Au dispărut panourile propagandistice imense despre frăția cu Rusia de pe străzile din Tiraspol, iar steagul rusesc nu mai este arborat nici măcar pe sediul armatei ruse care staționează ilegal în stânga Nistrului.
Războiul Rusiei contra Ucrainei a vulnerabilizat regimul separatist pro-rus din Transnistria și a pus în absolută izolare armata rusă dislocată ilegal pe malul stâng al Nistrului. Din 24 februarie 2022, Ucraina a închis ermetic (cu tancuri) segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Nu mai este posibilă rotația militarilor ruși din Transnistria. Aceștia nu mai pot ajunge în regiunea transnistreană nici prin Aeroportul Internațional Chișinău, fiind întorși în Rusia de către Poliția de Frontieră a Moldovei. S-a oprit contrabanda prin frontiera spartă a Moldovei (peste 400 km de hotar cu Ucraina), iar Chișinăul controlează pentru prima dată în ultimii 32 de ani tot ce intră și iese din Transnistria.
Joncțiunea cu Transnistria, pe care Putin planifica să o realizeze în prima săptămână de război, nu s-a produs nici după 500 de zile de la invazie, iar situația de pe front arată că planul Kremlinului a eșuat datorită rezistenței și contraofensivei ucrainene.
Între grupările politico-oligarhice din Transnistria au apărut, pentru prima dată, divergențe geopolitice. Deocamdată, acestea pot fi observate doar de cei care urmăresc atent subtilitățile relației dintre clanul oligarhic „Sheriff” și exponenții regimului separatist încă loial Kremlinului. Din păcate, spun unii analiști politici de la Chișinău, nu există nici un indiciu care ar demonstra că autoritățile constituționale de la Chișinău ar încerca să profite de această situație pentru a sugruma separatismul și a readuce Transnistria în câmpul constituțional al Republicii Moldova.
Finanțarea separatismului și turismul comercial
Transnistria s-a separat de facto de Republica Moldova în 1992, după un război sângeros provocat de Rusia cu scopul blocării unirii Republicii Moldova cu România. De jure, Transnistria este parte a Moldovei și beneficiază de toate avantajele economice oferite Chișinăului de UE. Mai mult, Chișinăul a scutit de orice taxă toate mărfurile care ajung în Transnistria, ceea ce pune într-o situație inegală companiile de pe malul drept al Nistrului (Chișinăul). În consecință, la Tiraspol, unele produse sunt cu 30%-40% mai ieftine decât la Chișinău. Din acest motiv, mulți moldoveni merg la cumpărături în Transnistria.
În prima fază, războiul din Ucraina a zdruncinat economia regiunii transnistrene. Rutele comerciale tradiționale (prin teritoriul Ucrainei) s-au blocat în momentul invaziei. Acum însă economia Transnistriei funcționează la turații maxime datorită Chișinăului și în detrimentul bugetului național și al cetățenilor Republicii Moldova. Conform art.7 (6) al Codului fiscal al Republicii Moldova, „subdiviziunile amplasate în unităţile administrativ-teritoriale, al căror buget nu constituie parte componentă a bugetului public naţional, plătesc impozitele şi taxele la bugetul local unde se află reşedinţa de bază a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei”. Altfel spus, Chișinăul a transmis regimului separatist dreptul de a colecta taxe și impozite de la companiile de pe malul stâng al Nistrului.
Parcarea hipermaketului „Sheriff”, situat la marginea orașului Tiraspol, în apropierea stadionului „Sheriff”, este plină de mașini cu numere moldovenești. Oamenii de pe malul drept al Nistrului merg la Tiraspol pentru a face cumpărături, fiind atrași de prețurile mai accesibile. A devenit ceva obișnuit ca moldovenii să se aprovizioneze cu băuturi alcoolice de aici, în special pentru ceremoniile de familie, când sunt necesare cantități mai mari.
În inima separatismului
La „frontiera administrativă”, care marchează intrarea în Transnistria, regimul separatist a improvizat „puncte vamale” și de „control a frontierei”. Am ales să intrăm în regiunea transnistreană pe la Varnița. Mai întâi am trecut pe lângă postul pacificatorilor ruși. Chișinăul cere insistent ca misiunea rusească de pacificare de la Nistru să fie înlocuită cu una civilă sub mandat internațional. Pretinșii militari ruși, dotați cu automate, s-au uitat la noi prin geamurile mașinii fără a ne opri. La aceste posturi de „pacificatori” demult nu mai sunt ruși din Rusia, ci locuitori din Transnistria, cu cetățenie rusă, angajați în armata rusă rămasă ilegal în stânga Nistrului după destrămarea URSS. Acum acest contingent face parte din Districtul Militar de Vest al Armatei Ruse.
Am trecut pretinsa „vamă” în doar două minute. O persoană dintr-un ghișeu, cu o fereastră prin care încape doar mâna lui, ne-a verificat actele, a înregistrat trecerea și ne-a întrebat despre scopul vizitei și cât timp vom rămâne pe teritoriul Transnistriei.
După această procedură ești pe cont propriu. Nu te mai apără nici o lege. Au fost cazuri când forțele represive de la Tiraspol au răpit moldoveni pentru a-i schimba ulterior cu criminali din Transnistria, condamnați de autoritățile constituționale de la Chișinău. Au fost și cazuri când persoanele erau răpite pur și simplu pentru a soma ulterior Chișinăul să ofere anumite beneficii politice sau economice regimului separatist de la Tiraspol în schimbul eliberării lor.
Rezistența Ucrainei vulnerabilizează regimul separatist
Ultima dată când am fost la Tiraspol acum trei ani, orașul era împânzit cu drapele rusești și slogane propagandistice pro-ruse afișate pe bilborduri, garduri, blocuri de locuit, cinematografe, etc. Sloganul „Unde suntem noi, acolo e pace”, însoțit de imaginea a trei militari ruși, era peste tot. Deși retorica liderilor separatiști a rămas pro-rusă, pe străzi nu mai este nici un slogan despre frăția cu Rusia, iar drapelul statului ocupant, alături de cel „transnistrean”, a mai rămas arborat doar pe câteva instituții oficiale.
Drapelul Rusiei a dispărut și de pe sediul Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) din Tiraspol. S-a întâmplat după primele săptămâni de război, când a devenit clar că Ucraina rezistă, iar joncțiunea armatei ruse cu Transnistria (prin sudul Ucrainei) este imposibilă. Steagul rusesc de pe sediul GOTR a fost înlocuit cu drapelul roșu, cu secera și ciocanul, al fostei URSS. Acest drapel stă arborat și azi pe sediul armatei ruse din Tiraspol.
„Toată viața am trăit cu frica războiului”
Olga are 26 de ani și s-a născut în Transnistria. Tocmai a devenit mamă și spune că vede viitorul copilului tot în Transnistria nerecunoscută sau, dacă se va întâmpla, în Transnistria alipită la Moldova. Femeia spune că războiul din Ucraina nu a influențat esențial loialitatea localnicilor față de Rusia. „Chiar și așa, suntem toți împotriva războiului. Noi permanent trăim cu frica de război - chiar și înainte de 24 februarie 2022 - pentru că suntem un teritoriu disputat. Evident, odată cu începerea războiului, viața noastră s-a complicat. Nu mai putem ieși de aici. Înainte mergeam în Ucraina la mare, la cumpărături...”. Olga se teme să-și expună poziția în privința războiului din Ucraina. Are prieteni și rude atât în Ucraina, cât și în Rusia. Ea este moldoveancă, iar soțul ei ucrainean. „Vrem să fie din nou pace!”, ne-a spus femeia.
Deși am vizitat Tiraspolul într-o zi însorită de duminică, orașul era aproape pustiu. Doar ici-colo câte un om plimbându-se prin parcul central, pozând lângă monumentul Ecaterinei cea Mare a Rusiei. În mijlocul acestui tablou urban, un tanc sovietic se înalță în centrul Tiraspolului - o emblemă venerată de localnici. Cunoscut ca „monumentul eroilor sovietici”, acest mastodont de oțel este escaladat de câțiva copii, care stau pe turela tancului și îi privesc de sus pe cei câțiva turiști care vor să facă poze lângă tancul cu țeava îndreptată spre cupola bisericii din preajmă.
Senzație falsă de libertate
Când sunt întrebați, pe stradă, despre libertăți și drepturi, oamenii spun că nu se simt persecutați, dar evită să vorbească despre ceea ce îi nemulțumește. Se declară pro-ruși, dar anti-război; sunt loiali Rusiei, dar își perfectează pașapoarte românești ca să aibă unde fugi dacă războiul ajunge la ei. Iar stâlpii din oraș sunt împânziți cu anunțuri în limba rusă: „Работа в Европе” (Locuri de muncă în Europa). Majoritatea tinerilor cu care am discutat spun că vor face studii de licență la Chișinău, în România sau în alte țări din UE. Doritori de a merge la studii în Rusia nu am întâlnit.
Stadionul discordiei
Pe 18 iulie, la Tiraspol, pe stadionul „Sheriff”, care aparține oligarhului Victor Gușan, se va disputa meciul retur dintre Sherif (Tiraspol) – Farul (Constanța) în primul tur preliminar al UEFA Champions League. Așa a decis UEFA, deși inițial s-a aprobat ca acest meci să aibă loc pe stadionul „Zimbru” din Chișinău. Meciul se va disputa totuși la Tiraspol chiar dacă autoritățile separatiste au instituit „cod galben de alertă teroristă” din cauza războiului din Ucraina. Oligarhul Victor Gușan este considerat „adevăratul stăpân al Transnistriei”. El are și cetățenie ucraineană și controlează în totalitate economia autoproclamatei republici separatiste.
Am făcut un ocol în jurul stadionului „Sheriff”. Din exterior, teritoriul pare abandonat - peluza este nefolosită, porțile sunt toate încuiate și nu se vede nici un om în jur.
Valuta locală
Nu mizați pe banii pe care îi aveți pe card dacă mergeți în Transnistria! Nu puteți efectua plăți nici în lei moldovenești și nu puteți achita cu carduri bancare europene. Singurele modalități de plată sunt cardurile bancare rusești și „rubla transnistreană”. Și deoarece rubla transnistreană nu circulă în afara Transnistriei și nu este convertibilă, „rublele separatiste” rămase în buzunar își pierd orice valoare în momentul în care părăsiți regiunea transnistreană. Prin urmare, atunci când cumpărați „ruble transnistrene” de la casele de schimb valutar din Tiraspol trebuie să țineți cont de acest aspect.
La ieșirea din Transnistria nimeni nu ne-a verificat portbagajul. Am trecut pe lângă ghișeul așa-zișilor „grăniceri” transnistreni, pe care nici măcar nu i-am putut vedea prin acea fereastră minusculă. Am luat actele din mâna celui care se întinde spre noi și am auzit doar că a bolmojit ceva indescifrabil. Sperăm că ne-a urat drum bun. Apoi am trecut pe lângă aceiași așa-ziși pacificatori ruși care, la fel ca dimineață, stăteau cu mâinile pe automatul îndreptat spre mașinile care trec pe alături. De data aceasta ne-au ignorat inclusiv cu privirea.
Autor: Violeta Colesnic