Insistența președintelui american Donald Trump de a “recâștiga” controlul asupra Canalului Panama a reînviat temerile din această țară cu privire la o restabilire a bazelor militare americane și l-a pus în dificultate pe președintele centrist Jose Raul Mulino, un aliat natural al Statelor Unite.
Președintele american a susținut de când a preluat mandatul în ianuarie că vrea să contracareze ”influența chineză” pe această rută comercială interoceanică, relatează AFP.
După o vizită în Panama și presiunea secretarului de stat Marco Rubio, secretarul apărării Pete Hegseth a obținut săptămâna trecută semnarea unui acord cu guvernul Mulino care autorizează Statele Unite să desfășoare soldați în zonele adiacente canalului.
Acesta este un subiect sensibil în Panama, unde forțele armate americane au intervenit în decembrie 1989 pentru a-l înlătura pe fostul dictator Manuel Antonio Noriega, acuzat de trafic de droguri.
Statele Unite au început apoi un proces de retragere a bazelor militare în 1994, instalate pentru a proteja acest canal datând din 1914, înainte de a preda managementul acestuia către Panama la 31 decembrie 1999.
Deși acordul nu menționează în mod explicit ”baze militare”, Washingtonul va putea avea forțe militare rotative în Panama, precum cele pe care le are în Australia și în alte părți, pentru ”antrenament”, ”exerciții” și alte manevre.
Pentru perioade de trei ani, trupele vor fi desfășurate în trei baze (aeriană, aeronavală și navală) construite când americanii aveau o enclavă în zona din jurul canalului.
Încălcare flagrantă a Constituției
”E o încălcare flagrantă” a Constituției, care interzice bazele străine, și a tratatelor din 1977, care stabilesc ”neutralitatea” canalului și stipulează că doar Panama va avea forțe militare pe teritoriul său național, a declarat pentru AFP Euclides Tapia, profesor panamez de relații internaționale.
Cu toate acestea, aceste tratate au lăsat o portiță. ”Ele permit Statelor Unite să apere canalul atunci când se consideră că acesta ar fi amenințat”, a declarat analistul Will Freeman, de la Consiliul pentru Relații Internaționale din New York.
Benjamin Gedan, fost director pentru America de Sud la Consiliul Național de Securitate al Casei Albe, spune că Panama a cooperat întotdeauna pe deplin cu Statele Unite în această ”co-responsabilitate” pentru securizarea canalului.
Avocatul Arturo Hoyos nu vede nicio încălcare a legilor sau tratatelor, deoarece acordul recent semnat nu implică o prezență militară străină “exclusivă”, ci operațiuni ”comune”.
Președintele Mulino susține că nu a cedat niciun centimetru pătrat de suveranitate, în ciuda presiunilor lui Pete Hegseth, care cere ”baze militare”.
Guvernul panamez afirmă că acestea nu sunt în niciun caz baze americane, că facilitățile și terenurile aparțin Panama și vor fi folosite ”în comun” de forțele de securitate ale celor două țări.
Tot mai multe critici
Dar criticile sunt tot mai multe. Fostul candidat prezidențial Ricardo Lombana l-a acuzat pe Mulino că a deghizat ”capitularea” în ”cooperare”.
”Statele Unite ne recolonizează și ne reocupă”, a spus Julio Yao, care a consiliat guvernul panamez în timpul negocierilor din 1977.
Politologul Natasha Lindstaedt, de la Universitatea Britanică din Essex, a declarat pentru AFP că presiunea administrației Trump asupra unor țări precum Panama ar putea ”provoca diviziuni” în cadrul guvernelor cu privire la modul de ”gestionare” al Washingtonului.
Statele Unite consideră compania din Hong Kong Hutchinson, care operează două porturi la extremitățile canalului, ca fiind o 'amenințare' la adresa securității sale.
”Trump vrea să minimizeze riscul ca Beijingul să blocheze canalul pentru a împiedica trecerea navelor militare în cazul unui posibil conflict”, a declarat Benjamin Gedan, profesor la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite.
Natasha Lindstaedt este de acord, dar crede că ”aceasta face parte dintr-un conflict mai mare: Statele Unite încearcă să reducă influența chineză în Panama și în regiune”.