În contextul în care premierul Ilie Bolojan a anunțat, miercuri, că menține o formă de plafonare a prețului la gaze pentru consumatorii casnici și după 1 aprilie 2026, Asociația Energia Inteligentă (AEI) susține că „nu mai vorbim doar despre protecție socială, ci despre putere, redistribuire și influență”. Și că „prețul gazelor rămâne sub telecomanda politicului și a «băieților deștepți».”.
Analiza semnată de președintele AEI, profesorul Dumitru Chisăliță, vorbește despre modul în care acționează „băieții deștepți” pe piața din România, câtă vreme statul intervine în funcționarea pieței.
„Poziția oficială este atrăgătoare: statul apără populația de șocuri, ține faptele sub control și evită o nouă criză socială.
În realitate, plafonarea este mult mai mult decât un scut pentru consumator. Mai grav, plafonarea amână confruntarea cu adevărul despre piața de gaze din România. Fără un preț liber, nu vedem cine este eficient, cine este corect, cine trișează și cine investește. ANRE, Concurență – toate rămân umbră cât timp prețul este stabilit administrativ”, scrie Dumitru Chisăliță.
Unde apar „băieții deștepți”: e o speculație validată
Sunt oameni care profită de pe urma plafonării prețului la gaze. Și nu, nu e vorba despre consumatori, susține profesorul Dumitru Chisăliță:
„Ori de câte ori statul fixează un preț într-o piață volatilă, creează arbitraje. Schema OUG 6/2025 funcționează pe baza unui «cost recunoscut» – o medie ponderată a acestora, nu costul real al fiecărui MWh.
Cine știe să-și construiască portofoliul, perioadele de aplicare și structura juridică poate ajunge să fie compensat mai mult decât costul efectiv al gazului.
Diferența dintre «costul real» și «costul recunoscut» nu este o eroare. Este o speculație validată.
La aceasta se adaugă întârzierile de decontare. Furnizorii mari, cu finanțare și acces la bănci, pot rezista. Furnizorii mici sunt sufocați și forțați să vândă sau să iasă din piață. Plafonarea devine, astfel, un mecanism de consolidare a pieței în favoarea celor mari.
Plafonarea ar trebui să scadă prețurile. În realitate, un plafon devine prag psihologic al prețului pieței. Dacă toți furnizorii facturează „sub plafon”, dar aproape de el, prețul real nu mai este cel dictat de concurență, ci cel agreat. Când Guvernul spune că „există oferte sub plafon”, recunoaște implicit că plafonul nu mai protejează, ci doar normalizează un nivel de preț”.
Consumatorul pierde, politicul câștigă
„Politicul câștigă liniște socială și populismul subiectului. Furnizorii mari câștigă volumul garantat, riscul comercial minim și marje protejate. Traderii câștigă din opacitate și din ferestrele de arbitraj.
Consumatorul pierde, pentru că rămâne captiv într-un preț administrat. Unii furnizori pierd, pentru că nu pot finanța schema. Piața pierde, pentru că semnalul real de preț este distrus.
Există deja furnizori care au cumpărat gaze pentru perioada de după 1 aprilie 2026 la prețuri de 151–157 lei/MWh.
Aceste contracte nu mai pot fi oprite. Dacă plafonarea continuă, înseamnă că statul va pune diferența (157 -120 = 37 lei/MWh), care va fi compensată din bani publici.
Cu alte cuvinte, bugetul statului va acoperi contractele făcute la prețuri mari, iar banii vor curge voit către importatori, producători, furnizori…
În același timp, o mare parte din gazele care ar trebui să vină după 1 aprilie 2026, dacă se continuă plafonarea, au fost deja vândute (consumatori industriali, furnizori, traderi), adică o parte gaze nu mai există pentru a susține schema de plafonare.
Dacă se continuă plafonarea, care conține obligația legală ca producătorii să vândă cu 120 lei/MWh, astfel încât să acopere consumul de gaze al populației și consumatorilor nerezidențiali, aceștia ar trebui să achiziționeze gaze din import cu prețuri mai mari și să le vândă în pierdere.
Este o socializare a pierderii”, se mai arată în analiza semnată de președintele AEI.
Nu e protecție socială, e schemă de putere
„Plafonarea la gaze nu mai este o simplă politică socială. Este o schemă de putere care îngheață comportamentul consumatorului, mută costurile în buget și creează spații largi între «costul real» și «prețul plafonat».
În aceste spații se nasc speculațiile – iar acolo prosperă, inevitabil, «băieții deștepți»”, este concluzia expertului în Energie, prof. Dumitru Chisăliță.
Economist: „Măsură păguboasă!”
Într-o intervenție la Digi24, şi profesorul de economie Cristian Păun a apreciat că - prin această măsură - statul îi ajută, de fapt, cu banii tuturor, inclusiv pe cei care nu au nevoie.
„Statul suportă o parte din preț prin buget, pe deficit și pe datorie. Este o măsură păguboasă. Ar fi trebuit definit foarte clar consumatorul vulnerabil și ajutat doar acesta”, a precizat Cristian Păun.
Acesta a mai precizat că „nu este nici corect, nici sustenabil” ca statul român să subvenționeze plata gazelor naturale și pentru proprietari de case mari și case de vacanță (care, în mod evident) și-ar putea achita singuri facturile pentru utilități.