De fiecare dată când au nevoie să meargă la toaletă, elevii știu că nu trebuie să uite un lucru: sulul de hârtie igienică pe care îl aduc de acasă, fiindcă acolo unde învață nu există așa ceva. Nu, nu se întâmplă la noi, ci în sora noastră latină – Italia.
Lipsa hârtiei igienice și a săpunului e o problemă atât de răspândită, încât a devenit un subiect popular pe TikTok, potrivit Euronews.
Elevii italieni spun că trebuie să-i ceară hârtie portarului de fiecare dată când merg la toaletă și primesc doar câteva foi, nicidecum un sul. Într-un clip postat pe rețeaua de socializare, doi liceeni sunt întrebați ce nu este în regulă cu sistemul de educație. "Infrastructura e învechită și se destramă, de multe ori nu este săpun în toalete, nu există hârtie igienică", spune o fată. "Asta e problema mereu", revine cel care a adresat întrebarea.
Un alt utilizator italian de TikTok se plânge împreună cu colegii lui că școlile nu le respectă de multe ori drepturile, inclusiv pe cel de a găsi săpun și hârtie igienică în toalete și de a avea încălzire în sălile de clasă iarna. Radiatoarele sunt adesea oprite sau sparte în școlile italiene, ceea ce iarna duce la câte o grevă ocazională a elevilor.
"Oare există cineva care are hârtie igienică și săpun în toalete? N-am avut așa ceva nici în școala primară", spune el. "În școala mea săpunul e o legendă", răspunde altul.
Această lipsă cronică de dotări elementare a fost semnalată pentru scurtă vreme încă din 2016, iar ziarele britanice notau că, din cauza lipsei de fonduri, o școală primară din Italia a făcut apel la copii să vină cu hârtia igienică de acasă.
De ce nu e hârtie igienică în școli
În Italia, această dezvăluire nu este un caz izolat, ci o problemă care a afectat generații de elevi. În 2017, Cittadinanzattiva, o organizație nonprofit care promovează drepturile elevilor italieni, a anunțat că 47% din școlile din toată țara nu aveau hârtie igienică, iar în 64% nu exista săpun.
De atunci nu s-a schimbat mare lucru. La începutul acestui an, 277 de părinți din orașul Ferrara au semnat o petiție prin care cer inspectoratului școlar să asigure hârtie igienică în școlile primare.
"Italia nu a investit mult în educație, de fapt, cheltuiește mai puțin decât alte țări europene. Anul acesta, cheltuiala din sectorul de educație publică a fost de 7.000 de euro per copil din grădiniță și școală primară și de până la 9.000 de euro per elev de liceu. În alte țări europene cheltuiala medie este de 10.000 de euro per elev", a explicat Adriana Bizzarri, de la Cittadinanzattiva.
Italia urmează să acopere necesarul de finanțare din educație cu o parte din uriașul fond de ajutor de 191,5 miliarde de euro acordat de UE pentru costurile din pandemie. "Dar vom vedea aceste rezultate abia în 2026, iar o parte din bani se vor cheltui pe lucrări de reparații a infrastructurii vechi", a spus Bizzarri.
Deși sistemul italian de educație este în general subfinanțat, există școli care o duc mai rău și altele care se descurcă mai bine și le pot oferi elevilor dotările elementare de care au nevoie. Asta pentru că sistemul italian de învățământ promovează autonomia școlilor și a conducerii, iar statul acordă fonduri în funcție de cât de mulți elevi, profesori și membri ai personalului are fiecare unitate.
Școlile le cer bani părinților, profesorii iau din banii lor lucruri pentru elevi
Deși autonomia poate fi un lucru pozitiv, Bizzarri arată că de multe ori duce la situații în care școlile sunt nevoite să le ceară ajutorul părinților, pentru a putea funcționa.
La începutul fiecărui an școlar, în septembrie și octombrie, școlile obișnuiesc să ceară o contribuție voluntară din partea părinților, iar suma diferă de la școală la școală și nu este reglementată de către stat. Deși suma nu-i obligatorie, mulți părinți se simt nevoiți să dea bani.
"Nu există o listă oficială de prețuri. Sunt școli primare care cer 30 de euro, în timp ce la gimnaziu se cer 50 și 60 de euro. La liceu această contribuție voluntară poate fi între 100 și 180 de euro. Aceste contribuții pot fi semnificative, mai ales ținând cont că școala în Italia este gratuită pentru elevii de până la 16 ani", continuă ea.
Însă rezultatul acestei "contribuții voluntare" este că falia dintre școlile bogate și cele sărace se adâncește, întrucât primele beneficiază de contribuțiile părinților cu posibilități financiare mari.
Școlile nu le cer bani părinților ca să cumpere hârtie igienică, ci pentru manuale, creioane, cărți de colorat și alte dotări, spune Bizzarri.
O profesoară care predă la o școală primară din Sardinia a declarat pentru Euronews că de multe ori cadrele didactice cheltuiesc din salariilor lor pentru a cumpăra lucruri pentru elevi. Asta în condițiile în care profesorii italieni se numără printre cei mai prost plătiți din UE.
Situația s-a mai îmbunătățit, totuși, după pandemie, când conducerile școlilor au pus mai mult accent pe măsurile de respectare a igienei, cumpărând regulat produse de curățat, chiar și hârtie igienică. "Acum așteptăm să vedem cât va dura", conchide circumspectă Bizzarri.
T.D.