Guvernul sud-coreean a fost nevoit săptămâna aceasta să regândească un plan care ar fi ridicat plafonul orelor de lucru la 69 pe săptămână, de la limita actuală de 52, după ce a stârnit o reacţie puternică în rândul Millennials şi al celor din Generaţia Z.
Muncitorii din economia centrală din Asia de Est se confruntă deja cu unul dintre cele mai lungi programe de lucru din lume – aflându-se pe locul al patrulea după Mexic, Costa Rica şi Chile în 2021, conform Oganizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) – şi se crede că moartea prin surmenare („gwarosa”) ucide zeci de oameni în fiecare an, relatează CNN.
Cu toate acestea, guvernul a susţinut planul de creştere a plafonului în urma presiunii exercitate de grupurile de afaceri care căutau o creştere a productivităţii – până când s-a confruntat cu o opoziţie puternică din partea tinerei generaţii şi a sindicatelor.
Secretarul superior al preşedintelui sud-coreean Yoon Suk Yeol a declarat miercuri că guvernul va lua o nouă „direcţie” după ce a ascultat opinia publică şi s-a angajat să protejeze drepturile şi interesele Millennials, Generaţiei Z şi lucrătorilor neafiliaţi la sindicate.
Creşterea plafonului a fost văzută ca o modalitate de a aborda deficitul de forţă de muncă cu care se confruntă ţara din cauza ratei sale de fertilitate, care este cea mai scăzută din lume, şi a îmbătrânirii populaţiei.
Dar mişcarea a fost criticată pe scară largă, mulţi susţinând că acest lucru ar înrăutăţi lucrurile; experţii menţionează frecvent cultura muncii exigentă a ţării şi deziluzia crescândă în rândul generaţiilor mai tinere ca factori determinanţi ai problemelor sale demografice.
Abia în 2018, din cauza cererii populare, ţara a redus limita de la 68 de ore pe săptămână la actualele 52 – o mişcare care a primit la acea vreme un sprijin copleşitor în Adunarea Naţională.
Legea actuală limitează săptămâna de lucru la 40 de ore plus până la 12 ore de ore suplimentare compensate – deşi, în realitate, spun criticii, mulţi muncitori sunt sub presiune să lucreze mai mult.
„Propunerea nu are niciun sens... şi este atât de departe de ceea ce îşi doresc de fapt muncitorii”, a spus Jung Junsik, 25 de ani, un student din capitala Seul, care a adăugat că, chiar şi cu renunţarea guvernului, mulţi muncitori s-ar simţi în continuare sub presiunea de a lucra pentru maximul legal.
„Propriul meu tată lucrează excesiv în fiecare săptămână şi nu există o graniţă între muncă şi viaţă”, a spus el. „Din păcate, acest lucru este destul de comun în forţa de muncă. Inspectorii de muncă nu pot supraveghea fiecare loc de muncă 24/7. Sud-coreenii vor (rămâne) vulnerabili la orele suplimentare ce pot duce la moarte”.
Potrivit OCDE, sud-coreenii au lucrat în medie 1.915 ore în 2021, mult peste media OCDE de 1.716 şi media americană de 1.767.
Orele lungi – alături de nivelurile ridicate de educaţie şi creşterea numărului de femei care au inrat în câmpul muncii – au fost odată creditate pe scară largă că au dus la creşterea economică remarcabilă a ţării după războiul din Coreea din anii 1950, când a trecut de la a fi o economie săracă la una dintre cele mai bogate din lume.
Cu toate acestea, criticii spun că reversul acestor ore lungi poate fi văzut în mod clar în zeci de cazuri de „gwarosa” – „moarte prin suprasolicitare” – în care oamenii epuizaţi plătesc cu viaţa prin atacuri de cord, accidente la locul de muncă sau accidente rutiere cauzate de lipsa de somn.
Haein Shim, purtătoarea de cuvânt a grupului feminist Haeil din Seul, a declarat că creşterea rapidă şi succesul economic al ţării au avut un preţ, iar propunerea de a prelungi programul de lucru reflectă „reticenţa guvernului de a recunoaşte realităţile societăţii sud-coreene”.
Ea a spus că „izolarea şi lipsa comunităţii care rezultă din orele lungi de muncă şi zilele intense de lucru” se răsfrâng asupra multor muncitori şi „orele de lucru nebuneşti vor exacerba şi mai mult provocările cu care se confruntă femeile coreene”.
Pe lângă cazurile de gwarosa, ţara are şi cea mai mare rată de sinucidere dintre ţările dezvoltate, potrivit datelor Oficiului Naţional de Statistică, a subliniat ea.
„Este crucial pentru guvern (şi companii) să abordeze problemele stringente care afectează deja vieţi”, a spus Shim. „Nevoia de sprijin şi un echilibru sănătos între muncă şi viaţă nu poate fi trecută cu vederea dacă dorim să asigurăm bunăstarea persoanelor”.
În 2017, cu un an înainte ca guvernul să reducă plafonul programului de lucru, sute de oameni au murit din cauza suprasolicitării, potrivit datelor guvernamentale. Chiar şi atunci când limita a fost redusă la 52 de ore, cazurile de „gwarosa” au continuat să apară.
În 2020, sindicatele au declarat că 14 llivratori au murit din cauza suprasolicitarii, sacrificându-şi sănătatea mintală şi bunăstarea pentru a menţine ţara în funcţiune în perioada de vârf a pandemiei de Covid-19.