Anul acesta se împlinesc 36 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989. Un moment care, deși rămâne controversat și pentru care încă nu s-a făcut dreptate victimelor, a schimbat definitiv România.
- Fostul procuror general care a prezentat scuze pentru tergiversarea Dosarului Revoluției spune cum se mai poate face dreptate
- Românii continuă să plătească pentru confiscarea Revoluției din decembrie 1989 de către un grup de „securiști” care au ocupat vidul de putere
Dincolo de interpretări și dispute, faptele certe arată că între 15 și 22 decembrie 1989 țara a trecut, în doar câteva zile, de la represiune armată la înlăturarea conducerii comuniste, cu sute de morți, mii de răniți și o tranziție de putere realizată sub presiunea străzii.
Acesta este, potrivit unui documentar Agerpres, firul evenimentelor esențiale, reconstituit din documente oficiale, relatări contemporane și cercetări istorice.
15 decembrie 1989 – începutul: Timișoara, momentul inaugural
Revolta de la Timișoara din 15 decembrie este descrisă drept declanșatorul lanțului de acțiuni care, în doar câteva zile, avea să cuprindă Bucureștiul și alte orașe, culminând cu prăbușirea dictaturii.
20/21 decembrie – decizia regimului: mitingul de la București, o strategie riscantă
În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, Comitetul Municipal PCR hotărăște organizarea, la București, în Piața Republicii (Piața Palatului), a unui mare miting „popular” care să condamne „acțiunile huliganice” de la Timișoara.
Mitingul urma să fie transmis în direct la radio și televiziune și avea rolul de a demonstra sprijinul larg pentru regim, legitimând astfel reprimarea demonstrațiilor de la Timișoara.
Istoricul Peter Siani-Davies notează că, în tensiunea crescândă a momentului, strategia era „foarte riscantă”, însă Ceaușescu ar fi continuat să creadă că beneficiază de sprijinul maselor de muncitori.
21 decembrie – ziua în care Bucureștiul devine punctul central
- Criza se extinde
La 21 decembrie 1989, autoritățile se confruntau cu o criză în creștere, pe fondul extinderii tulburărilor din Timișoara. În aceeași zi, tulburările izbucnesc și în București, care devine „principalul punct al demonstrațiilor”, arată Siani-Davies. În paralel, la Timișoara au loc manifestații pentru a șasea zi consecutiv, iar demonstrații apar și în alte orașe mari.
- Ședința CPEx și promisiunile sociale
La sediul Comitetului Central al PCR, are loc o ședință a Comitetului Politic Executiv în care se discută situația de la Timișoara. Ceaușescu propune mărirea unor retribuții și ajutoare sociale.
- Mitingul din Piața Palatului: discursul întrerupt, transmisia oprită
În jurul orei 12:00 începe mitingul din Piața Palatului. Participanților li se distribuie pancarte care condamnă manifestațiile de la Timișoara și exprimă solidaritatea cu conducerea. Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu apar în balconul CC, înconjurați de lideri de partid.
Cuvântarea este întreruptă de grupuri de protestatari apărute spontan: se aud huiduieli, se instalează panica, iar mulți se dispersează. Ceaușescu părăsește microfonul și intră în clădire. Transmisia TV și radio se întrerupe.
După câteva momente, Ceaușescu reapare în balcon, transmisiile se reiau, iar el promite măsuri de îmbunătățire a nivelului de trai și protecție socială.
Spre final, discursul este din nou întrerupt de scandări, iar mitingul se încheie mai devreme. Piața se golește, rămân grămezi de pancarte, în timp ce încep primele desfășurări de trupe.
Pentru prima dată în 24 de ani de conducere, Ceaușescu fusese huiduit în timpul unui discurs, consemnează volumul „România. Date și fapte. 1989–2009”.
- După miting: protestul se mută pe străzi, apar blindatele
După spargerea mitingului, pe străzile din jur mii de oameni scandează pentru democrație și împotriva dictaturii. Grupurile se regrupează în Piața Romană și la Sala Dalles: „Democrație!”, „Libertate!”, „Jos dictatura!”, „Jos comunismul!”, „Moarte tiranului!”. La ora 14:00 apar primele blindate și autoamfibii în centrul orașului.
- Universitatea și Intercontinental: baricada, ordinul de „curățare”, împușcături
După sosirea întăririlor, forțele de ordine folosesc gaze lacrimogene și bastoane. Dispersarea de pe Calea Victoriei se dovedește relativ simplă, dar mult mai dificilă în Piața Universității, care era spațiu și nod urban sub geamurile hotelului Intercontinental, unde erau cazați adesea vizitatori străini. Această zonă avea să devină „punctul central al revoluției din București”, notează Siani-Davies.
În fața protestatarilor sunt scutieri, în spatele lor autospeciale de pompieri și transportoare blindate cu soldați înarmați. Spre seară vin noi întăriri. Demonstranții, majoritar tineri, ridică o baricadă în fața hotelului Intercontinental. Forțele de ordine primesc ordinul să „curețe zona”. În cursul nopții se trage asupra demonstranților de la Intercontinental și din Piața Universității. Sunt morți și răniți, iar mai mulți tineri sunt uciși în fața Sălii Dalles.
Numeroși manifestanți sunt arestați și duși la închisoarea Jilava, unde sunt torturați. După alungarea protestatarilor, unități de salubrizare spală asfaltul de sânge.
Bilanțul nopții 21/22 decembrie la București: 49 de demonstranți morți, 463 răniți și 698 arestați.
- 21 decembrie în țară: Timișoara, Brașov, Sibiu
Tot pe 21 decembrie, la Timișoara, muncitorii părăsesc locurile de muncă și se adună în Piața Operei, unde se strâng zeci de mii de oameni. Se constituie Frontul Democratic Român din Timișoara, care difuzează o „Declarație-Program”. La Brașov, zeci de mii de oameni se adună în fața Comitetului Județean PCR. La Sibiu, unde prim-secretar era Nicu Ceaușescu, ies în stradă câteva mii de manifestanți.
22 decembrie – ziua prăbușirii: muncitorii, Milea, retragerea armatei și fuga lui Ceaușescu
- Dimineața: uzinele se opresc, valuri de muncitori pornesc spre centru
În primele ore ale zilei de 22 decembrie, marile uzine bucureștene își încetează activitatea. Grupuri masive de muncitori de la „Grivița Roșie”, „Vulcan”, „23 August”, „Pipera”, „Republica”, Întreprinderea de Mașini Unelte și Ansamble București pornesc spre centrul Capitalei. Sunt opriți de baraje ale miliției, securității și armatei la câteva sute de metri de sediul CC. Zecile de mii de manifestanți exercită o presiune enormă, iar dispozitivul militar rezistă fără a riposta.
- Ședința de la ora 10.00: anunțul despre Milea și „starea de necesitate”
În jurul orei 10:00 are loc o ședință cu membri CPEx. Ceaușescu anunță că generalul Vasile Milea, pe care îl numește „trădător”, s-a sinucis. La 10:59, radioul anunță instituirea „stării de necesitate” pe întreg teritoriul. Urmează știrea: „ministrul forțelor armate a acționat ca un trădător… și… s-a sinucis”. Siani-Davies subliniază că „circumstanțele morții lui Milea” aveau să rămână mult timp subiect de dezbatere.
- Fraternizarea și retragerea armatei
Vestea morții lui Milea se răspândește rapid, mii de oameni pornesc spre centru. După ora 11:00, în condițiile fraternizării armatei cu demonstranții, generalul Victor Atanasie Stănculescu ordonă retragerea armatei în cazărmi, potrivit „Istoriei României în date”. Manifestanții scandează „Armata e cu noi!” și invadează Piața Palatului. O parte forțează intrările și pătrunde în clădirea Comitetului Central.
- Fuga cu elicopterul, apoi arestarea la Târgoviște
La ora 12:06, Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe și două gărzi de corp, părăsesc sediul CC cu un elicopter. Ajung la Snagov, apoi decolează din nou doar cu gărzile de corp, aterizează pe un câmp lângă Titu, iar de acolo, cu o mașină, se îndreaptă spre zona Târgoviște. În jurul orei 15:30 sunt arestați și transferați la Unitatea Militară 01417 din Târgoviște.
- După fuga dictatorului: Piața Palatului, CC ocupat, „Libertate!”
După plecarea lui Ceaușescu, zeci de mii de oameni li se alătură celor din Piața Palatului; bulevardele se umplu. Mulțimea năvălește în clădirea CC. Protestatarii urcă în balcon și vorbesc mulțimii, se scandează „Libertate!”, „România!”, „Nu plecăm!”.
- Televiziunea și radioul: „Dictatorul a fugit!”
Oamenii se adună și în jurul Televiziunii. Radioul transmite în direct. Televiziunea începe emisia cu un grup de manifestanți în frunte cu actorul Ion Caramitru și poetul Mircea Dinescu, disident. Dinescu anunță în direct că „dictatorul a fugit”, strigând: „Victorie! Frați români, am învins!”.
Între orele 14:15 și 16:00, unități ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul CC, BNR, Radiodifuziunea, Palatul Telefoanelor și alte instituții strategice. Blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore.
Seara de 22 decembrie: FSN, „Comunicatul către țară” și primele publicații ale Revoluției
În seara zilei de 22 decembrie se constituie noul organism al puterii: Frontul Salvării Naționale (FSN), cu scopul declarat de „instaurare a democrației, libertății și demnității poporului român”. La radio și TV este transmis „Comunicatul către țară” al Consiliului FSN: „se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceaușescu… Guvernul se demite, Consiliul de Stat… își încetează activitatea… puterea… este preluată de Consiliul FSN”, potrivit „Istoriei României în date”.
Este făcut public un program de democratizare: abandonarea rolului conducător al partidului unic și sistem pluralist; alegeri libere în aprilie; separarea puterilor; o nouă Constituție; libera inițiativă în economie; sprijin pentru mica producție țărănească; democratizarea învățământului și culturii; drepturi pentru minorități; respectarea drepturilor omului; integrarea în procesul construirii unei Europe unite.
Sunt anunțați membri provizorii ai Consiliului FSN: Ana Blandiana, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Dan Deșliu, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dan Marțian, Cazimir Ionescu, Domokos Geza, Ion Iliescu și alții.
În după-amiaza zilei de 22 decembrie apare „Libertatea”, primul ziar al Revoluției. Seara apar „Tineretul Liber” și, în ediție specială, „Scânteia Poporului”.
Noaptea de 22/23 decembrie: focuri, zvonuri despre „teroriști”, Biblioteca Centrală Universitară incendiată
Televiziunea transmite în direct evenimentele din Piața Palatului. Spre seară apar relatări despre focuri izolate, apoi împușcăturile se înmulțesc odată cu lăsarea întunericului. Se răspândesc zvonuri alarmiste, inclusiv despre „teroriști”. Cei din balconul CC lansează apeluri la calm.
După ora 18:00 și pe parcursul nopții, „elemente diversioniste necunoscute” deschid focul simultan în mai multe puncte din București. Sunt victime în rândul armatei și civililor. Televiziunea este atacată, emisia fiind întreruptă pentru scurt timp. Se trage și în Piața Palatului, fiind vizat sediul CC. În schimbul de focuri din Piața Palatului - dinspre fostul Palat Regal (Muzeul de Artă) spre CC și mulțimea din piață - este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare.
21–22 decembrie în țară: confruntări și atacuri asupra obiectivelor strategice
Demonstrații și confruntări armate au loc în marile orașe: Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov, Iași, Craiova. La Timișoara, în 22 decembrie, populația este pentru a șaptea zi în stradă, iar spre seară apar atacuri asupra locațiilor strategice și unităților militare. Și la Sibiu, obiective strategice sunt atacate spre seară de grupuri de diversioniști.
Bilanțul victimelor din decembrie 1989
Bilanțul victimelor din timpul evenimentelor din decembrie 1989 a fost de 1.104 morți (dintre care 160 înainte de 22 decembrie) și 3.321 răniți (dintre care 1.107 până la 22 decembrie), potrivit volumului „Istoria României în date”.
Documentarea Agerpres a utilizat și lucrările: „România. Date și fapte. 1989–2009” (Agerpres, 2010), „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003), „Revoluția română din decembrie 1989” (Peter Siani-Davies, Humanitas, 2006), „Despre 1989. Naufragiul utopiei” (Vladimir Tismăneanu, Humanitas, 2009).