivare că actul normativ nu încalcă principiul securității juridice și nici pe cel al încrederii legitime.
Judecătorii CCR notează că noua reformă a pensiilor de serviciu „nu aduce în discuție un element aleatoriu”, ci introduce „o soluție legislativă mai restrictivă” pentru acordarea acestor beneficii, cu scopul de a corecta inechitățile din sistem.
Potrivit Curții, legea este „răspunsul firesc la realitatea socială și financiară a țării” și are „o concepție și un scop concordante”, respectând cerințele de claritate și previzibilitate.
În privința principiului încrederii legitime, CCR precizează că o reformă aplicată gradual, cu o perioadă de tranziție de peste 11 ani, nu afectează acest principiu.
Dimpotrivă, arată Curtea, încrederea cetățenilor „este susținută de acțiunea statului de a urmări binele general, care poate diferi de binele individual sau de grup”.