Turcia organizează duminică, 31 martie, alegeri municipale în 81 de provincii, Partidul AK (AKP) al preşedintelui Recep Tayyip Erdogan urmărind să recâştige oraşele pe care le-a pierdut în 2019, inclusiv metropola ţării, Istanbul, şi capitala Ankara.
Duminică, secţiile de votare vor fi deschise între orele locale 7:00 şi 16:00 în provinciile estice şi între orele 8:00 şi 17:00 în restul ţării. Primele rezultate sunt aşteptate duminică, până la ora locală 22:00 (şi a României), relatează Reuters.
Analiştii văd în acest vot un indicator la nivel naţional al sprijinului de care se bucură Erdogan şi al rezistenţei Opoziţiei, în special a primarului Ekrem Imamoglu din Istanbul. Se aşteaptă o cursă strânsă în oraşul în care locuiesc peste 16 milioane de oameni şi care generează peste un sfert din PIB-ul ţării.
Care este miza alegerilor locale din Turcia?
La ultimul scrutin local din 2019, principalul partid de opoziţie, Partidul Republican al Poporului (CHP), i-a administrat un duş rece lui Erdogan reuşind să se impună la Istanbul şi Ankara, ceea ce a pus capăt la mai mult de două decenii de guvernare a AKP şi a predecesorilor săi islamişti.
Erdogan, care a condus Turcia timp de peste două decenii şi care a făcut o campanie intensă pentru AKP în ultimele săptămâni, şi-a lansat cariera politică în calitate de primar al Istanbulului, în 1994.
Aproape 11 milioane de persoane sunt eligibile pentru a vota în oraş, potrivit Consiliului Electoral Suprem. Prezenţa la vot, atât la alegerile generale, cât şi la cele locale, este foarte mare în Turcia, de aproape 90%.
Principalul contracandidat al primarului în exerciţiu al CHP, Ekrem Imamoglu, este Murat Kurum, fost ministru al guvernului AKP. Sondajele îi dau un uşor avantaj lui Imamoglu.
În mai anul trecut, Erdogan a fost reales preşedinte, iar alianţa sa a obţinut majoritatea în parlament în cadrul unor alegeri generale cu rezultat strâns - ceea ce a divizat şi a descurajat o alianţă formată din CHP şi alte partide de opoziţie.
De ce contează alegerile locale din Turcia?
Bugetul municipalităţii metropolitane din Istanbul eclipsează toate celelalte 80 de oraşe din ţară, ajungând la 516 miliarde de lire (16,05 miliarde de dolari) în 2024, inclusiv sectoarele sale. Prin comparaţie, bugetul celui de-al doilea oraş, capitala Ankara, este de 92 de miliarde de lire.
Controlul marilor oraşe şi al bugetelor acestora poate oferi partidelor un cuvânt de spus în ceea ce priveşte finanţarea, contractele şi crearea de locuri de muncă, sporindu-le popularitatea pe scena naţională.
Istanbulul are o importanţă specială pentru Erdogan, deoarece a urcat pe scena politică naţională în perioada în care a fost primar aici, între 1994 şi 1998.
Imamoglu a apărut ca principala alternativă a opoziţiei la Erdogan. Dacă va câştiga un al doilea mandat de primar, este foarte probabil să candideze la următorul scrutin prezidenţial, spun analiştii, în timp ce o înfrângere i-ar putea bloca cariera şi ar putea lăsa opoziţia şi mai mult în dezordine.
Pentru Erdogan, recâştigarea Istanbulului şi a Ankarei l-ar susţine în demersul său de a obţine o nouă Constituţie care i-ar putea prelungi domnia dincolo de anul 2028, care marchează sfârşitul mandatului său actual, spun analiştii.
Conform Constituţiei existente, preşedinţia este limitată la două mandate. Erdogan şi-a asigurat un al treilea mandat anul trecut datorită unei lacune juridice rezultate în urma tranziţiei la un sistem prezidenţial în 2018, deoarece mandatul său iniţial a fost îndeplinit în cadrul sistemului anterior.
"Testul electoral este, de asemenea, semnificativ pentru încercarea lui Erdogan de a obţine o nouă Constituţie (sau amendamente constituţionale) pentru a ocoli limitele mandatului prezidenţial şi a elimina elementele rămase de independenţă judiciară", a declarat Wolfango Piccoli, copreşedinte al companiei de consultanţă Teneo.
Ce șanse de câștig are Opoziția?
Voturile municipale la nivel naţional la scrutinul din 31 martie ar putea consolida controlul preşedintelui Erdogan, după două decenii la conducerea Turciei, sau ar putea semnala o schimbare în peisajul politic profund divizat al Turciei, ţară membră NATO.
Este probabil ca rezultatele să fie influenţate în parte de dificultăţile economice cauzate de inflaţia galopantă, dar şi de votanţii kurzi şi islamişti care cântăresc performanţa guvernului şi speranţele lor de schimbare politică.
Speranţele de transformare ale opoziţiei au fost alimentate de rezultatele alegerilor locale din 2019, când au învins Partidul AK al lui Erdogan în principalele două oraşe, Istanbul şi Ankara, conduse până atunci de AKP şi de predecesorii săi islamişti timp de 25 de ani.
Dar Erdogan şi-a revenit anul trecut, păstrând preşedinţia şi obţinând o majoritate parlamentară cu aliaţii naţionalişti, în ciuda îngrijorării alegătorilor cu privire la o criză a costului vieţii. Ca urmare, alianţa largă a opoziţiei s-a divizat.
Sondajele de opinie arată că Imamoglu şi candidatul AKP, fostul ministru Murat Kurum, se află într-o cursă strânsă în Istanbul, un oraş de 16 milioane de locuitori, unde Erdogan şi-a făcut un nume ca primar în anii 1990.
În capitala Ankara conduce primarul în exerciţiu, care este tot din Opoziţie.
Ce influențează alegătorii
Perspectivele lui Erdogan par să fi fost afectate de o creştere a sprijinului pentru Noul Partid al Bunăstării, de orientare islamistă, din cauza poziţiei sale dure împotriva Israelului în legătură cu conflictul din Gaza şi a nemulţumirii faţă de modul în care AKP, cu rădăcini islamiste, a gestionat economia.
Retorica lui Erdogan împotriva Israelului a fost dură, dar Ankara a menţinut legăturile comerciale cu Israelul, atrăgând critici din partea acestui partid, care a profitat de furia turcilor care doresc ca guvernul să fie mai activ în sprijinirea palestinienilor.
"Dacă noi, Partidul Bunăstării, am fi la putere, Israelul nu ar putea ataca Gaza", a declarat pentru Reuters Mehmet Altinoz, viceliderul partidului, care a cerut un embargo comercial asupra Israelului.
Sondajele de opinie indică faptul că sprijinul acordat Partidului Bunăstării s-a dublat, ajungând la aproximativ 5%, absorbind voturi care, altfel, ar fi putut merge către AKP.
"Au o poziţie mai radicală, anti-israeliană, iar acest lucru îi face populari în rândul islamiştilor radicali", a spus Yetkin.
Perspectivele lui Erdogan de a recâştiga Istanbulul ar putea depinde, de asemenea, de alegătorii kurzi, mulţi dintre aceştia fiind aşteptaţi să lase deoparte loialitatea faţă de partid şi să îl susţină pe Imamoglu, potrivit sondajelor.