Când un oficial iranian a prezentat în această săptămână o listă de cerințe pentru a pune capăt războiului început de Statele Unite și Israel, a adăugat un punct care nu mai fusese până acum pe lista Teheranului: recunoașterea suveranității Iranului asupra strâmtorii Ormuz.
Această cale navigabilă îngustă, prin care trece în mod obișnuit o cincime din petrolul mondial și gazul natural lichefiat (GNL), a devenit cea mai puternică armă a Republicii Islamice.
Iar acum încearcă să o transforme atât într-o sursă de venituri anuale de miliarde de dolari, cât și într-un punct de presiune asupra economiei globale, scrie CNN într-o amplă analiză.
Iranul a amenințat de mult timp că va închide strâmtoarea în cazul unui atac, dar puțini se așteptau să ducă la îndeplinire această amenințare - sau ca aceasta să se dovedească atât de eficientă în perturbarea fluxurilor comerciale globale. Amploarea impactului pare să fi extins ambițiile Teheranului, iar noile cerințe sugerează că încearcă să transforme această pârghie într-una mai durabilă.
Transportul maritim prin acest punct strategic aproape că s-a oprit din cauza atacurilor iraniene, aruncând piețele globale de energie în haos și forțând țări aflate mult dincolo de Golful Persic să ia măsuri de urgență pentru a-și asigura aprovizionarea cu combustibil.
„Iranul a fost oarecum surprins de cât de reușită a fost strategia sa (legată de Ormuz) - de cât de ieftin și relativ ușor este să țină economia globală ostatică. Una dintre lecțiile învățate în acest război este că a descoperit această nouă pârghie și este probabil să o folosească din nou în viitor. Iar monetizarea ei face parte din această descoperire”, a declarat Dina Esfandiary, responsabilă pentru Orientul Mijlociu la Bloomberg Economics.
SUA avertizează asupra pericolului
Washingtonul este pe deplin conștient de acest risc. Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a avertizat vineri că una dintre provocările imediate de după război va fi încercarea Teheranului de a institui un sistem de taxare în Strâmtoarea Ormuz.
„Nu doar că acest lucru este ilegal, este inacceptabil, este periculos pentru lume și este important ca lumea să aibă un plan pentru a-l contracara”, a spus Rubio după o reuniune G7 în Franța. Miniștrii de Externe ai grupului au subliniat „necesitatea absolută” de a restabili „libertatea de navigație sigură și fără taxe”.
Într-o referire la importanța strategică tot mai mare a Strâmtorii Ormuz, Mojtaba Khamenei a declarat, în primul său discurs ca nou lider suprem al Iranului, că pârghia blocării acestei căi navigabile „trebuie să continue să fie utilizată”.
- Strâmtoarea Ormuz nu este doar despre petrol. Este o gură de oxigen pentru 100 de milioane de oameni
În rundele anterioare de negocieri cu SUA, Iranul a insistat asupra ridicării sancțiunilor și recunoașterii dreptului său la tehnologie nucleară pașnică, dar nu asupra controlului Strâmtorii Ormuz. Acum, Iranul semnalează că această pârghie ar putea fi formalizată.
Iranul pregătește legea
Parlamentarii iranieni analizează un proiect de lege care ar obliga țările care folosesc strâmtoarea pentru transportul de combustibil și bunuri să plătească taxe, iar un consilier al liderului suprem a vorbit despre un „nou regim pentru Strâmtoarea Ormuz” după război. Acest nou sistem ar permite Teheranului să impună restricții maritime adversarilor și, în mod efectiv, să lege accesul la una dintre cele mai importante rute maritime din lume de disputele sale geopolitice.
„Impunerea unor taxe de tranzit reprezintă o încălcare a regulilor de trecere”, a declarat James Kraska, profesor de drept maritim internațional la US Naval War College. Nu există o bază legală în dreptul internațional pentru ca un stat de coastă să perceapă taxe într-o strâmtoare internațională precum Ormuz, a adăugat el.
„Strâmtoarea Ormuz este o strâmtoare utilizată pentru navigație internațională, cu ape teritoriale suprapuse ale Iranului și Omanului. În aceste ape se aplică legislația iraniană și omaneză. Totuși, deoarece este o strâmtoare internațională, se aplică dreptul de trecere pentru toate statele, ceea ce permite tranzitul neîngrădit la suprafață, aerian și submers”, a explicat el.
Regulile sunt stabilite prin Convenția ONU privind dreptul mării (UNCLOS). Deși nici Iranul, nici Statele Unite nu sunt părți la această convenție, Kraska spune că multe dintre principiile sale de bază se aplică totuși, deoarece sunt larg acceptate ca drept cutumiar internațional. Cu toate acestea, Iranul ar putea încerca să folosească neaderarea sa pentru a-și întări argumentele.
Există puține precedente pentru ca un stat să taxeze cu succes trecerea printr-o strâmtoare internațională. În secolul al XIX-lea, Danemarca a impus taxe de tranzit prin strâmtorile daneze, dar, în urma protestelor mai multor state, a acceptat Convenția de la Copenhaga din 1857, abolind definitiv așa-numitele „taxe Sound”.
Rivalizând cu Canalul Suez
Acest lucru nu a împiedicat Iranul să exploreze cum ar putea arăta un astfel de sistem sau cât de profitabil ar putea fi.
Experții se întreabă dacă Iranul ar putea institui un sistem de taxare care să fie acceptat la nivel internațional, dar dacă ar reuși, veniturile ar putea rivaliza cu cele generate de Canalul Suez al Egiptului, potrivit calculelor CNN.
În mod normal, aproximativ 20 de milioane de barili de petrol și produse petroliere trec zilnic prin Strâmtoarea Ormuz, echivalentul a circa 10 petroliere foarte mari (VLCC). La o taxă raportată de 2 milioane de dolari per navă, acest lucru ar însemna aproximativ 20 de milioane de dolari pe zi, adică în jur de 600 de milioane de dolari pe lună, doar din petrol.
Dacă sunt incluse și transporturile de GNL, suma ar putea depăși 800 de milioane de dolari pe lună, echivalentul a circa 15% - 20% din veniturile lunare din exporturile de petrol ale Iranului în 2024.
Prin comparație, Egiptul câștigă între 700 și 800 de milioane de dolari pe lună din Canalul Suez, o cale navigabilă artificială controlată de stat, într-un an obișnuit, deși veniturile au scăzut semnificativ în ultimul an din cauza perturbărilor din Marea Roșie.
Monetizarea Ormuzului poate fi determinată și de presiunile economice asupra Iranului. Esfandiary a spus că Teheranul vede taxarea tranzitului ca pe o modalitate de a „compensa unele dintre deficitele economice” cauzate de sancțiuni, descriind-o drept un mecanism relativ „simplu” și „cu costuri reduse” pentru a compensa accesul limitat la piețele globale. Iranul este una dintre cele mai sancționate țări din lume, depășită doar de Rusia.
Plătesc deja navele taxe?
Teheranul pare să testeze deja cum ar arăta în practică un sistem controlat de tranzit. Datele de monitorizare a navelor arată că unele petroliere folosesc o rută mai apropiată de coasta Iranului, existând relatări că anumiți operatori ar fi plătit pentru trecere sigură.
Nicio țară, importator sau operator naval nu a recunoscut public plata unei taxe, iar detaliile rămân neclare. Totuși, compania de informații maritime Lloyd’s List a raportat că peste 20 de nave au folosit ceea ce a descris drept un nou coridor prin strâmtoare, cel puțin două dintre ele plătind pentru acest lucru – una dintre ele aproximativ 2 milioane de dolari.
Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran a instituit, de asemenea, un sistem de înregistrare pentru navele aprobate, iar unele guverne negociază direct cu Teheranul pentru a asigura tranzitul petrolierelor lor, potrivit aceleiași surse.
„Acest lucru se întâmplă. Și suspectez că se va întâmpla puțin mai des dacă nu vom vedea progrese în negocieri”, a declarat Richard Meade, de la Lloyd’s List, pentru CNN.