Oamenii din Przewodów, localitatea din Polonia în care a căzut racheta trasă din Ucraina, încearcă să-și revină după trauma suferită.
Marți după-amiază, pentru prima și singura oară de când s-a mutat în Przewodów, sătucul de la granița Poloniei, părintele Bogdan Wazny a ținut slujba în biserica pustie. Cu mai puțin de o oră înainte, o rachetă a căzut aici și a ucis doi oameni, spulberând iluzia că granițele geografice și legislația internațională vor proteja această localitate.
Jurnaliștii de la The Guardian au vorbit cu oamenii din sat, iar aceștia spun că le va lua mult timp pentru a-și reveni după acest șoc.
Coșmarul de care se temeau Kievul și aliații săi a devenit realitate: războiul din Ucraina a trecut granițele Ucrainei și a adus această comunitate, aflată la doar 6,5 kilometri de frontieră, în atenția întregii lumi. Teama a pus stăpânire pe satul liniștit, iar localnicii încă încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat și ce va urma.
Temerile privind o escaladare s-au redus după ce președintele american Joe Biden si oficialii polonezi au spus că racheta a venit din Ucraina, însă oamenii din Przewodów sunt tulburați.
Satul e mic și toți se cunosc între ei. Din populația de 900 de oameni, numai 600 trăiesc aici - ca în mai tot estul țării, tineretul a plecat.
Părintele Wazny spune că deși se află lângă Ucraina, micuța comunitate nu a simțit până acum pericolul războiului. „Granița fizică ne-a separat de război. Așa am simțit mereu. Nu am simțit niciodată pericolul aici", a spus el a doua zi după căderea rachetei.
Justine Mazurek, o femeie care s-a născut în Przewodów cu 71 de ani în urmă, spune că la începutul războiului oamenii vorbeau despre conflict, dar nu l-au simțit niciodată ca pe o amenințare serioasă. „Sigur, eram conștienți că războiul continuă, dar nu am auzit niciodată explozii", explică ea.
La o zi după căderea rachetei, încă nu-i vine să creadă că bărbații pe care îi știa bine au fost uciși de o rachetă. „Oamenii se tem, dar încă n-au avut destul timp să vorbească între ei, să înțeleagă", spune femeia.
„Ne loveam tot timpul unul de altul și acum ei nu mai sunt aici", spune Justine Mazurek după o slujbă ținută în memoria celor doi bărbați uciși de explozie în timp ce lucrau la un centru de sortare a cerealelor. Unul dintre aceștia era căsătorit cu o femeie care a lucrat la școală.
Peste noapte, directoarea Ewa Byra a trecut de la activitatea normală a unității cu 71 de elevi la organizarea de sprijin psihologic pentru comunitatea traumatizată.
„Noi am reușit să rămânem calmi după 24 februarie (când Rusia a invadat Ucraina), în ciuda faptului că suntem aproape de război. Emoțiile se potoliseră și am reușit să facem față. Dar evenimentul de ieri ne-a trezit din nou acele emoții", explică ea.
Școala în holul căreia tronează un afiș cu mesajul „siguranța înainte de toate" era închisă în ziua când a lovit racheta și a rămas așa și a doua zi, fiindcă părinții erau prea speriați ca să-și mai trimită copii în clase la câteva sute de metri de locul exploziei. „Era prea devreme. E o experiență foarte dură pentru ei", spune Byra.
Ea a început să facă legătura între copii și părinții lor și psihologii și experții în tratarea traumelor care au venit din orașele învecinate pentru a acorda sprijin. „Ajutorul psihologic începe azi", spune ea, prefațând o întâlnire online menită să-i ajute pe oameni.
Byra se așteaptă ca recuperarea încrederii să fie un proces dificil pentru comunitate odată ce războiul a trecut granița și ar putea să o facă din nou. „Încercăm pe cât posibil să ne păstrăm viața normală - sentimentele copiilor sunt cel mai important lucru", spune ea.
Directoarea școlii s-a ocupat și de cazarea jurnaliștilor care au invadat străzile satului, pline de polițiști și militari. Poliția a izolat o porțiune mare de teren în jurul locului exploziei, în timp ce anchetatorii se grăbeau să afle ce s-a întâmplat.
Racheta a căzut marți, cu puțin timp înainte de ora locală 16:00, când întunericul începea să se aștearnă. Miercuri dimineață, numele așezării era cunoscut în toată lumea.
„Din păcate, din acest motiv tragic, toți își vor aminti de Przewodów. Mai bine rămânea satul nostru neștiut și cei doi erau în viață", conchide Byra cu tristețe.
T.D.