Este omul la care apelează toți pentru a duce lucrurile la bun sfârșit la Bruxelles. Se bazează pe șefii partidelor pentru a-și exercita influența asupra Parlamentului European. Și conduce Comisia Europeană, o instituție cu 32.000 de angajați, ca pe o extensie a creierului său, urmărind tot, de la postările de pe rețelele sociale până la numirile la nivel mediu. Nimic nu se mișcă fără voia lui Bjoern Seibert, șeful de cabinet al Ursulei von der Leyen.
Seibert, mâna dreaptă a președintei Comisiei Europene, este cel mai influent intermediar din culisele Bruxelles-ului. N-ați auzit niciodată de el? Este exact ce-i convine, scrie POLITICO.
Alături de von der Leyen de aproximativ un deceniu, bărbatul în vârstă de 45 de ani cu voce blândă și-a construit o reputație de muncitor neobosit, strateg politic perspicace și operator extrem de eficient, care își respectă promisiunile.
Pentru înalții oficiali de la Paris, Berlin și Washington, e un vis devenit realitate: în sfârșit, au pe cineva care poate răspunde la telefon și să-și respecte sarcinile, un atu uriaș într-un moment în care Europa era lovită de crize.
"Este incredibil de influent. Nimeni nu era văzut ca înțelegând mai bine UE și cum să realizeze lucrurile", a spus Phil Gordon, fost consilier pe probleme de securitate națională al Kamalei Harris pe vremea când aceasta era vicepreședinte al SUA.
Alții spun că Seibert e "foarte inteligent" și "un gânditor strategic". "Este, de departe, cel mai puternic oficial de la Bruxelles", a declarat Mujtaba Rahman, șeful departamentului Europa al organizației Eurasia Group.
Conduce prin control și teamă
Acționând mai confortabil în culise decât în lumina reflectoarelor, Seibert este extrem de discret. Printre puținele lucruri care se știu despre el se numără faptul că e căsătorit, are doi copii și lucrează incredibil de multe ore. Cam atât.
Însă, în timp ce se află la al doilea mandat de cinci ani ca șef de cabinet al lui von der Leyen, Seibert - uneori numit "co-președinte" neoficial al Comisiei - se confruntă cu critici din ce în ce mai mari din partea celor care consideră că puterea sa a crescut prea mult.
Într-un interviu acordat POLITICO la începutul lunii iunie, fostul negociator UE pentru Brexit, Michel Barnier, a deplâns ceea ce a numit o "derivă autoritară" la Bruxelles sub conducerea lui von der Leyen și a "puternicului său șef de cabinet". Acest lucru coincide cu ceea ce au declarat șase foști și actuali angajați ai Comisiei pentru publicația citată, și anume că insistența lui Seibert de a aproba totul, de la punctele de vedere ale comisarilor săi în discursurile publice până la numele candidaților individuali pentru Cabinet, duce la blocaje, întârzieri și demoralizare.
Un alt efect este teama. Dintre cei 25 de oficiali, diplomați, legislatori și experți ai UE cu care POLITICO a luat legătura, doar trei au fost de acord să vorbească public și doar unul dintre aceștia a exprimat vreo critică. Mai multe persoane au invocat teama de represalii profesionale drept motiv pentru care doresc să-și păstreze anonimatul.
Alți oficiali ai Comisiei au respins criticile, spunând că acesta are la dispoziție timp generos pentru dezbateri - care se ridică la sute de ore, conform unui bilanț distribuit publicației - iar centralizarea a făcut UE mult mai eficientă. Blocajele și întârzierile, susțin apărătorii lui Seibert, se datorează parțial faptului că personalul solicită contribuții la dosare în care nu este neapărat necesară o îndrumare de la nivel superior.
Însă această versiune este contestată de alții care spun că doar Seibert și von der Leyen pot fi trași la răspundere pentru un sistem pe care l-au creat. "Această Comisie este foarte ierarhică, nimic neputând fi trecut pe lângă Bjoern fără consimțământul său", a declarat Bas Eickhout, copreședinte al grupului Verzilor din Parlamentul European.
"Ucigașul tăcut" a folosit Omerta
Oricine vrea să afle ceva din trecutul lui Seibert va fi dezamăgit: puține lucruri din tinerețea sa au ajuns în domeniul public. În realitate, Seibert e o figură discretă, deși impunătoare din punct de vedere fizic - înalt, vorbitor de engleză perfectă cu urme de umor sec, poate fi observat în apropierea șefei său, purtând pantofi sport New Balance și ținând în mână un pachet de dosare. Este tăcut, dar nu degeaba un oficial al Comisiei l-a descris un "ucigaș tăcut".
După ce și-a terminat studiile în estul Germaniei, în 2005, Seibert a urmat o serie de burse de cercetare la instituții academice americane, inclusiv MIT, concentrându-se în principal pe apărare și securitate.
La întoarcerea în Germania, a fost angajat la Ministerul Apărării, unde a lucrat inițial la departamentul politic. La acea vreme, capacitatea sa de a lucra inuman de mult a făcut impresie și l-a ajutat să obțină promovarea la cabinetul Ursulei von der Leyen, care pe atunci era ministru al Apărării.
Un episod din 2019, petrecut după ce von der Leyen a fost aleasă de liderii UE pentru a fi următorul șef al Comisiei, dezvăluie un element cheie al parteneriatului lor. Seibert a fost chemat să depună mărturie în fața unei comisii de anchetă a parlamentului german care investiga modul în care contractele profitabile ale Ministerului Apărării, în perioada în care von der Leyen era la conducere, au fost acordate unor consultanți externi fără o supraveghere adecvată și dacă o rețea de conexiuni personale informale a facilitat aceste tranzacții.
Prestația lui în fața comisiei de anchetă i-ar fi mulțumit chiar și pe cei mai exigenți șefi mafioți, scrie POLITICO. "Seibert a declarat într-o buclă nesfârșită că nu-și amintește nimic, absolut nimic", potrivit unei relatări de la acea vreme din presa germană.
Loialitatea lui Seibert avea să fie curând pusă din nou la încercare.
Adevăratul responsabil pentru scandalul vaccinurilor
După ce von der Leyen a obținut aprobarea liderilor UE pentru a deveni președinta Comisiei, ea avea nevoie de o majoritate de două treimi în Parlamentul European pentru a fi confirmată în funcție.
În mod normal, sarcina de a reuni o majoritate îi revenea lui Manfred Weber, un puternic conservator german care supraveghează grupul-umbrelă al partidelor europene de centru-dreapta. Numai că Weber își lingea rănile după ce fusese respins pentru funcția de lider în UE în favoarea lui von der Leyen. Așa că misiunea i-a revenit lui Seibert care, în ciuda faptului că nu avea experiență ca operator politic, a reușit să obțină o majoritate de nouă voturi pentru von der Leyen prin înțelegeri în afara cercului normal al așa-numitelor partide de guvernământ și ajungând la populiștii de dreapta.
Un coleg german a declarat atunci că von der Leyen a fost confirmată datorită "contribuției semnificative" a lui Seibert.
Odată instalați în cadrul Comisiei, cei doi s-au confruntat cu un zid de neîncredere. "Când Comisia a început, a existat mult scepticism cu privire la posibilitatea ca von der Leyen și Bjoern să controleze instituția, deoarece nu știau cum lucrează. Au infirmat acest lucru în câteva zile", a declarat un fost oficial francez.
Seibert, în special, i-a impresionat pe omologii săi. "Era excepțional de bine pregătit", a spus același oficial. "Întotdeauna arăta că știa exact ce se întâmplă în politica franceză. Era clar că era cineva în care puteai avea încredere, dar care era și preocupat de control, de putere."
Lucrând într-o unitate restrânsă cu un cadru restrâns de consilieri în principal vorbitori de limbă germană, von der Leyen și Seibert au folosit pandemia de Covid-19 pentru a-și consolida puterea.
Negocierea contractelor în sine a fost încredințată Sandrei Gallina, un înalt funcționar din domeniul sănătății din cadrul Comisiei. În realitate, spun doi foști oficiali ai Comisiei, Seibert și von der Leyen au fost cei care au condus negocierile, culminând cu anunțul președintelui din decembrie 2020 privind un acord de cumpărare a milioane de doze de vaccin de la Pfizer-BioNTech.
The New York Times a relatat că acest acord a venit după un schimb de mesaje text între von der Leyen și directorul executiv al Pfizer. Comisia neagă că mesajele text conțineau ceva substanțial legat de negocieri, dar a refuzat să le prezinte cotidianului american care a deschis proces în această speță.
În scandalul "Pfizergate" care a urmat, von der Leyen s-a confruntat cu critici – și cu o hotărâre din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene – pentru că nu a păstrat mesajele. Iar dosarul a ajuns la Parchetul European condus de Laura Codruța Kovesi.
Însă o parte din critici ar fi trebuit să fie îndreptate către Seibert, au spus foștii oficiali. "A fost responsabilitatea lui", a spus unul dintre cei doi foști oficiali. "El este motivul greșelilor monumentale comise de președintele său."
Totul trece pe la Bjoern
Loialitatea avea să intre din nou în joc în ultimele luni ale primului mandat al lui von der Leyen și Seibert în cadrul Comisiei.
În timp ce von der Leyen se pregătea pentru o realegere (cu Seibert ca manager de campanie), decizia lor de a numi un conservator loial german în rolul de trimis al UE pentru companiile mici și mijlocii a stârnit o revoltă. Patru comisari, inclusiv Breton, au pus la îndoială decizia de a-l nominaliza pe Markus Pieper în locul a două femei care, se pare, ar fi obținut scoruri mai mari în procesul de selecție.
Doi foști oficiali își amintesc că Seibert a apărat în culise nominalizarea, spunând că acesta nu a avut "nicio flexibilitate" în această chestiune. Von der Leyen și Seibert ar fi trebuit să retragă nominalizarea lui Pieper.
Cei doi și-au învățat lecția. Când a venit momentul alegerii comisarilor după realegerea lui von der Leyen în 2024, aceștia i-au înlăturat pe Breton și rebelii lui și au umplut Colegiul cu candidați mai puțin experimentați. Și aici Seibert s-a aflat în prima linie, negociind cu șefii politici din Parlamentul European care trebuiau să aprobe nominalizările în timpul audierilor.
Odată ce audierile s-au încheiat, Seibert s-a apucat de verificarea nominalizărilor membrilor individuali ai Cabinetului pe baza criteriilor de gen și naționalitate. Fiecare comisar trebuia să trimită lista cu candidații aleși pentru Cabinet la etajul 13, unde șeful de cabinet al președintelui aproba sau respingea personal numele.
"Aceasta este o mostră a stilului Seibert. Nu lasă nimic la voia întâmplării", a declarat un actual înalt funcționar al Comisiei, care a subliniat că Seibert a fost primul șef de cabinet al cărui nume a fost afișat pe un panou, chiar sub numele președintelui, în fața liftului de la etajul 13 al clădirii Berlaymont.
Un tip obsedat de control
De atunci, puterea lui Seibert în cadrul Comisiei s-a întărit. Un exemplu: recenta restructurare a biroului Secretarului General al Comisiei, planificată și supusă aprobării în ianuarie. Aprobarea a venit după trei luni, nu din cauza vreunei probleme, ci pentru că Seibert nu avusese încă ocazia să o analizeze.
Un membru al cabinetului unui prim-ministru european a glumit: "Știu că e un tip care nu știe să delege și că această incapacitate de a delega și obsesia de a co-guverna comisia împreună cu Ursula au cauzat blocaje și frustrări în cabinete."
În alte cazuri, criticii au fost iritați de tendința lui Seibert de a înăbuși opoziția. Un înalt oficial al Parlamentului a reiterat îngrijorarea cu privire la puterea lui Seibert: "Se află într-un stadiu de asemenea putere deplină, încât vorbește direct cu comisarii. Vorbește direct cu politicienii. Cam uită care îi este locul."
Una peste alta, reputația lui Seibert reflectă orașul în care trăiește: birocratic, obsedat de putere, în mare parte opac, Bruxelles-ul generează mituri în jurul funcționarilor publici puternici care operează în umbră, precum Seibert.
Puțini oameni intervievați de POLITICO și-au exprimat îngrijorarea serioasă cu privire la influența lui Seibert. Însă este semnificativ faptul că doar o singură persoană din 25 - un parlamentar olandez - a fost dispusă să-l critice public.
"În interacțiunea sa cu Parlamentul, a fost întotdeauna un jucător corect și și-a respectat promisiunile", a declarat Bas Eickhout, deputat al grupului Verzilor. "Singura problemă este că această Comisie este foarte ierarhică și nimic nu trece fără permisiunea lui Bjoern. Acest lucru duce la acumularea unui număr considerabil de dosare la biroul său și la faptul că mulți funcționari ai Comisiei nu știu când se va decide și ce."
T.D.