Copiii merg cu drag la școală acolo unde dascălul pregătește lecțiile astfel încât să fie pe placul lor. Așa e și în clasa Alinei Iga, o învățătoare din Timișoara care face școala atractivă prin metode inedite, astfel încât copiii abia așteaptă să se termine vacanța și să se întoarcă la școală.
Dar dragostea ei pentru copii nu se limitează la clasa pe care o are la școală, ci se manifestă sub diverse forme astfel încât să ajungă la cât mai mulți copii din România.
Alina Ioana Iga este și fondatoarea podcastului Cufărul cu povești - O colecție de povești citite copiilor. Cu vocea ei blândă, Alina a înregistrat 233 de povești cu acordul a 11 edituri în 22 de luni de activitate. Poveștile au ajuns la mii de ascultători, având până acum peste 1.000.000 de ascultări.
Ea a coordonat la nivel județean și proiectul "Aventură prin lectură", care a oferit săptămânal ateliere de literație pentru 240 de copii din mediul rural, care provin din medii dezavantajate.
În cadrul proiectului a organizat 4 școli de vară cu ateliere de învățare nonformală, a dotat 4 biblioteci rurale cu peste 300 de cărți noi, a organizat 15 excursii pentru copiii de la sate și i-a adus la Timișoara în excursii educative pentru a vizita librării, biblioteci, muzee și a vedea cum este viața în afara satelor, a organizat întâlniri cu scriitori în comunitățile dezavantajate și a contribuit la formarea cadrelor didactice din acele școli.
De asemenea, ea este voluntar în Asociația Inițiativă în Educație, unde coorganizează activități de formare în literație pentru profesori. În anul 2021 au avut loc peste 10 ateliere la care au participat intre 100-300 cadre didactice.
Cum ai ales meseria de dascăl?
Meseria de dacăl am ales-o cumva cu ajutorul mamei mele pentru că sub îndrumarea ei am urmat liceul pedagogic din Deva. După ce am absolvit liceul nu am vrut sa lucrez cadru didactic, eu am spus că nu voi fi niciodată învățătoare sau educatoare, umând ca mai apoi, după vreo 5 ani, să intru în sistem și să spun cu mâna pe inimă că nu m-aș vedea făcând altceva pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac.
Ce s-a schimbat?
Cred că era cumva teama mea de a lucra cu copiii și de a fi la clasă, de aceea nu am vrut să fiu învățătoare, însă împinsă cumva și de prieteni și am prins puțin curaj și am ajuns într-un loc în care am avut parte de un colectiv foarte fain. Am lucrat și lucrez în continuare în sistemul privat. Am fost educatoare opt ani de zile, iar de trei ani de zile sunt învățătoare.
De ce ai ales să faci și un curs de Mentalitate Deschisă în Educație?
Pentru că sunt foarte interesată de dezvoltarea mea profesională dar și personală și am participat de-a lungul timpului la diferite cursuri de formare și la conferințe și la ateliere și încă particip.
În 2018, când am venit SuperTeach în Timișoara, am zis că vreau să particip. Și mi-a plăcut foarte mult ce am văzut acolo. Și pe lângă faptul că am fost la acea conferință, am intrat și în Asociația Inițiativă în Educație, unde sunt și membru voluntar. Și pentru că am descoperit niște oameni minunați acolo care au aceleași principii și valori ca și mine, am continuat drumul acesta și am urmat și cursul de Mentalitate Deschisă în Educație.
Cum se potrivesc conceptele pe care le-ai asimilat acolo cu programa și sistemul nostru de învățământ?
Se potrivesc foarte bine prin prisma faptului că eu lucrez la o școală privată, Școala Gimnazială Babel din Timișoara. Noi punem accentul în această școală pe învățarea experiențială și pe conceptul de comunicare non violentă și vedem măreția din fiecare copil. Mi se pare că aceste două concepte se leagă foarte bine: Mentalitate Deschisă cu ce facem noi acolo. Și cu atât mai mult le pot pune în practică mult mai bine la școală, la clasa mea.
Probabil dacă ar fi fost un sistem de stat nu ar fi fost atât de ușor de implementat?
Nu neăpărat. Cred că ține foarte mult de cadrul didactic de la clasă. Dacă îți dai voie să experimentezi, până la urmă, cred că poți face orice. Și ieși puțin din tiparele școlii de stat. Poți să faci lucruri minunate la clasă.
Cum sunt orele la clasa ta?
Eu sunt învățătoare la clasa întâia și ce e diferit și minunat la noi în clasă este că noi avem trei zile pe săptămână, lunea, vinerea și miercurea un cerc de conectare în care îi încurajăm pe copii să vorbească în perechi despre ei, despre ce le place, despre ce urmează să facă în ziua respectivă timp de două minute, pe rând.
Astfel încurajăm ascultarea activă, după care revenim în cercul mare și cine dorește poate să împărtășească ce a discutat, cum a fost pentru el, dacă a fost ok să-l asculte pe coleg, dacă a rezistat tentației de a-i pune întrebări.
Pentru că în aceste două minute, cel care vorbește doar vorbește. Iar cel care ascultă doar ascultă și nu trebuie să-i pună întrebări.
Ce mai este diferit la noi este că vinerea avem o zi specială dedicată ieșirilor în natură, excursiilor. Recent am organizat un picnic în parcul de lângă școală, în care i-am rugat pe copii să-și aducă pătura, câteva jucării de acasă și diferite jocuri: badminton, minge de volei, frisbee, tot ce au avut ei acasă. Și a fost chiar o zi reușită, minunată, iar apoi, spre exemplu, am organizat o petrecere în pijama.
Și copiii întrebau: Chiar dormim la școală? Le-am spus că vom veni cu toții să stăm toate orele așa, de dimineață. Au venit aproape toți îmbrăcați direct de acasă în pijama și a fost cu piniata cu muzica, cu popcorn, cu film.
Ce mai avem noi special vinerea este că avem o Insula talentelor. E momentul în care ei se plimbă pe mai multe insule, fie că e insula limbajului, insula artelor, insula muzicii. Ei își aleg pe ce insule vor să meargă și acolo pe insule găsesc mai multe activități.
Și, prin rotație, ei ajung să treacă pe toate aceste insule. Astfel, cumva, noi ne și dăm seama ce le place lor să facă, să descoperim talentul și ei să descopere ce le place să facă. Poate au înclinații înspre muzică, înspre arte, poate că încă nu și-au descoperit talentul.
Cum se reflectă acest stil în rezultatele lor și în capacitatea lor de asimilare?
Se vede din prisma faptului că noi punem foarte mult accent pe dezvoltarea lor socio-emoțională. Și cred că dacă ei vin cu drag la școală și se simt bine, atunci clar există și rezultate academice.
Ei chiar vin cu drag, ne spun și părinții. Când vine vacanța sunt triști că nu vin la școală două săptămâni. Chiar zilele trecute spunea o fetiță: ”Două luni vacanța mare? E prea mult, eu vreau să fiu la școală”.
Ei se simt bine. Noi urmărim în cadrul școlii starea de bine și starea lor.
Ce te inspiră când alegi astfel de activități?
Mă inspir și eu de la alte cadre didactice, pe care le urmăresc și le admir, cadre didactice din țară. Dar mă las inspirată și de către copii. Pentru că îi întrebăm ce le-ar plăcea să învețe și atunci, în funcție de nevoile lor, încerc să fac și lecțiile pentru a fi cât mai atractive.
Ce e interesant e că ei au intrat cumva în rolul de profesori. Pentru că vin cu propunerea de a ține activități. Și chiar își fac temele serios acasă și vin pregătiți cu fișe, fie că sunt fișe la matematică, fie că sunt fișe la comunicare, poate că e chiar o hartă pe care își doresc să o citească colegilor, ei vin cu propunerea asta.
Aș vrea să ne vorbești și despre Cufărul cu povești.
Cufărul cu povești este un proiect foarte drag mie. El a luat naștere chiar la începutul pandemiei, pe 16 martie 2020. A luat naștere și din pasiunea mea pentru cititul poveștilor cu voce tare și din iubire pentru copii. Și, încurajată de familie, de colegi, de prieteni, am spus că e momentul să fac ceva. E momentul să pun în valoare și cărțile pe care le-am strâns de-a lungul timpului, cărți pentru copii, și să-mi pun în valoare cumva și darul meu. Darul meu care este acela de a citi povești pentru că fiecare dintre noi vine cu un dar atunci când ne naștem. Și este foarte important să nu uităm de darul acesta. Eu mă bucur foarte mult pentru că am fost încurajată de cei dragi și astfel a luat naștere Cufărul cu povești.
Cufărul cu povești a fost conceput ca un podcast de povești audio, unde în pandemie am înregistrat povești în fiecare seară urmând ca, mai apoi, să înregistrez povești de trei ori pe săptămână.
Cufărul cu povești poate fi ascultat pe diverse rețele, pe Spotify sau pe Anchor FM plus multe altele. Dar cufărul cu povești și călătorește fizic. Pentru că am un cufăr în care pun câteva cărți și călătoresc cu el fie la școli, fie la grădinițe, fie la copiii din medii defavorizate, fie la afterschool-uri, fie în parc.
Pentru că am avut și un eveniment în parc care s-a numit ”Bine faci, povești primești”, a fost un eveniment caritabil în urma căruia am strâns cărți, peste 100 de cărți, care au fost donate unor școli din medii defavorizate.
Și chiar în 2020 Cufărul cu povești a călătorit într-o localitate la 25 de km de Timișoara și, împreună cu colega mea Andrada (Mazilu - n.red.), ne-am așezat pe o pătură în fața unei case, chiar pe drum acolo și am deschis cufărul. Copiii au fost fascinați de cărți, pentru că sunt copii cărora nu li se citește acasă, sunt copii care nu au contact cu cartea, nu au cărți acasă și, începând de atunci, din 1 iunie 2020, am tot continuat să mergem periodic la ei.
Și bucuria mea cea mai mare a fost anul trecut, când am mers din nou la ei de 1 iunie și i-am întrebat, de curiozitate, dacă-și mai amintesc ce povești le-am citit de-a lungul timpului.
Și am fost foarte plăcut surprinsă să constat că își aminteau ce povești le-am citit, ce povești au ascultat, chiar dacă nu mai știau titlul poveștilor, știau de ce a fost vorba în poveste. Și asta m-a bucurat foarte tare.
Un alt proiect de succes este Aventură prin lectură. Spune-ne mai multe despre el.
Da, Aventură prin lectură este un proiect finanțat de United Way România și implementat de Asociația Inițiativă în Educație. Suntem foarte recunoscători pentru proiectul acesta pentru că este la ediția a doua anul acesta. Și ne bucurăm că din cadrul proiectului fac parte aceleași școli care au făcut parte și anul trecut. Este vorba de patru școli din mediul rural.
Și ne bucurăm că peste 150 de copii care au fost și anul trecut au intrat iar în proiect, pentru ca, în total, 240 de copii beneficiază de activități de literație și de scriere.
Activitățile de literație și de scriere sunt realizate de către cadrele didactice care lucrează în școlile respective. Copiii fac activități săptămânal, dar pe lângă aceste activități ei au parte și de multe surprize. Fie că e un scriitor, fie că e un profesor, fie că e un ilustrator, copiii au avut parte de aceste activități non-formale și le place foarte mult. Vin cu foarte mult drag fiindcă au parte și de excursii. Anul trecut au venit în ecursie la Timișoara și au fost foarte încântați. Țin minte că unul dintre băieței a spus că este pentru prima dată când cineva face așa ceva pentru el.
Ce sfaturi ai avea pentru dascăli și pentru toți cei responsabili de educația copiilor?
Nu cred că există o rețetă, dar să aibă încredere în copii, să îi vadă, să le ofere și lor spațiu de a fi văzuți. Unui cadru didactic (îi spun - n.red.) să fie bine el cu el și cumva să accepte, poate, și în fața copiilor că mai poate să greșească. Pentru că mi se mai întâmplă și mie asta. Și mă mai întreabă copiii: Chiar așa? Chiar nu știi? Da, chiar nu știu. Dar putem să aflăm rezultatul împreună. Cred că e bine să vadă și latura aceasta de vulnerabilitate pentru că suntem oameni.
Cred că om cu om putem face o schimbare pentru că suntem împreună în asta și e important să nu ne demoralizăm atunci când se întâmplă diferite situații care poate nu sunt tocmai plăcute. Dar cred că atunci când există dăruire și pasiune pentru ceea ce faci, poți să treci peste orice.
Iar oamenii ar trebui să caute comunități, cursuri și alți oameni de la care să învețe, pentru că astfel nu te simți singur. Avem nevoie să fim împreună în acest proces al educației, pentru că împreună e mai bine.