Invazia Rusiei în Ucraina în 2022 a forțat statele europene să-și reevalueze apărarea. Tot mai multe guverne au început să se întrebe dacă serviciul militar obligatoriu este o soluție pentru a-și consolida securitatea pe termen lung. Părerile experților sunt împărțite.
Lituania a anunțat în august planurile de a-și mări efectivele militare prin introducerea recrutării obligatorii, alăturându-se Danemarcei, iar politicienii germani și cei britanici sunt și ei atrași de această posibilitate.
Totuși, este armata obligatorie o măsură potrivită pentru a răspunde agresivității Rusiei? Experții consultați de Euronews analizează impactul pe care l-ar avea recrutarea asupra Europei și dacă ar fi de ajutor sau nu pentru apărarea continentului.
Cu enclava rusă Kaliningrad "în coastă", Lituania a început recent reformarea sistemului de recrutare pentru chemarea la arme a cetățenilor care lucrează și studiază în străinătate. Una dintre opțiuni este înrolarea voluntară a recruților timp de o lună în fiecare vară, într-un interval de trei ani. Teoretic, această schemă i-ar pregăti pentru război.
Pe lângă Lituania, țările care au o formă de serviciu militar obligatoriu sunt Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Letonia, Austria, Grecia și Estonia.
"Forțele armate din Europa, în special cele de la granița cu Rusia, realizează acum că n-au efective suficiente. Ele privesc cu siguranță recrutarea ca o soluție", este de părere Vincenzo Bove, profesor de științe politice la Universitatea Warwick, specialiat în recrutare.
"Nu suntem siguri dacă e o idee bună în ce privește descurajarea unei potențiale invazii ruse", continuă el, arătând că nu există dovezi sigure ale eficienței trupelor recrutate în comparație cu cele regulate.
Ținând cont de complexitatea războiului modern, Bove se întreabă dacă recruții pot fi instruiți corespunzător, în cel mai scurt timp posibil, pentru a folosi echipament avansat sau tacticile folosite în prezent pe câmpul de luptă. "Uitați-vă numai la ceea ce se întâmplă acum în Rusia cu recruții… Nu sunt foarte motivați. Tinerii sunt puși obligatoriu la muncă. Cei mai mulți dintre ei ar prefera să facă altceva", explică el.
Un fost mercenar din grupul Wagner a spus în iulie pentru Euronews că în timp ce se afla în Ucraina una dintre principalele lui sarcini era să se asigure că recruții aduși din Rusia (în general de 21 de ani) nu dezertează, fiindcă nu voiau să lupte.
Pe lângă costurile economice legate de ineficiența unui serviciu militar obligatoriu, întrucât mase mari de oameni sunt împiedicate să facă ceva mai productiv, Bove evidențiază îngrijorările legate de trimiterea în luptă a unor civili cu puțină experiență.
"Trei ani nu sunt de ajuns pentru a preda elementele de bază ale războiului… chiar și folosirea armelor elementare necesită o instruire îndelungată", arată expertul care a servit 15 ani în marina militară italiană.
Modelul norvegian: vine toată lumea, rămâne cine merită
Elisabeth Braw, de la American Enterprise Institute, apreciază că sistemele de recrutare selectivă pot funcționa "destul de bine" și dă exemplul de "succes incredibil" al Norvegiei, unde cetățenii sunt chemați în masă în armată, dar numai câțiva sunt aleși pentru pregătirea militară.
"Armata primește ce e mai bun și mai strălucitor, iar acest serviciu este un atu în CV-ul unui recrutat", a explicat ea, arătând că trecerea de selecție reprezintă o reușită de prestigiu.
În 2015, Norvegia a devenit prima țară din Europa care a introdus serviciul militar obligatoriu atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Statul scandinav păstrează și armata profesionistă, piatra de temelie a apărării sale.
Braw este mai rezervat. "Trupele trebuie dotate cu aptitudini importante. Timpul trebuie consumat bine. Kremlinul nu se va speria de un model de recrutare care nu este bine gândit, cu tineri bărbați și femei care stau degeaba în cazărmi", subliniază el.
Printre aptitudinile esențiale menționate de experți se numără cele de supraviețuire, cele sociale, acțiunea sub presiune, rezistența la stres, funcționarea în situații de criză și reziliența.
Braw nu crede că o armată formată din civili poate cumula toate aceste calități și că recruții ar fi mai utili în spatele liniilor de apărare: "Să ții o țară în siguranță înseamnă mai mult decât forțele armate. Tinerii pot fi convocați pentru a ajuta la apărarea țării de crize sau dezastre. Sunt atâtea probleme societale pe care un guvern nu le poate rezolva singur."
Franța a lansat în 2019 o formă lejeră de recrutare, în care tinerii se oferă voluntar pentru serviciul civic. Macron a prezentat programul ca un mod de dezvoltare a patriotismului și coeziunii sociale, deși adversarii au spus că preia fonduri de la sistemul de educație.
O altă problemă socială este că recruții sunt mai expuși la șomaj după încheierea stagiului militar, arată cercetările. Iar unii specialiști se îndoiesc că aptitudinile căpătate în armată pot fi folosite în alte sectoare.
De ce evită oamenii armata
Unul dintre motivele pentru care Europa se întoarce la armata obligatorie este că metodele convenționale de înrolare nu funcționează. Armata germană, de exemplu, nu reușește să atragă noi soldați, în ciuda eforturilor de a se întări după începerea războiului din Ucraina, a spus în august ministrul Apărării.
Unul dintre motivele pentru care oamenii nu vor să se înroleze este că armata nu poate concura la nivel de condiții și salariu cu sectorul privat, iar posturile din armată sunt deseori dificile și periculoase.
Bove arată că această ipoteză nu se potrivește cu rata mare a șomajului din unele țări europene, precum Italia și Spania, unde deși nu reușesc să intre pe piața muncii, civilii tot nu vor să se alăture armatei.
O altă explicație este de natură culturală - civilii refuză armata pentru că nu-i mai împărtășesc obiectivele, menționează profesorul. Războaiele devastatoare din Irak și Afganistan au generat atitudini negative asupra armatei, astfel că nici câștigurile mari nu ar mai atrage oamenii spre o carieră militară, crede acesta.
Crește fractura dintre cetățeni și stat
Mai există și argumentul că armata obligatorie ar stimula patriotismul și dorința populației de a se apăra împotriva unui agresor.
Într-o țară ca Finlanda, acest raționament funcționează: "Serviciul de recrutare are o istorie lungă în Finlanda și o largă susținere în societate. Așa cum a arătat Ucraina, războiul afectează întreaga societate. Cu cât sunt instruiți mai mulți oameni în cazul unei crize, cu atât mai rezistentă este societatea", explică Elina Riutta, președinta Uniunii finlandeze a recruților.
"Amenințarea rusă a fost mereu cunoscută în Finlanda, așa că războiul din Ucraina nu schimbă lucrurile în ce privește recrutarea, ci mai degrabă îi subliniază scopul. Dorința de a-și apăra țara este în prezent la un nivel record", adaugă ea.
Exemplul țării nordice care are o graniță lungă cu Rusia și care a luptat în trecut împotriva acestei puteri nu se aplică altor țări.
Analizele pe care Bove și colegii săi le-au făcut au arătat că armata obligatorie ar putea mări fractura dintre cetățeni și guverne.
"Recrutarea îi face pe oameni să se identifice cu forțele armate, dar loialitatea în alte instituții democratice se prăbușește, făcând lumea să aibă mai puțină încredere în autorități. Dacă există îngrijorări despre mărirea distanței dintre tinerele generații și stat, atunci recrutarea nu este răspunsul. De fapt, este contraproductivă", subliniază expertul.
T.D.