Moțiunea acuză lipsa de transparență și derapaje de la principiile democratice. Deși votul are șanse minime de reușită, momentul reprezintă un semnal de alarmă pentru conducerea executivului european.
Moțiunea a fost inițiată de eurodeputatul român Gheorghe Piperea (AUR) și susținută de 74 de membri ai grupului Conservatorii și Reformiștii Europeni (CRE). Pentru a putea fi dezbătută în plenul Parlamentului European, un astfel de demers are nevoie de semnăturile a cel puțin 72 de deputați.
Votul de neîncredere este o procedură rar utilizată la nivelul UE, dar care, dacă ar trece, ar avea consecințe dramatice: întreaga Comisie Europeană ar trebui să demisioneze. Totuși, acest scenariu este puțin probabil, dat fiind sprijinul politic de care se bucură von der Leyen din partea principalelor grupuri politice.
Acuzațiile: lipsă de transparență, abuz de putere și gestionare defectuoasă
Principalele critici aduse Comisiei von der Leyen vizează:
- Refuzul de a publica comunicările cu Pfizer: Deputații reclamă faptul că Ursula von der Leyen a refuzat să dezvăluie schimburile de mesaje cu CEO-ul companiei Pfizer în perioada negocierii contractelor pentru vaccinurile antiCovid. Acest refuz a fost considerat un act de opacitate, în contradicție cu normele europene de transparență, mai ales după ce Curtea de Justiție a UE a cerut clarificări.
- Influențarea proceselor electorale naționale: Inițiatorii moțiunii susțin că Bruxelles-ul și-ar fi depășit atribuțiile în anumite țări membre, inclusiv România și Germania, prin folosirea unor instrumente de reglementare, precum Legea serviciilor digitale, pentru a influența rezultatele alegerilor.
- Achiziții ineficiente de vaccinuri: Aproximativ patru miliarde de euro ar fi fost cheltuiți pentru doze de vaccin care au rămas nefolosite, o risipă care ridică întrebări serioase privind planificarea și eficiența mecanismului european de achiziții comune.
- Inițiative militare fără consultare parlamentară: Un alt reproș important este că executivul european ar fi demarat un program de finanțare a apărării europene fără aprobarea Parlamentului, ceea ce contravine principiilor de guvernanță democratică.
Procedura: ce urmează
Președintele Parlamentului European, Roberta Metsola, a confirmat că moțiunea este validă și va fi dezbătută în sesiunea de săptămâna viitoare de la Strasbourg.
Dezbaterile sunt programate pentru luni seara, iar votul propriu-zis ar urma să aibă loc joi.
Pentru ca moțiunea să treacă, este necesară o majoritate absolută de cel puțin 361 de deputați, precum și două treimi din voturile exprimate.
Este un obstacol aproape imposibil de depășit pentru inițiatori, având în vedere configurația actuală a Parlamentului European.
Reacții politice
În timp ce grupurile de dreapta și extremă dreaptă susțin ferm demersul, partidele mainstream — precum Partidul Popular European (PPE), social-democrații (S&D), Renew Europe și verzii — și-au exprimat dezacordul.
Manfred Weber, liderul PPE, a numit moțiunea o „manevră politicianistă”, acuzând inițiatorii că subminează stabilitatea instituțională într-un moment delicat pentru Europa.
De cealaltă parte, deputații CRE se apără, afirmând că „nu este vorba despre destabilizare, ci despre responsabilitate democratică”. În viziunea lor, Comisia actuală s-a îndepărtat prea mult de mandatul său, acumulând prea multă putere fără suficiente mecanisme de control.
Chiar și în rândul susținătorilor Ursulei von der Leyen există voci critice.
Unele grupuri și organizații civice au criticat decizia de a retrage inițiative privind combaterea greenwashing-ului sau lipsa de consultare privind finanțarea proiectelor de apărare.
Deși acestea nu susțin moțiunea de neîncredere, ele atrag atenția că imaginea Comisiei este afectată de o percepție tot mai accentuată de netransparență.
Impactul real al moțiunii: mai mult simbolic decât legislativ
Voturile de neîncredere la nivel european sunt rare. Ultimul vot semnificativ a avut loc în 2014 și a fost respins categoric: doar 101 voturi „pentru” și 461 „împotrivă”.
Singura Comisie care a fost forțată să demisioneze a fost cea condusă de Jacques Santer, în 1999, în urma unui scandal de corupție și nepotism.
Chiar dacă moțiunea va fi respinsă, dezbaterea deschisă în plenul Parlamentului va aduce în prim-plan tensiunile dintre instituțiile UE și o parte a opiniei publice europene.
În ochii unor alegători și politicieni, Bruxelles-ul este perceput ca un aparat birocratic tot mai puțin conectat la realitățile naționale.