Actorul Alain Delon, simbol al cinematografiei franceze, a murit, duminică, la 88 de ani. Decesul a fost anunţat de cei trei copii ai săi.
„Alain Fabien, Anouchka, Anthony şi (câinele său) Loubo sunt profund întristaţi să anunţe decesul tatălui lor. Acesta s-a stins din viaţă în linişte în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi şi de familia sa. (…) Familia sa vă roagă să îi respectaţi viaţa privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicat.
Născut la 8 noiembrie 1935, Delon a revoluţionat cinematografia cu frumuseţea sa de înger diabolic în filmele lui Clément, Melville şi Visconti.
- În 1985, a câștigat Premiul César pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din Notre histoire (1984).
- În 1991, a primit Legiunea de Onoare a Franței.
- La cel de-al 45-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, a câștigat Ursul de Aur de Onoare. a Festivalul de Film de la Cannes 2019, a primit Palme d'Or de onoare.
Este unul dintre cei mai cunoscuți actori din cinematografia franceză și sex simbol al anilor '60, '70 și '80, dar a fost și producător de film.
De-a lungul carierei sale, Alain Delon a lucrat cu mulți regizori, printre care Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Michelangelo Antonioni și Louis Malle.
În 1973 Delon a înregistrat popularul duet „Paroles, paroles” cu Dalida.
Alain Delon a obținut critici elogioase pentru roluri din filmele În plin soare (1960), Rocco și frații săi (1960), Eclipsa (1962), Ghepardul (1963), Samuraiul (1967), Piscina (1969), Cercul roșu (1970), Polițistul (1972) și Monsieur Klein (1976).
Le Parisien: O carieră excepțională, o viață extrem de romantică
„El nu va suna astăzi. Era un ritual: atunci când se publica un articol despre el, Alain Delon suna pentru a mulţumi. Numărul său era ascuns, dar vocea sa era inimitabilă, profundă, incandescentă, magnetică. În ciuda sutelor de coperte care i-au marcat cariera, el era întotdeauna încântat când chipul său apărea pe prima pagină. De multe ori, certa jurnaliştii cu blândeţe pentru că, pentru a evita repetiţiile, se referiseră la el ca la un „comediant”. Apoi dădea din nou lecţii: „Un comediant joacă, un actor îşi trăieşte rolurile. Asta face diferenţa între Jean-Paul (Belmondo) şi mine”, scriu jurnaliştii de la leparisien.fr.
Actorul avea 88 de ani, iar cu el se încheie una dintre cele mai flamboaiante cariere din cinematografia franceză.
Născut pe 8 noiembrie 1935 la Sceaux (Hauts-de-Seine), Alain Delon spune că a fost un copil nefericit, aruncat între două familii - părinţii săi s-au despărţit şi fiecare a început o nouă viaţă. Destinat să devină ajutor de măcelar, a renunţat la tot şi s-a înrolat la vârsta de 17 ani, în Indochina.
Avea 20 de ani când s-a întors la Paris, iar frumuseţea sa insolentă i-a deschis porţile cinematografiei. Debutează în 1957 în filmul lui Yves Allégret „Quand la femme s'en mêle”.
Un an mai târziu, o întâlneşte pe Romy Schneider, deja o vedetă datorită filmului „Sissi”.
A urmat o relaţie pasională, furtunoasă şi foarte mediatizată de cinci ani şi o legătură indestructibilă între aceşti doi actori cu puţin talent pentru fericire.
Un singur César
De la primul său lungmetraj în 1957, la vârsta de 23 de ani, Delon a jucat în 88 de filme şi şapte filme de televiziune. De asemenea, a regizat 2 lungmetraje, a produs 32 şi a jucat în 7 piese de teatru. Dincolo de acest şir de cifre, cel care era destinat să preia delicatesele familiei din Bourg-la-Reine (Hauts-de-Seine) a fost mai ales eroul unor capodopere sau filme cult, printre care „Plein Soleil”, „Rocco şi fraţii săi”, „Ghepardul”, „Mélodie en sous-sol”, „Le Samouraï”, „Borsalino”, „La Piscine” şi „Domnul Klein”.
Alain Delon a adunat roluri, dar nu şi trofee. Lista sa impresionantă de distincţii include „doar” un César, pentru cel mai bun actor în 1985 pentru „Notre histoire” de Bertrand Blier, Ursul de onoare la Festivalul de Film de la Berlin în 1995 şi premiul Festivalului Internaţional de Film de la Locarno în 2012... Până când, în mai 2019, Delon a fost încoronat cu Palme d'or d'honneur la Cannes: un premiu tardiv, dar suprem, pe care starul l-a primit în lacrimi din mâinile fiicei sale Anouchka, profitând de acest ultim omagiu pentru a-şi lua rămas bun de la publicul său.
Un erou francez
Mult mai mult decât un actor, Alain Delon a fost un mit, un idol, un erou francez al cărui chip şi nume au făcut înconjurul lumii.
O „frumuseţe diabolică” care, la vârsta de 74 de ani, a devenit imaginea unei mărci de parfumuri datorită unor fotografii realizate în anii 1960. Este ca şi cum, de atunci, niciun alt chip nu a egalat această perfecţiune, această graţie felină şi misterioasă. În străinătate, rămâne fără îndoială una dintre cele mai cunoscute vedete franceze, devenind idol în China şi Japonia încă din 1967 cu „Le Samouraï” al lui Jean-Pierre Melville.
Viaţa sa sentimentală a alimentat, de asemenea, legenda Delon. Iubirile sale, în primul rând, au stârnit fantezia presei, de la dragostea la prima vedere cu Romy Schneider, în 1958, până la complicitatea tandră cu Mireille Darc, amantă devenită „cealaltă jumătate”. Să nu mai vorbim de pasiunile sale cu Nathalie, Anne Parillaud, Rosalie van Breemen şi chiar Dalida - cu care a dezvăluit cu întârziere că a avut o idilă. Apoi, prieteniile sale cu huligani (Milosevic, Markovici, Marcantoni, Hornec...), care au estompat graniţele dintre viaţa şi rolurile celui care a făcut filme cu gangsteri unul după altul.
Delon a declarat că „motivaţia de a fi ceea ce a fost” i-a venit de la femei: Romy Schneider; Nathalie Delon, cu care s-a căsătorit în 1964 - singura sa căsătorie - şi mama fiului său Anthony; Mireille Darc, partenera sa timp de 15 ani; şi olandeza Rosalie Van Breemen, cu care i-a avut pe Anouchka şi Alain-Fabien.
Iubitor de artă şi colecţionar (de tablouri, vinuri, arme etc.), a fost, de asemenea, un mare admirator al generalului de Gaulle şi a cumpărat la licitaţie manuscrisul original al Apelului din 18 iunie, ca dar pentru ţara sa.
Adulat şi detestat
În sfârşit, reputaţia sa de actor coleric şi temperamental, certurile mediatizate cu fiii săi Anthony şi Alain-Fabien şi declaraţiile sale furtunoase au făcut din Alain Delon un personaj fascinant, deopotrivă adorat şi detestat.
Trebuie spus că bărbatul a avut întotdeauna talentul de a stârni controverse: declaraţii directe despre femei sau despre lumea de azi, simpatii deschise pentru aripa dreaptă a dreptei (în contradicţie cu lumea cinematografică) şi acest obicei bizar de a vorbi despre sine la persoana a treia.
Ca să nu mai vorbim de legăturile sale periculoase, la un moment dat, cu o serie de gangsteri. „Am avut multe relaţii cu crima organizată, am atins-o chiar cu degetul”, mărturisea el în 2021.
De mai mulţi ani, actorul se retrăsese de pe platourile de filmare. Spunea că nu mai cunoaşte şi nu-i mai place cinematografia de astăzi şi că nu găseşte niciun succesor pentru Deray, Verneuil, Melville sau Visconti.
În apartamentul său din Paris şi în proprietatea sa din regiunea Loiret, Delon a trăit înconjurat de fotografii ale filmelor sale, ale iubitelor sale şi ale tinereţii sale. Astăzi, el ne lasă cu sute de instantanee glorioase. Şi cu nostalgia ca moştenir, scrie Le Parisien. .
„Un erou trebuie să ştie întotdeauna cum să moară”, a declarat actorul pentru Le Monde în 2018. „Mi-ar plăcea să mor, pentru că este un punct final”.