Lumea digitală poate fi un loc înspăimântător, mai ales la vârste fragede, iar datoria părinților este să le fie alături copiilor înainte ca ceva rău să se întâmple. Dar cum poți face asta? Cum deschizi subiectul cu cel mic? Și cum poți fi sigur că ai acoperit toate scenariile posibile?
Dacă subiectul te frământă, vestea bună e că nu ești singurul care se confruntă cu aceste întrebări. Mulți părinți, educatori și specialiști și-au pus deja aceste întrebări și luminița de la capătul tunelului începe să se întrevadă.
Jessica Joelle Alexander, autoarea bestsellerului internațional The Danish Way of Parenting, publicat în peste 32 de țări, a dezvoltat pornind de la aceste întrebări un program dedicat școlilor și părinților. Dacă pentru școli a pregătit un adevărat program educațional, pentru părinți a creat un kit cu întrebări și activități care îi ajută pe părinți să discute deschis cu copiii despre experiențele online, să construiască încredere și să abordeze posibilele riscuri înainte să apară probleme.
”Aplicațiile, inteligența artificială și tehnologia vor continua să se schimbe, dar ceea ce înseamnă să fii un om bun nu se schimbă. Acesta este, de fapt, scopul proiectului Raising Digital Citizens”, explică Jessica Joelle Alexander, prezentă la ParentED Fest 2026, într-un interviu acordat SpotMedia.ro.
Ce te-a inspirat să creezi kitul Raising Digital Citizens?
Sincer, totul a pornit de la propria mea experiență. Când a venit momentul să-i dau fiicei mele un telefon, nu mă simțeam pregătită și nici nu știam exact cum să procedez. Am făcut ce ar face orice părinte: am căutat sfaturi. Și toate spuneau același lucru: „Vorbiți cu copiii voștri!”. Dar cum? Eu nu am crescut în lumea asta. Nu aveam repere, nu știam de unde să încep și nici cum ar trebui să sune o conversație despre empatia digitală, consimțământ, gândire critică, cyberbullying sau siguranță online. Știam că sunt lucruri importante, dar cum puteam deschide subiectul fără să sune ciudat?
Am petrecut ani întregi cercetând cum construiesc părinții danezi relații bazate pe încredere, empatie și reziliență. Am descoperit că exact aceste principii lipseau din discuția despre lumea digitală. Toată lumea se concentra pe controale și restricții, dar nimeni nu vorbea despre construirea unei relații apropiate, bazate pe încredere, deși toți experții subliniază că acestea sunt esențiale pentru o dezvoltare sănătoasă în mediul digital.
Așa a apărut kitul. Era exact instrumentul de care aveam nevoie eu și de care, cred eu, ar avea nevoie mulți părinți, pentru a construi o astfel de relație.
Cum ai descrie acest kit?
Este un set de instrumente pentru conversații în familie, care îi ajută pe părinți și copii să-și construiască, prin joc, o relație mai bună în viața reală, vorbind despre lumea online.
În loc să le ofere părinților o listă de reguli, kitul le pune la dispoziție formulări, întrebări și activități concrete, care îi ajută să discute cu cei mici despre experiențele lor online înainte să apară problemele, nu doar după ce s-a întâmplat ceva.
Totul se bazează pe abordarea noastră CARE: Connect, Agree, Respect, Equilibrium, adică să construim o conexiune, să stabilim acorduri, să ne respectăm reciproc și să găsim un echilibru. Kitul include un ghid pentru părinți, cartonașe cu întrebări pentru conversații și îndrumări pentru stabilirea unui acord în familie.
Motto-ul nostru este: „Nu spune nu. Spune «KNOW»” (știu - n.red). Copiii care înțeleg lumea digitală și au o relație apropiată cu părinții lor fac alegeri mai bune online decât cei cărora li se interzice pur și simplu accesul. Cercetările confirmă acest lucru.
În realitate, majoritatea părinților nu știu prea multe despre viața digitală a copiilor. Acesta este un punct nevralgic care creează o distanță inutilă între părinți și copii, tocmai într-un moment în care au cea mai mare nevoie de noi, părinții.
Ne poți da un exemplu de conversație despre riscurile online?
Cheia este să discutăm despre situații concrete, nu să alimentăm temeri, și să facem asta înainte să apară vreo problemă.
O întrebare simplă ar putea fi: „Care sunt cei trei adulți în care ai cea mai mare încredere?”. Copiii ar trebui să știe, înainte să aibă vreodată nevoie, la cine pot apela dacă ceva din mediul online li se pare în neregulă. Și nu trebuie să fii neapărat tu persoana respectivă.
Mulți părinți consideră această întrebare de la sine înțeleasă, dar eu o compar cu numerele de urgență lipite pe frigider. Este important ca cei mici să știe cui să ceară ajutor atunci când li se întâmplă ceva neplăcut. Iar „ceva neplăcut” se va întâmpla, în nouă cazuri din zece.
De aici, puteți explora împreună diferite scenarii. „Dacă cineva pe care l-ai cunoscut online ți-ar oferi gratuit skin-uri pentru un joc sau carduri cadou, doar ca să fie drăguț cu tine, ce crezi că ar putea cere în schimb?”. Sau: „Ce ai face dacă cineva cu care vorbești online ți-ar cere să continuați conversația într-o altă aplicație?”.
Apoi, ascultă. Învață de la copilul tău! (Ce este un skin?) Nu te apuca să-i faci morală. Cei mai mulți copii au un instinct surprinzător de bun, iar rolul tău este să-i ajuți să și-l dezvolte.
Există însă o frază care contează mai mult decât toate: „Nu rămâi fără telefon pentru că mi-ai spus adevărul”.
Copiii nu povestesc întotdeauna despre tentativele de manipulare sau despre presiunea la care sunt supuși, pentru că se tem că vor rămâne fără telefon. Dar dacă simt că ești de partea lor, cu siguranță vor veni la tine.
Întrebările contează, dar felul în care abordezi discuția contează și mai mult. Despre asta vorbim în ghidul pentru părinți și în toată activitatea noastră.
Copiii trec prin ceea ce noi numim un „rit de trecere digital” al zilelor noastre. Indiferent dacă au sau nu au încă un telefon, copiii își doresc tot mai multă independență în mediul online. Iar asta e ocazia părinților de a le fi aliați, nu adversari.
Cum pot părinții să stabilească limite pentru timpul petrecut în fața ecranelor?
Aș renunța la ideea de a ne concentra pe numărul de minute și m-aș gândi mai degrabă la echilibru. Acesta este sensul literei E din abordarea CARE, de la Equilibrium.
În loc să ne întrebăm „Cât timp petrece în fața ecranului?”, ar fi mai util să ne întrebăm „Ce pierde în acest timp?”. Dacă ecranele ajung să ia locul somnului, jocului, timpului petrecut afară sau întâlnirilor cu prietenii față în față, atunci avem un semnal de alarmă.
Din experiența noastră, una dintre cele mai eficiente abordări este stabilirea unui acord în familie, după ce părinții și copiii parcurg împreună cartonașele din kit. Procesul poate fi de durată.
Acordul poate include spații fără ecrane, precum dormitoarele sau bucătăria, momente fără ecrane, cum ar fi ora dinainte de culcare, și așteptări clare, formulate împreună de toți membrii familiei, inclusiv de adulți.
Când copiii participă la stabilirea regulilor, le înțeleg mai bine și sunt mult mai dispuși să le respecte. În plus, regulile pot evolua odată cu ei, oferindu-le mai multă libertate pe măsură ce demonstrează că pot gestiona responsabil această libertate.
Ce le-ai recomanda părinților care simt că au pierdut această bătălie?
În primul rând, să respire adânc. Nu sunt singuri și nu este prea târziu să schimbe lucrurile. În al doilea rând, să nu încerce să recâștige controlul peste noapte, interzicând totul. De obicei, asta duce la conflicte și la ascunderea lucrurilor, nu la o schimbare reală.
Mai bine să înceapă arătându-se interesat. Să se așeze lângă copil și să-l roage să le arate ce îi place să facă online și de ce. Apoi, să fie sinceri: „Mi-am dat seama că, în familia noastră, nu avem un echilibru prea bun, inclusiv eu. Putem găsi împreună o soluție?”.
Când îi implici în găsirea soluției și ai suficientă deschidere să-ți recunoști propria contribuție la problemă, construiești încredere.
De multe ori, este nevoie să ne uităm și la propriile obiceiuri și să ne întrebăm ce le arătăm copiilor prin exemplul personal. Ei observă când ne verificăm telefonul la cină sau derulăm pe ecran în timp ce încearcă să ne vorbească.
Apoi, putem stabili împreună una sau două reguli simple și putem construi treptat pornind de la ele. Mai întâi refacem conexiunea, apoi stabilim regulile.
Cum ar trebui să reacționeze părinții când copiii încalcă aceste reguli?
Este important să separăm comportamentul de relația cu copilul. Poți să-i spui clar că a încălcat o regulă, asigurându-l în același timp că relația voastră rămâne un spațiu sigur pentru el.
Încearcă să fii curios, nu furios. Păstrează-ți calmul, întreabă ce s-a întâmplat și ce l-a împiedicat să respecte acordul. De multe ori, există un motiv real: presiunea prietenilor sau o aplicație concepută să-i țină captivi cât mai mult timp.
Pot exista consecințe, dar ele trebuie să fie proporționale și să contribuie la reconstruirea încrederii, nu să fie pedepse de dragul pedepsei.
Iar dacă un copil îți spune singur că a încălcat o regulă, recunoaște-i deschis sinceritatea. Dacă mărturisirea îl costă mai mult decât ascunderea adevărului, va învăța să se ascundă mai bine data viitoare.
Cum creștem copii care rămâni ”oameni” într-o lume dominată de AI?
Nu poți supraveghea fiecare click. De aceea, ar trebui să ne concentrăm pe a le oferi copiilor cunoștințele de care au nevoie pentru a fi cetățeni digitali empatici, atenți și responsabili, care își păstrează valorile umane atât online, cât și offline.
Aplicațiile, inteligența artificială și tehnologia vor continua să se schimbe, dar ceea ce înseamnă să fii un om bun nu se schimbă. Acesta este, de fapt, scopul proiectului Raising Digital Citizens.
În plus, părinții nu ar trebui să fie nevoiți să facă totul singuri. Prin programele noastre din școli și prin Youth Ambassador Leadership Program, elevii mai mari conduc discuții cu cei mai mici, iar fiecare sesiune continuă acasă, printr-o conversație în familie.
Când copiii împărtășesc aceleași valori cu prietenii, la școală și în familie, le este mult mai ușor să facă ceea ce este corect chiar și atunci când nu îi supraveghează nimeni. Iar să rămână oameni și să se comporte responsabil, împreună cu ceilalți, devine mai simplu.
Cum îi învățăm pe copii despre riscurile AI fără să-i facem să se teamă de tehnologie?
În același fel în care îi învățăm să traverseze strada: nu îi ținem în casă pentru totdeauna, ci mergem alături de ei până când sunt pregătiți să se descurce singuri.
Explorați împreună instrumentele AI. Puneți-i agentului AI o întrebare și apoi întrebați-vă: „Oare este adevărat ce ne-a răspuns? Cum am putea verifica?”. Așa dezvoltăm gândirea critică, care reprezintă cea mai bună formă de protecție.
Vorbiți deschis despre ce este inteligența artificială: un instrument antrenat pe baza informațiilor create de oameni, care poate greși, poate reproduce prejudecăți sau poate fi convingător chiar și atunci când nu are dreptate.
Frica îi face pe copii fie să evite tehnologia, fie să o folosească pe ascuns. Înțelegerea ei îi face încrezători. Ne dorim copii care știu cum funcționează aceste instrumente, astfel încât ei să folosească tehnologia, nu să ajungă să fie folosiți de ea.
Cum îi învățăm pe copii să se gândească înainte să dea click, chiar și atunci când nu îi supraveghează nimeni?
Să te gândești înainte să dai click este un obicei, iar obiceiurile se formează prin exercițiu și prin multe conversații, în timp. Gândirea critică este o abilitate pe care familia o poate dezvolta împreună.
De aceea, abordarea noastră este una ludică și pornește de la numeroase scenarii concrete. Este nevoie de răbdare și de disponibilitatea de a învăța împreună, inclusiv de a ne recunoaște propriile slăbiciuni și de a ne împărtăși experiențele.
Cei mai mulți dintre noi am dat click pe ceva pe care nu ar fi trebuit să apăsăm sau am fost păcăliți de o postare falsă. Ni se poate întâmpla tuturor.
Când copiii au alături un adult în care au încredere, sunt mult mai dispuși să se oprească o clipă înainte de a acționa, să facă alegeri mai bune și să ceară ajutor atunci când au nevoie. Cercetările confirmă clar acest lucru.
Copiii au atât de multe să ne învețe, iar noi avem atât de multe să-i învățăm. Împreună devenim mai puternici, iar pentru asta trebuie să fim aliați, nu adversari.
Armand Goșu: „Putin îl folosește pe Trump”. Europa riscă să fie împărțită în zone de influență
Ce să ai în casă înainte de sezonul răcelilor și gripei. Semnele care ar trebui să te trimită la medic
Luca Niculescu și PSD, despre moștenirea Guvernului Ilie Bolojan: Deficitul a scăzut, dar economia a încetinit
FCSB, anunț despre transferul lui Andrei Cordea
